Consecintele practice ale faptului ca locuim intr-o zona de granita, maniera in care specificul locului isi pune amprenta asupra initiativei antreprenoriale, „puntea” dintre reflectia stiintifica, experienta administrativa si viata economica – toate acestea au reprezentat substanta seminarului international „Initiativa antreprenoriala si dezvoltarea regionala; comparatii europene”, organizat de Universitatea de Vest din Timisoara si de Universitatea din Angers (Franta) care s-a incheiat, ieri, in orasul de pe Bega. Ce a fost neobisnuit la aceasta manifestare, caci, in fond, asistam la puzderie de evenimente dedicate euroregiunii Dunare-Cris-Mures-Tisa? Faptul ca organizatorii au depasit curiozitatea stiintifica si cautarile de modele.
Pe parcursul unei saptamani, participantii la seminarul-laborator au audiat marturii din euroregiune – depuse de reprezentanti ai autoritatilor publice locale din Timisoara, Jimbolia, Giroc, Novi-Sad, Szeged, Csongrad, Arad, de antreprenori de succes din acest spatiu (reprezentanti ai mediului de afaceri autohton sau ai unor companii multinationale) – si au dezbatut subiecte prezentate de cercetatori stiintifici din Romania, Franta (de unde a si pornit ideea unui asemenea format de seminar), Serbia, Ungaria si Germania.
Provocarile seminarului sunt evidente: nu este vorba doar despre „povesti de succes” si perspective de analiza din zodia optimismului, ci si despre problemele pe care le reprezinta regimurile diferite de vize, schimbarea monedei de lucru in functie de fiecare loc, in care s-a dorit popas al seminarului, de viziuni si perceptii diferite asupra tematicii, in functie de raspunsurile pe care le-au gasit, in fiecare dintre tari, cei care au de-a face fata problemelor de dezvoltare locala, regionala si euroregionala. Si provocari sunt din plin.
E adevarat ca, acolo unde exista interes, se gasesc si solutii pentru depasirea obstacolelor. Dar nu este deloc sigur ca cei ce doresc sa dezvolte zonele de periferie gasesc intotdeauna un cadru institutional favorabil, ca, operand cu instrumente internationale diferite, reusesc sa puna cap la cap finantarile necesare dezvoltarii cooperarii, ca pana la urma nu abandoneaza cursa cu obstacole in favoarea unor spatii mai lesne de abordat. Si ar mai fi de observat ceva: antreprenorii, reprezentantii autoritatilor publice locale, oamenii de stiinta cauta solutii.
Legiutorii, insa, sunt destul de putin interesati de „vocea realitatii”, preferand sa-si tese solutiile, atatea cate gasesc, fara curiozitate pentru ceea ce se intampla pe teren.
