Cramele Recaş au devenit, în ultimii ani, un punct de atracţie pe harta agroturismului vitivinicol din zona Banatului. Programele de agroturism cuprind fie vizite în viticultură, fie doar în vinificaţie şi se finalizează cu mult aşteptatele degustări şi mese.
Podgoria de lângă Timişoara a fost inclusă, pentru prima oară, în programele evenimentelor organizate în oraşul de pe Bega în urmă cu cinci ani, când turiştii au fost invitaţi la o plimbare pe drumul vinului, începută în cultura de viţă-de-vie şi încheiată cu o degustare în crama răcoroasă din subsolul staţiunii de vinificaţie. De atunci, anual, peste 15.000 de turişti vin să deguste licorile albe, roşii şi rosé rezultate din alchimia strugurilor culeşi de pe dealurile Recaşului. „Avem avantajul că suntem aproape de Timişoara, la 20 de kilometri, iar majoritatea evenimentelor din oraş se finalizează cu degustare la Cramele Recaş. Programele de agroturism vitivinicol cuprind fie vizite în viticultură, fie doar în vinificaţie şi se finalizează cu mult aşteptatele degustări şi mese. Intenţionăm să investim într-un hotel în zonă, cu o capacitate de cazare de 24-25 de camere, însă încă nu am demarat acest proiect, suntem în faza studiului de fezabilitate”, spune directorul Cramelor Recaş, Gheorghe Iova.
Anul trecut, societatea de vinificaţie a introdus o noutate absolută în domeniul păstrării vinurilor în condiţii prielnice păstrării buchetului original. Este vorba despre înfiinţarea unei „trezorerii” pentru vinuri alese, destinată amatorilor de vinuri bune. Pe unul dintre coridoarele cramei au fost montate 100 de boxe speciale cu suporţi pentru sticle, prevăzute fiecare cu chei proprii şi etichete, la fel cum sunt seifurile din bănci. Oricine doreşte să păstreze o băutură aleasă în condiţii de temperatură şi umiditate adecvate, la nu mai puţin de nouă metri sub nivelul solului, poate să închirieze un astfel de miniseif. Ideea a fost preluată din Spania şi, la Cramele Recaş, se bucură de un real succes. „Chiriaşul poate să vină chiar şi cu prietenii pentru a degusta vin de colecţie într-una din încăperile amenajate special şi puse la dispoziţia clienţilor”, a explicat Ioan Georgiu, unul dintre acţionarii Cramelor Recaş.
Englezul Philip Cox şi renaşterea brandului Recaş
Ascensiunea vinului din podgoria Recaşului a început imediat după privatizare, în 1998, când a apărut societatea româno-britanică „Cramele Recaş”. Englezul Philip Cox, absolvent de filosofie, ajuns în România în calitate de reprezentant a unei firme de publicitate, a decis să investească în industria vinului din Banat şi, alături de ceilalţi doi asociaţi, Ioan Georgiu şi Gheorghe Iova, a început un program de investiţii.
După nenumărate hârtii, cei trei au cumpărat viile, au primit terenul în concesiune pe o perioadă de 49 de ani de la Agenţia pentru Domeniile Statului şi s-au apucat de lucru. Investiţiile de aproape 10 milioane de euro şi înfiinţarea a peste 50 de hectare de vie de cultură nobilă au propulsat Recaşul printre marii jucători de pe piaţa vinului, alături de Murtfatlar, Vincon, Jidvei şi Cotnari. „Ceea ce producem noi, acum, la Recaş nu are nici o legătură cu ceea ce se făcea înainte aici. Am început să plantăm o altă vie, la parametri moderni, am adus aparate cu care se produce vinul după cele mai noi tehnologii şi încercăm să facem vinurile româneşti la adevăratul lor potenţial.
Din păcate, consumatorul din România este entuziast, deschis spre consum, însă prost informat. Sunt preferate vinurile dulci, demidulci sau demiseci, care în multe cazuri sunt vinuri ieftine, unde dulceaţa acoperă o calitate mai proastă a vinului”, spune directorul comercial al companiei Cramele Recaş, Philip Cox, convins că băutorii de vin de la noi prezintă caracteristicile consumatorului din Anglia, de acum 20 de ani. A avut o imensă satisfacţie când fostul preşedinte Ion Iliescu i-a spus, la o petrecere organizată de Ambasada Marii Britanii la Bucureşti, că bea cu plăcere vinul alb sec de Recaş şi când, într-o vară, în urmă cu câţiva ani, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti a venit la Recaş pentru a lua vin.
Investiţii de peste 10 milioane de euro
Grija pentru dezvoltarea brandului este conturată şi de ritmul investiţiilor. Doar în 2009, la Recaş s-a derulat un program de investiţii de 2,5 milioane de euro, din care un milion investit în vinificaţie şi 1,5 milioane de euro în viticultură. Firma dispune de un spaţiu de depozitare de aproximativ zece milioane de litri de vin, sală de degustare, vinotecă şi o încăpere în care sunt păstrate vinurile înnobilate. La o producţie de circa cinci milioane de litri de vin pe an, din care un milion de litri sunt destinaţi exportului, cifra de afaceri a companiei a fost, în 2009, de aproape 12 milioane de euro, iar pentru 2010 este bugetat un volum al vânzărilor de 13,5 milioane de euro. În prezent, grupul de firme „Cramele Recaş” exploatează aproximativ 800 ha de viţă-de-vie. Principalele soiuri sunt strugurii pentru vinul alb (300 ha) şi strugurii pentru vinul roşu (250 ha). Vinul de Recaş deţine, la ora actuală, o cotă de 17% din exportul românesc de vin, care are, totodată, şi o pondere de 8-10% pe piaţa internă a vinului.
Cultura vinului din Banat poartă pecetea şvabilor
Primele atestări ale viţei-de-vie la Recaş sunt din 1447. Şvabii din zonă au ridicat calitatea viţei şi a strugurilor, cu butaşi de peste Ocean, din America. Fiecare familie avea un beci în care erau câteva butoaie de vin. Dezvoltarea timpurie a viticulturii şi vinificaţiei în Recaş poartă amprenta nemţilor veniţi din zona Stuttgart, colonizaţi de împărăteasa austriacă Maria Tereza în secolul XVIII şi care au făcut o reamplasare a viticulturii recăşene pe dealurile cu expoziţie sudică, pentru coacerea strugurilor.
Podgorii confiscate de comunişti
Culturile de viţă-de-vie din zona Recaşului au intrat în stăpânirea statului comunist în anul 1948, în perioada naţionalizărilor, când s-a şi înfiinţat Gostatul Dealul Viilor. Douăzeci de ani mai târziu, în primăvara anului 1968, a avut loc reorganizarea agriculturii de stat, iar fermele au fuzionat într-o singură unitate socialistă, respectiv Întreprinderea Agricolă de Stat (I.A.S.) Recaş. Acest statut s-a schimbat în 1990, când, o dată cu restructurările impuse de politica agrară promovată după Revoluţie, faimosul I.A.S. din inima Banatului a devenit Societatea Comercială „Recatim” SRL. Iniţial, patrimoniul viticol al acestei instituţii a fost de 714 ha, însă ulterior 76 ha au fost atribuite foştilor proprietari care au făcut cereri în baza Legii Lupu (1/2000).
