Zidul Berlinului, construit acum 50 de ani, a dispărut, dar altele asemănătoare lui mai există încă. Unele au rolul de apăra oamenii, altele de a le bloca accesul iar cele mai multe dintre ele îi separă pur şi simplu.
Teoretic, nici un perete nu este imposibil de escaladat. „Arată-mi un zid înalt de 15 metri şi eu îţi voi arăta o scară de 16 metri ” a declarat secretarul american pentru Securitate, Janet Napolitano, făcând referire la zidul care desparte Statele Unite ale Americii de Mexic.
Zidurile moderne din Estul Mijlociu, Africa de Nord, Irlanda de Nord şi Coreea sunt astăzi mai bine securizate decât oricând. Construite din mai multe straturi suprapuse, suplimentate în înălţime cu şase metri de fire electrice, echipate cu camere cu infraroşu şi detectoare de mişcare, zidurile separă oraşele autonome Ceuta şi Melilla din Africa de Nord. Aceste bastioane super digitalizate împiedică oamenii să treacă din Maroc în Europa.
„Ultimul zid din Europa”, aşa cum a fost numit cel din Irlanda de Nord protejează cetăţenii mai multor districte de posibile conflicte dintre catolicii radicali şi protestanţi. Asemenea confruntări mai sunt împiedicate şi de alte construcţii liniare înalte, cum ar fi cel din Israel sau din zona demilitarizată din Coreea(DMZ).
Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la construcţia Zidului Berlinului în 13 august 1961, corespondenţii Spiegel Online scriu despre actualele bastioane din Irlanda de Nord, Israel, Mexico, Africa de Nord şi Korea.
„Zidul Păcii” din Belfast
Nu se poate ajunge în Belfast fără a te lovi de ele: combinaţii măreţe de garduri şi pereţi, unele atingând şi 8 metri, care separă districtele rezidenţiale dintre catolici şi protestanţi. De mai bine de 40 de ani, cinci metri de beton înălţaţi cu 3 metri de sârmă ghimpată, construiesc imaginea Belfastului. Neil Jarman, profesor la Institutul de Cercetări asupra Conflictelor, din Belfast, precizează că forma actuală a peretului „împiedică oamenii să mai arunce lucruri pe deasupra lui”. Efectul însă este unul controversat, deoarece unii chiar au catapultat obiecte dincolo de acesta.
După socotelile institutului, există aproximativ 100 de „linii de pace” care separă districte, trec pe mijlocul străzilor şi prin grădini. 58 dintre ele au fost construite de guvernământul britanic, restul de proprietari şi constructori privaţi. Deşi s-a observat în ultimii ani o scădere a numărului de confruntări dintre catolici şi protestanţi, ritmul cu care se construiesc pereţii de separare este încă îngrijorător.
Cea mai nouă barieră a fost construită în 2008 în curtea unei şcoli, motivată de un atac terrorist petrecut anterior împotriva protestanţilor. Majoritatea rezidenţilor nu sunt de acord cu demolarea zidurilor, mai ales în luna august, când Ordinul Portocaliu (organizaţie fraternală protestantă) începe sezonul de marşuri şi proteste.
Gardul electric anti-mexican
Graniţa Statelor Unite ale Americii cu Mexic are mai mult de 3.000 de km lungime iar numeroşi preşedinţi americani au încercat să tempereze ritmul pătrunderii imigranţilor sud-americani în State. Acţiunea s-a acutizat după atentatele din 11 septembrie 2001 iar în 2006 Congresul American a aprobat construirea a 1.126 de km de gard electrificat. Măsura adoptată nu a fost suficientă, căci mexicanii au găsit numeroase căi de trişare: au săpat tuneluri pe sub gard, au aruncat pachetele cu droguri peste acesta şi au înteţit chiar traficul de carne vie, prin stabilirea unor sume de aproximativ 200 de dolari pentru fiecare imigrant ajuns în siguranţă în Statele Unite.
Celelalte două treimi din lungimea graniţei urmau a fi formate dintr-un „gard virtual” în care a fost investit un milliard de dolari de către Bill Clinton, George W. Bush şi Barack Obama. Secretarul american pentru securitate Janet Napolitano a înterupt proiectul foarte scump şi inefectiv, lăsând paza imigranţilor în seama agenţilor de securitate.
„Bariera de securitate” dintre israelieni şi palestinieni
Peretele are o lungime totală de 760 de km, dintre care doar 30 de km sunt din beton. Planul unei asemenea construcţii exista încă din 1990, dar abia în 2002 a început alcătuirea sa definitivă. Israelienii cred că zidul îi apără de atacurile sinucigaşilor extremişti, în timp ce palestienii îl consideră o încălcare a propriilor teritorii. Inclusiv Curtea de la Haga a dat câteva sentinţe ce recunoşteau încălcarea normelor şi legilor internaţionale în timpul construirii zidului pe teritoriul palestinian.
Dincolo de motivaţiile sale politice, peretele complică stilul de viaţă al palestinienilor. El împiedică accesul la pământul din jurul fermelor, căci poate dura până şi o zi întreagă să treci prin toate punctele de securitate ale zidului, dacă deţii documentaţia necesară.
Linia de armistiţiu dintre coreeni
Deoarece Coreea de Nord şi Coreea de Sud sunt tehnic încă în război, linia de demarcaţie dintre ele este cea mai periculoasă zonă din lume. Păzit din turnuri de santinele cu arme de foc şi uniforme complexe, arealul este adesea punct de atracţie pentru turişti. Însă pacea este relativă, căci Kim-Jong-il abia aşteaptă să apese pe butonul bombei nucleare, iar americanii mai au încă trupe în Coreea de Sud.
Întâlnirile militare dintre cele două ţări au loc în trei construcţii provizorii albastre, aflate în cei patru km de pământ care nu aparţin nimănui, supravegheate atent de militari coreeni din sud, din nord şi de americani.
După începerea războiului din 1950, soldat cu moartea a 2 milioane de civili şi un million şi jumătate de militari, dar fără un accord de pace definitiv, a fost creată o linie de demarcaţie de 248 de km şi lată de 4 km.
Garduri de sârmă ghimpată între Africa şi Europa
Ceuta şi Melilla sunt două oraşe europene aflate pe teritoriul african. Mărturii ale colonizării, ele sunt atent supravegheate prin camere video performante şi senzori de mişcare montate pe un gard de sârmă ghimpată electrificată înalt de opt metri. Spaniolii încearcă să tempereze ritmul imigrărilor din Africa, dar cu tehnologii cât mai performate pentru a împiedica repetarea evenimentelor de acum cinci ani. În primele cinci luni ale anului 2005 au încercat să treacă graniţa 11.000 de africani. Ei au escaladat gardul provocându-şi numeroase răni pe corp, însă nu toţi au ajuns pe pământ spaniol. Imagini cu mâinile şi genunchii răniţi ai acestora au făcut înconjurul lumii la momentul respectiv.
Spania a cheltuit 30 de milioane de euro pentru fortificarea zidului iar imigranţii au ales variante mai uşoare de evadare, prin Insulele Canare, Italia sau Malta.
Zidul de la Baia-Mare
Şi în ţara noastră a fost construit de curând un zid de separare în jurul unui bloc de locuinţe din Baia-Mare. Peretele, din beton armat, este înalt de trei metri şi lung de 100 de metri şi „limitează tot ce înseamnă debandadă”, după cum declară primarul Cătălin Cherecheş, potrivit jurnalul.ro
Construcţia este controversată fiindcă împrejmuieşte un imobil ocupat integral de tineri de etnie rromă.
