Situatia politica din Germania este una fara precedent. Cele doua mari partide care sperau fiecare sa castige anticipatele de duminica, obtinand o majoritate confortabila, au realizat in final un rezultat devastator:
Uniunea crestina (CDU/CSU) a reusit sa-si asigure doar 35,2% din voturi, respectiv 225 de mandate in cel de-al 16-lea Bundestag, pe cand social-democratii (SPD) au obtinut 34,3%, respectiv 222 de mandate. Paradoxul consta insa in faptul ca cei astfel sanctionati vor trebui sa guverneze, pe cand adevaratii castigatori ai cursei electorale, liberalii, Verzii si Stanga, se pregatesc sa intre in opozitie. Participarea la vot a germanilor a fost de 77,7%, mai scazuta cu aproximativ 2% fata de 2003.
Pe cand rezultatul Uniunii crestine este cotat ca unul dintre cele mai proaste obtinute vreodata, iar social-democratii – pana duminica principalul partid de guvernamant – nu au obtinut de fel legitimarea atat de dorita, liberalii (FDP) s-au vazut rasplatiti cu excelente 9,8% din voturi, acesta constituind cel mai bun scor al „galbenilor” de la reunificarea Germaniei incoace. Si Verzii – care au admis ca nu sperau la mai mult de 6% – s-au bucurat de un foarte onorabil scor de 8,1%, pe cand Stanga s-a ales cu 8,7%, asigurandu-si clar intrarea in Parlamentul de la Berlin. Intr-una din primele declaratii dupa publicarea dezastruoaselor exit-polluri, liderul extremei Stangi, Gregor Gysi, se bucura deschis ca formatiunea sa a reusit „sa-i impiedice atat pe social-democrati sa mai revina la putere, cat si pe crestini sa acceada la guvernare”.
Schršder si Merkel se lupta pentru fotoliul de cancelar
Imediat dupa anuntarea exit-pollurilor, doamna Merkel s-a prezentat – alaturi de liderul crestin-socialilor, Edmund Stoiber – sustinatorilor taberei conservatoare, adunati la casa Konrad Adenauer, centrala CDU din Berlin. Angela Merkel a admis ca majoritatea absoluta vizata de catre Uniune si liberali a fost ratata, dar a declarat ca, in calitate de sef al formatiunii politice cu scorul cel mai bun, va invita la discutii politice celelalte partide reprezentate in noul Parlament, cu exceptia extremei Stangi. In paralel, la casa Willy Brandt, centrala SPD, presedintele Partidului Social-Democrat, Franz MŸntefering, lauda in fata unei multimi extaziate „revenirea incredibila” a socialistilor si a explicat acest rezultat prin legitimitatea astfel conferita „cancelarului Schršder, pe care germanii il doresc clar in fruntea guvernului”.
O pozitie adecvata a fost evident imediat adoptata de seful guvernului, care s-a lasat sarbatorit ca si cum ar fi zdrobit conservatorii in scrutin. In unica aparitie televizata comuna a liderilor de partid, cancelarul a avut o atitudine insolenta, in special fata de doamna Merkel, spunand ca el si nimeni altcineva va lansa discutiile legate de formarea viitorului guvern. Atitudinea sa nerealista a ridicat semne de intrebare, multi politicieni si analisti opinand ca Schršder s-ar fi ghiftuit cu „niste substante euforizante” inainte de a intra in studioul ARD.
Scenarii de coalitie
Urmarind relatarile de ieri ale posturilor tv, s-ar fi putut crede ca cele peste 80 de milioane de germani se pregateau cu totii sa plece in concediu – cuvantul la ordinea zilei fiind Jamaica. Dar Jamaica reprezinta, de duminica, pentru germani nu vreo destinatie exotica, ci coalitia preferata de electorat, denumita dupa culorile nationale jamaicane, identice cu cele ale coalitiei favorizate: negru (Uniunea crestina) – galben (liberalii) – verde (ecologistii). Pe cand nici un politician german nu a avut ieri curajul sa se declare deschis pentru cooptarea uneia sau alteia dintre formatiuni, cativa membri CDU mai curajosi au indicat ca nu exclud total posibilitatea cooptarii Verzilor, iar presedintele acestora din urma, Reinhard BŸtikofer, opina ca discutiile cu doamna Merkel nu ar avea de ce sa strice. Jamaica este fara indoiala coalitia preferata a electoratului, care s-a si exprimat prin vot in acest sens. Ramane de vazut daca Angela Merkel va reusi sa-i convinga pe liberali sa treaca peste antipatiile lor fata de Verzi si sa accepte o astfel de optiune, pentru ca atat duminica seara, cat si ieri dimineata Guido Westerwelle, seful FDP, a exclus categoric orice pactizare cu vreo alta formatiune, cu exceptia crestinilor. Pe de alta parte, cu toata tentatia Verzilor (cu exceptia lui Joschka Fischer) de a ramane la conducerea tarii, liderii nu vor avea cum sa nu se teama de demisii in lant din partid, pentru ca „inima bazei bate in stanga”.
Un alt scenariu, cel de semafor, implica SPD (rosu) – liberalii (galben) – verzii. Insa toate declaratiile lui Guido Westerwelle, precum si hotararile adoptate de Congresul Partidului Liberal si de conducerea grupului parlamentar FDP exclud orice pactizare cu social-democratii – astfel ca, cel putin pe moment, si aceasta varianta poate fi taiata de pe lista. Cum orice fel de coalitie cu Stanga extrema este exclusa de toate partidele, dat fiind ca nici un partid nu vrea sa se discrediteze total – nici in ochii propriului electorat si nici in plan extern prognoze de genul rosu-rosu-verde cad si ele. Mai ramane marea coalitie – pe care o exclud, cu inversunare, atat Merkel, cat si Schršder. Avand in vedere orgoliul fostului cancelar, unii analisti spun ca pentru a lua serios in considerare varianta guvernarii crestine-social-democrate, ar trebui mai intai debarcat Schršder, ca apoi sa se discute eventualitatea unui guvern de mare coalitie – fie sub presedintele SPD MŸntefering, fie sub Merkel.
Presedintele federal – rol-cheie
Dupa obtinerea unui rezultat definitiv al scrutinului, adica dupa votul din 2 octombrie al celor 219.000 de cetateni cu drept de vot din circumscriptia numarul 1 a orasului Dresda, se va cunoaste in cele din urma si numarul exact de mandate obtinute de partide. Teoretic, „frustratii din est” (citat Edmund Stoiber) mai au sanse de rasturnare a scorului. Circumscriptiei Dresda ii revin trei mandate – iar daca acestea s-ar duce spre SPD, social-democratii i-ar ajunge din urma pe conservatori, dispunand de acelasi numar de mandate, 225 – ceea ce ar legitima cu adevarat pretentia lui Schršder de a ramane in fruntea guvernului. Dupa anuntarea rezultatelor definitive ale scrutinului, Bundestagul va trebui sa se constituie pana pe 18 octombrie. Potrivit articolului 63 din Constitutia germana, presedintele federal este acela care recomanda Bundestagului persoana viitorului cancelar. Actualul presedinte, Horst Kšhler, este pus acum intr-o situatie de o gravitate maxima – avand doi candidati care se doresc recomandati.
Legislativul opteaza, prin vot, pentru sau impotriva cancelarului propus de presedinte. Parlamentarii au dreptul sa se pronunte in trei randuri, in a treia runda fiind suficienta o majoritate relativa. Daca insa parlamentarii nu reusesc nici in ultimul ceas sa cada de acord, atunci Legislativul este dizolvat si se ajunge la… anticipate! Sic transit gloria!
