Fire evlavioasa, o cunoscuta fata bisericeasca s-a asezat cu piosenie in fata altarului politicii. Dupa cum reiese din confesiunile sale, evenimentul marcant din viata sa s-a produs brusc si concomitent. Se facea ca era intr-o zi de rugaciune, dupa un prelungit post negru, cand, pe neasteptate, preotul a fost pur si simplu ademenit de mirosul de tamaie care venea dinspre Putere. Pe neasteptate, se jura popa, s-a trezit aruncat direct in valtoarea luptei electorale. La acea ora, popa nu stia prea bine cu ce se mananca politichia, cu dude, cu fructe de padure, daca e de dulce sau daca e de post. Cei iuti si mai pe faza din partid au mizat mult pe candela sa politica. S-au facut numeroase matanii, s-au dat acatiste cu duiumul, dar functia de lider nu a fost sa fie pentru o fata bisericeasca, semn ca acolo, sus de tot, Dumnezeu mai incurca si el din cand in cand borcanele! Va dati seama cum ar arata politichia noastra cu lideri duhovnicesti sau cu ctitori de biserici electorale? Ce-i drept, nici in starea in care ne aflam nu putem sa ne plangem! Organizeaza unii biserici prin crese, subsoluri si diverse alte incaperi, producand o deruta totala printre credinciosi. Sunt pusi enoriasii in situatia de a nu mai deosebi o gradinita de o biserica adevarata! Isi fac permanent cruce in functie de anumite semnalmente sau de mirosul de tamaie din zona respectiva. Sigur, multi s-au intrebat si se mai intreaba si astazi de ce a dat popa candela bisericeasca pe cea de partid! De ce sa fi renuntat el la viata linistita de la Protoierie, la masina din dotare si la soferul pocait pus la dispozitia sa?! Cum de ce? Asa cum procedeaza toti martirii, si popa se jertfeste pentru binele natiunii! Nimic nu e mai periculos si mai halucinant ca betia de tamaie de partid! Pentru popa, care se visa si primar, sfarsitul lamentabil al campaniei electorale nu a insemnat, insa, si sfarsitul pelerinajului sau politic. Cand toata lumea credea ca dumnealui se va intoarce la cele sfinte si miluite, dracul si-a bagat din nou coada, soptindu-i sa guste din aghiasma liberala. A molfait-o preotul cat a molfait-o in gura, a mai si scuipat cate ceva din ea, ca pe alocuri avea gust de tutun, dar nu i-a dat deloc de gust. Agatat de turma pedista, care incepuse sa golaneasca pe intinsele pajisti ale politicii locale, sfanta fata bisericeasca nu si-a gasit nici aici linistea activistului implinit. Si atunci, ca si astazi, dupa cum adanc rosteste cate un intelept sculat din morti de un ceas desteptator, era lupta mare pe altare si functii miruite. Nu ajungeau posturile de conducere nici pentru liberalii cu state vechi pe carnetul de partid, asa ca, de inteles, pe preot I-a cuprins o adanca si iritanta suparare…
