Fostul ambasador american la ONU, John Bolton, a acuzat Administraţia Obama că a lăsat intenţionat să se scurgă informaţii privind alianţa militară secretă dintre Israel şi Azerbaidjan.
În ultimul raport dintr-o serie de documente explozive privind ostilităţile secrete ale Israelului contra Iranului – dezminţite de guvernul israelian – Foreign Policy citează anonimi responsabili americani potrivit cărora Israelul a obţinut acces la bazele aeriene azere de la frontiera cu nordul Iranului, exemplu al unei alianţe strategice dintre cele două ţări.
„Israelienii au obţinut un teren de aviaţie şi aerodromul se numeşte Azerbaidjan”, arată un responsabil din agenţia americană de informaţii condusă de Perry. Agenţii americani ai serviciilor secrete au temeri că extinderea legăturilor militare ale Israelului până în Azerbaidjan ar putea compromite eforturile depuse de SUA pentru diminuarea tensiunilor israeliano-iraniene. Şi experţii militari nu trebuie să aibă în vedere scenarii de război limitate la Golful Persic, ci vor trebui să integreze şi Caucazul. Spre îngrijorarea Rusiei care şi-a accelerat antrenamentele şi pregătirea forţelor sale militare în Caucaz, Marea Caspică, ca şi în regiunile de la Mediterana şi Marea Neagră. Ambasadorul Rusiei, la UE, Vladimir Chizov declara că un atac israelian asupra Iranului ar duce la „evoluţia catastrofală a evenimentelor” şi impactul negativ nu se va manifesta doar în regiune ci într-un context mult mai larg.
Pentru că Azerbaidjanul este situat strategic la frontiera cu Iranul, americanii cred că alianţa israeliano-azeră creşte probabilitatea unui atac al statului evreu contra Iranului. Relaţiile dintre Israel şi Azerbaidjan ar mai putea provoca fricţiuni la nivelul relaţiilor celor două ţări cu Turcia, un „greu” în regiune, care se teme că un război cu Iranul ar aduce daune economice şi politice. De altfel, liderii de la Ankara şi-au exprimat preocupările lor omologilor americani ca şi celor azeri.
Vânzare de arme
Aprofundarea relaţiilor dintre Israel şi Azerbaidjan a fost cimentată în februarie, printr-o vânzare de arme în valoare de aproape două miliarde de dolari – drone sofisticate şi sisteme de apărare antirachetă.
În acelaşi timp, legăturile dintre Baku şi Teheran s-au degradat după ce Iranul a prezentat o notă ambasadorului azer în care protesta faţă de susţinerea pe care Baku o acordă echipelor agenţilor formaţi în Israel şi care vizează oamenii de ştiinţă iranieni, acuzaţie pe care autorităţile azere au catalogat-o drept „calomnie”.În februarie, un membru al partidului aflat la putere la Baku sugera că cele 17 milioane de azeri care trăiesc în nordul Iranului sunt în aşteptarea unei eliberări apropiate. Peste 20% din populaţia iraniană este de etnie azeră, căreia îi aparţine şi ayatollahul Khamenei, liderul spiritual al Iranului, şi şeful opoziţiei, Mir-Hossein Mousavi, actualmente supravegheat la domiciliu. Experţii arată că Iranul se teme că această importantă etnie ar putea avea aspiraţii de independenţă şi relaţiile dintre Baku şi Teheran sunt din ce în ce mai dificile.În martie, autorităţile din Azerbaidjan au anunţat arestarea a 22 de agenţi iranieni presupuşi a fi membri ai Gardienilor Revoluţiei, sub acuzaţia de spionaj în profitul Iranului şi care ar fi avut ca misiune „comiterea de acte teroriste contra ambasadelor americană, israeliană şi altor state occidentale”, ceea ce a antrenat multiple dezminţiri virulente din partea guvernului iranian.
Ca un iceberg
Alianţa dintre Israel şi Azerbaidjan pare surprinzătoare. De o parte Israelul, statul evreu, putere economică şi militară inconturnabilă în Orientul Mijlociu. De alta, Azerbaidjanul, fostă republică sovietică cu majoritate musulmană (70% şiiţi), bogată în hidrocarburi dar fără o reală pondere geopolitică. Dificil de imaginat o proximitate între aceste naţiuni unde totul pare să le opună, iar convergenţa de interese este de circumstanţă, susţin analiştii occidentali. Apropierea dintre cele două ţări a început discret în 1992, după căderea imperiului sovietic şi a continuat să se consolideze. În 2009, preşedintele Ilham Aliev declara despre această relaţie atât de singulară că este „ca un iceberg, nouă zecimi se află sub suprafaţa apei”.Relaţiile israeliano-azere au legătură cu ambiţiile exacerbate ale Iranului într-un context regional în plină mişcare. Confruntat cu presiunile occidentale din cauza programului său nuclear controversat şi destabilizat de creşterea puterii islamului sunnit consecutiv revoluţiilor arabe, Teheranul aspiră să adune sub comanda sa ansamblul lumii şiite. Or, Azerbaidjanul a respins întotdeauna o astfel de perspectivă în pofida legăturilor culturale strânse, comunitatea azeră din Iran fiind de peste 20% din populaţia ţării.
Semn al acestei „nesupuneri”, mica republică de la malul Mării Caspice a încheiat acest mult discutat contract de armament cu Israelul, duşman declarat al regimului ayatollahilor. Un acord privit de Teheran ca o trădare.
Considerând exportul revoluţiei iraniene drept o ameninţare, Azerbaidjanul s-a întors spre Israel. Din punct de vedere economic, statul evreu este al doilea mare consumator de petrol provenit din Azerbaidjan – 20% din consumul său de aur negru provine din Baku. La care se daugă o dimensiune militară importantă. Potrivit lui Philippe Kalfayan, specialist în zona Caucazului de Sud, „Azerbaidjanul se bazează pe puterea Israelului nu numai pentru a respinge ingerinţa iraniană ci şi pentru a obţine un ascendent asupra vecinului şi inamicului său armean. Şi, din acest punct de vedere, este evident că acest contract de armament este mai mult decât binevenit”. Eventualitatea punerii la dispoziţie Israelului a unor baze aeriene pe teritoriul azer ar reprezenta o soluţie de repliere utilă pentru avioanele de vânătoare israeliene în cazul unei lovituri preventive contra Iranului.
Jucarea cărţii azere reprezintă avantaje şi pentru Israel, mai ales după ce statul evreu s-a îndepărtat de Turcia, în urma raidului israelian contra unei flotile cu destinaţia Gaza, care a costat viaţa a nouă militari turci pro-palestinieni. În afara faptului că în Azerbaidjan trăieşte o vastă comunitate evreiască – estimată în 2010 la 25.000 de persoane – interesul Israelului este suscitat de poziţia geografică strategică a partenerului său la frontiera nordică a Iranului. 
Dezvăluirea planurilor secrete israeliene de a ţinti instalaţiile nucleare iraniene a trezit suspiciuni în cadrul establishmentului politic şi apărării că Administraţia Obama a încercat intenţionat să submineze o acţiune militară potenţială.
