Stabilirea circumstantelor si responsabilitatilor atentatului de la 14 februarie de la Beirut, in care fostul premier libanez, Rafic Hariri, si alte 20 de persoane si-au pierdut viata, si implicarea unei comisii de ancheta internationale si a Consiliului de Securitate al ONU in elucidarea cazului au tulburat atat „apele” din capitala libaneza, cat si pe cele dintre aceasta si Damasc.
Procurorul general libanez Said Mirza a decis, joi, inculparea in dosarul Hariri a patru generali libanezi. Este vorba despre seful garzii prezidentiale in exercitiu, generalul Mustafa Hamdan, fostul comandant al securitatii generale, Jamil Sayed, fostul responsabil al fortelor de securitate interna, Ali Haj, si Raymond Azar, fostul comandant al serviciilor de informatii ale armatei, care au fost retinuti, marti, in Liban, in conformitate cu „mandatul initial, emis in urma atentatului, impotriva oricarei persoane ce a fost implicata, a participat activ sau a incitat” la asasinat. Printre capetele de acuzare se numara „incitarea si participarea la planificarea si executarea, in interiorul si in afara Libanului”, a atentatului si „folosirea substantelor explozive”. Seful comisiei internationale de ancheta, magistratul german Detlev Mehlis, a „salutat” decizia procurorului libanez. Iar primul ministru libanez, Fuad Siniora, si fiul lui Rafic Hariri, Saad Hariri, au insistat asupra independentei justitiei si au facut un apel catre responsabilii libanezi sa nu interfereze.
Mult mai interesant si cu o sumedenie de conotatii este insa faptul ca cei patru generali au facut parte din fosta nomenclatura prosiriana libaneza. Si nu de o mai mica importanta, ca generalul Mustafa Hamdan este un protejat al presedintelui libanez, Emile Lahud. Ceea ce explica intr-un fel atat tulburarea „apelor” de la Beirut, cat si a celor dintre capitala libaneza si cea siriana.
Oficial, nici anchetatorii libanezi si nici cei internationali nu suspecteaza Siria de implicare in asasinarea lui Hariri. Dar exista si un „dar”! Seful comisiei internationale de ancheta, Detlev Mehlis, a declarat ca ar dori sa-i audieze pe fostul sef al serviciilor de informatii siriene in Liban, Rustom Ghazali, si pe doi dintre principalii sai colaboratori la Beirut, Mohammed Makhluf si Jamaa Jamaa. Iar Siria nu a raspuns ca Mehlis poate audia pe cine doreste decat dupa interventia Consiliului de Securitate al ONU. Mai mult, protestele de masa impotriva asasinarii lui Hariri si antisiriene au accelerat retragerea trupelor Damascului din Liban dupa 29 de ani, conform rezolutiei 1559 a ONU. Ceea ce suscita cateva semne de intrebare asupra inocentei siriene.
Pe de alta parte, principalul factor agitator al „apelor” de la Beirut este Hamdan. El a fost si este seful garzii prezidentiale si, mai mult, in apararea sa a sarit chiar presedintele Lahud. In ziua arestarii celor patru, Emile Lahud a cautat sa minimalizeze audierea acestuia si l-a calificat drept „un ofiter exemplar”.
„Exemplar” sau nu, Hamdan a fost inculpat in cazul Hariri. Ceea ce a facut ca opozitia antisiriana libaneza sa declare ca „presedintele Lahud este terminat”. Faptul poate anunta noi „ape” tulburi.
