Gemul de rabarbură este apreciat inclusiv de Prinţul Charles al Marii Britanii.
Gemul de rabarbură produs în Transilvania, mai precis la Saschiz, în Mureş, este gustat şi recunoscut în întreaga Europă. Sociologul Mircea Munteanu s-a gândit însă că rabarbura ar putea fi exploatată şi în mod organizat în plantaţii bine organizate şi, prin urmare, în această primăvară a adus tocmai de la Hamburg 2.000 de bucăţi de rădăcină de rabarbură şi a înfiinţat la Nadeş prima plantaţie de rabarbură. Hobby sau afacere, Munteanu spune că rabarbura este una dintre opţiunile celor care au terenuri lăsate nelucrate în zonă.
De unde atracţia pentru rabarbură şi agricultură?
Nu este, de fapt, o atracţie. E, cum spunea şi Jack London, chemarea străbunilor. Fiind născut la ţară, am copilărit acolo şi astăzi domiciliul meu e tot la ţară, iar copil fiind am crescut în natură, m-am hrănit în ritmul dat de natură, în funcţie de cum apăreau şi se maturizau plantele, iar rabarbura este una dintre plantele care creşte într-o oarecare semisălbăticie, să-i spunem, şi care deja pe vremea asta are plante suficient de mari pentru a fi mâncate, aşa că, pe vremea copilăriei fugeam repede în grădină, rupeam două-trei cotoare, aruncam frunzele şi mâncam acele cotoare pline de vitamina C, minerale şi alţi compuşi naturali şi sănătoşi, necesari organismului. Poate fi o chestie inconştientă care vorbeşte despre faptul că omul simte, asemenea animalelor, de unde şi când să bea apă. Omul crescut în oarecare simbioză cu natura simte care sunt elementele bune şi care sunt cele proaste, iar eu, cum venea primăvara, de mic copil, mâncam rabarbură. Astăzi, dacă vorbim de ideea de a înfiinţa o plantaţie de rabarbură, ea vine după mai multe vizite pe care le-am făcut în Germania, unde am văzut plantaţii de rabarbură foarte mari, pe suprafeţe întinse, tot de la saşi, din câte ştiu eu de la cei care au fost colonizaţi ca lucrători ai pământului aici acum o mie şi ceva de ani, căci ei au adus rabarbura în Transilvania, pe care o găsim doar în zonele în care sunt saşi, şi m-am decis să înfiinţez şi eu o cultură de rabarbură.
Hobby care devine afacere
E un hobby sau o afacere?
Astăzi să o tratăm în prima fază ca un hobby, am plantat doar 2.000 de plante deocam¬dată, un hobby care m-a costat ceva bani, dar sper să iasă o afacere. Dacă plantele se aco¬modează – acest soi „Holsteiner Blut” adus din Ham¬burg în România – şi o să am producţie şi voi testa piaţa cu ceea ce voi obţine anul acesta, atunci clar se va transforma într-o afacere, pentru că se poate transforma într-o afacere.
La cât se ridică investiţia pe care ai făcut-o până acum în plantaţia de la Nadeş?
Cam la 1.500 de euro.
Şi la ce profit te aştepţi după primul an de cultură? Ai făcut un studiu prealabil?
N-am făcut un studiu. Nici pionierii, în istoria pionieratului mondial, şi ştii la ce mă refer, căutători de diamante sau alte asemenea, nu făceau studii înainte. Aveau un fler sau simţeau simţeau că lucrurile o să meargă. Haideţi să judecăm aşa: dacă m-a costat undeva la 75 de cenţi pe fir munca de până acum cu plante, cu tot cu pus în pământ, un fir trebuie să-mi dea anul acesta un kilogram, iar dacă vând un kilogram cu 25 de cenţi, eu zic că e o rată bună a amortizării investiţiei pentru primul an, an în care, repet, testez piaţa. E posibil să iau legătura cu cei care produc gem de rabarbură şi să le vând materie primă, e posibil chiar să export planta aşa brut în Germania sau e posibil să nici nu vând nimic, ci doar să încerc diverse metode de conservare a ei, adică să fac suc, să fac compot sau altele, pe care ulterior să le vând, în perspectiva unei investiţii mai mari la anul.
Colaborare cu localnicii din Saschiz
Va fi o concurenţă reală pentru localnicii din zonă care exploatează plantele din semisălbăticie. Cum văd ei această iniţiativă?
Sper să pot colabora cu cei din zona Saschiz care exploatează rabarbura din gospodării sau de pe câmp, sper să le pot livra lor o parte din producţie pentru gemul acela care e înregistrat şi recunoscut în Europa şi sper să fiu nu un concurent, ci un exemplu de urmat, pentru că sunt atâtea terenuri nelucrate, iar rabarbura este o plantă deloc pretenţioasă şi în ceea ce priveşte clima, şi în ceea ce priveşte dăunătorii. De exemplu, nu doar că este perenă, deci rădăcina supravieţuieşte pe timpul iernii şi dă muguri imediat primăvara, dar dacă sunt perioade lungi de secetă şi e prea cald, intră într-o stare de amorţire până când vremea e din nou prielnică.
Sociologie şi agricultură
În final, Mircea Munteanu, spune-mi cum se împacă sociologia cu agricultura?
Adevărata mea dragoste şi viaţa mea le proiectam întotdeauna la nivelul satului, la nivelul ocupaţiilor de aici. Normal, am făcut facultate, am demarat afaceri în domeniul sociologiei, am afaceri şi în domeniul consultanţei financiare, am lucrat şi în media şi activez şi în domeniul ONG, deci foarte multe activităţi, dar pe toate le consider mai degrabă doar mijloace de a-ţi câştiga existenţa. Eu îmi doresc în cele din urmă o minifermă la ţară, unde să pot trăi liniştit.
