Cand Lesch – teroristul a fost arestat pentru vina de a fi planuit un atentat cu butelii de aragaz la Timisoara mi-am zis ca ne-am acoperit de ridicol. Metoda este primitiva pentru seco-lul XXI. Detonator cu telefonie mobila, butelii de aragaz? Sa fim seriosi. Cetateanul parea mai degraba client de Vacarescu (strada pe care se afla spitalul de boli de suflet in Ti-misoara) decat de Popa Sapca (in cealalta parte a orasului, la Penitenciar).
De, daca atata au crezut autoritatile noastre ca e de facut, bine. Mai parea ciudata relatia lui Lesch cu „Fratii musulmani”. Se poate sa fie si adevarat. Organizatia exista, are si adepti prin Romania. Dar iarasi povestea lui Lesch mi s-a parut cusuta cu sfoara alba, nici macar cu ata de culoarea in cauza. In fine.
La cateva zile dupa Lesch a mai fost arestat un frate musulman prin estul tarii, inca unul pe nu-stiu-unde, asa, cat sa nu zicem ca n-avem si noi teroristi printre concetateni. Toti romani fascinati de mirajul disciplinei, rigorii si anti-americanismului gruparilor arabe. Arestarile mi-au dat sentimentul ca fie vor urma seisme in serviciile de in-formatii romanesti, fie de la Cotroceni va veni ideea crearii unui soi de CIA mioritic.
Subiectul, insa, nu parea chiar de prima marime… Pana la fuga lui Omar Hayssam si a lui Zaher Iskandarani din tara. Sigur, fiecare dintre cei doi cu drumul, istoria, strategia si aliatii sai.
Demisiile de la varful serviciilor secrete nu mai puteau fi evitate. Presiunile pentru o noua legislatie deveneau aproape obligatorii.
Suntem de doua ori penibili – afirma presedintele statului, enervat ca bulgarele nemultumirilor legate de securitatea nationala creste. Asa-i. Penibil e si ca schimbam legislatie cate o data la fiecare sezon si ca nu-mirile/eliberarile din functii importante se fac la inspiratie si ca sistemul de Justitie provoaca mai ales frustrari si nemul-tumiri, lasandu-i pe cetatenii cinstiti sa se intrebe cum o fi apreciat strainatatea ca Roma-nia e un stat de drept, cand portofelele groase, tupeul ne-marginit si minciuna sfruntata aduc castig de cauza (vezi celebrele procese SOV versus intemnitarea babelor care n-au avut 6 milioane pentru amenda, cand au fost prinse ca au cultivat un teren in litigiu).
Penibil? Putin spus. Nici ma-car penibil la patrat nu e de ajuns pentru a descrie situatia actuala a tarii. Fiecare dintre subiectele cu teroristii „made in Romania” sau dobanditi prin import a avut iz de piesa pusa in scena la vreun camin cultural satesc in Festivalul „Cantarea Romaniei” – editie revizuita.
Castigatorul competitiei va fi un serviciu secret nou-nout, frumos iesit de sub control parlamentar, la dispozitia exclusiva a Cotrocenilor.
Vom mai avea legislatie facuta repejor, in regim de criza (pacat ca astfel de urgente nu s-au simtit in alte domenii, cu relevanta directa pentru viata noastra cea de toate zilele! Sau pentru eliminarea „cartonaselor” aratate de Uniunea Europeana, pentru care Parlamentul nu se streseaza atat).
Vom iesi din penibil? Nu usor. Ca doar ne-am aratat putinatatea ideilor si puterilor cu varf si indesat.
Atata ne e alinarea, ca lumea se uita acum spre Liban si Israel, nu spre biata Romanie, cu Hayssamii, Zaherii si Leschii ei.
