Declaratia prezidentiala, potrivit careia era cat pe ce sa ne unim cu Republica Moldova cu vreo doi ani in urma, a luat prin surprindere si unionisti, si adversari ai ideii, si basarabeni care tanjesc dupa Romania Mare, si indiferentii fata de idee. Nimic din ce ne inconjoara nu a tradat o asemenea initiativa politica. Macar dincolo de Prut sentimentele populatiei au fost investigate.
Referendumul organizat de autoritatile de la Chisinau, indelung comentat si la noi, n-a lasat loc de dubii: majoritatea covarsitoare a locuitorilor Republicii Moldova au optat pentru un drum singuratic. Fara Romania, fara tutela Moscovei, fara chiar vreo intentie fata de „matusa Europa”.
Dusul rece al referendumului de acum cativa ani a temperat serios miscarea unionista din Romania, atata cata a fost ea. Congresele spiritualitatii romanesti s-au orientat spre gasirea modalitatilor de cultivare a identitatii de limba, istorie si cultura, dar fara a mai cauta formulele politice de realizare a idealului Romaniei in hotarele de dupa primul razboi mondial.
Asociatiile de prietenie si sti-mulare a schimburilor de studenti dintre cele doua picioare de pod ale romanitatii – Timisoara si Chisinau – si-au incetat activitatea. Lanturile umane in sprijinul unirii, podurile de flori, festivalurile ample Ð toate fac parte din gesturile politice si culturale ale anilor '90, dar nu si-au mai gasit loc si sustinere dupa 2000.
Am intrat in mileniul III cu un ideal politic mai putin. Sau nu? Presedintele spune ca ne inselam. Ca, de fapt, a incercat – fara sa spuna si ministrului de Externe, partidului din care provenea, societatii civile, think-tank-urilor de pe la noi – sa provoace unirea. Raspunsul pe care l-a primit nu are cum sa surprinda: se stia din vreme ca exact cu platforma independentei au castigat comunistii de la Chisinau ce era de castigat.
Se pare ca actuala clasa politica romaneasca vrea sa umple Oficiul National de Inventii si Marci de patente, sa nu lase nimic neexplorat, nerevendicat ca intaietate. Tariceanu s-a grabit sa ceara retragerea trupelor romanesti din Irak ca sa nu i-o ia presedintele inainte. Presedintele s-a grabit sa discute unirea cu Republica Moldova, ca sa nu mai aiba altcineva o asemenea tema la viitoarele prezidentiale.
Ministrii se grabesc sa bata toba in lume cu ce urmeaza sa se decida in secret, ca nu cumva sa fie lasati de caruta cand va fi vorba despre cine ce merite are in diferite momente. Chiar si pe plan local, daca ne uitam mai bine, politicienii sunt grabiti sa iasa in fata, sa spuna ei ce ar fi de spus, de teama ca putina atentie pe care o mai acorda electoratul fenomenului politic sa nu se indrepte catre alte personaje.
