» Presedintele SUA, George W. Bush, si-a inceput ieri turneul de adio in Europa, promovand pentru ultima data obiectivele care au dominat agenda sa la Casa Alba.
Atentia este deja focalizata asupra succesorului lui George W. Bush, dar, avand in vedere faptul ca actuala garnitura de lideri europeni este atlantista, spre deosebire de precedenta, este de asteptat ca ultimul turneu european al presedintelui american sa depaseasca incarcatura strict simbolica.
Convorbirile cu aliatii europeni se vor concentra asupra dosarului nuclear iranian, asupra situatiei din Afganistan si din Orientul Mijlociu si, nu in ultimul rand, asupra politicii comerciale transatlantice. Or, in fiecare dintre aceste chestiuni de pe agenda, SUA par sa fi castigat teren. Marea Britanie, Franta si Germania sunt mult mai favorabile intensificarii presiunilor asupra Teheranului, pentru a-i forta pe liderii iranieni sa renunte la programul nuclear.
Intalnirile lui Bush cu omologii sai europeni au loc cu doar cateva zile inainte ca inaltul reprezentant al UE pentru politica externa, Javier Solana, sa prezinte la Teheran noile propuneri ale grupului celor sase (Germania, Franta, Marea Britanie, SUA, Rusia si China), o ultima sansa pentru Iran sa evite sanctiunile economice si politice.
In Afganistan, noul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, s-a angajat deja sa trimita un contingent suplimentar de 700 de oameni, preconizand si o mai puternica implicare in NATO.
Un angajament similar este de asteptat si din partea noului premier italian, Silvio Berlusconi, un vechi aliat al SUA.
La Roma, este posibil sa se discute si trimiterea mai multor trupe in Irak, de unde Italia si-a retras fortele combatante in 2006.
Aliatii europeni cer, in schimb, inlaturarea barierelor comerciale impuse de SUA, masura care ar ajuta UE sa faca fata concurentei puternice din partea Chinei si Indiei.
In privinta schimbarilor climatice, ambii potentiali succesori ai lui Bush la Casa Alba, democratul Barack Obama si republicanul John McCain, au declarat ca sustin pozitia acestuia, de neacceptare a unui acord international care nu include si economiile emergente.