Drumul turistului dornic să descopere motivaţia pentru care UNESCO a inclus nu mai puţin de opt biserici de lemn din Maramureş pe lista internaţională a moştenirilor poate începe din Chioar, de la Şurdeşti. Acolo se află impunătoarea bisericuţă edificată „pân’ la cer” în anul 1766 sub supravegherea unui meşter renumit al vremii, Toma Macarie. Este considerată cea mai înaltă construcţie veche din lemn de stejar. Turnul principal, protejat de alte patru turnuleţe, măsoară 54 metri, iar înălţimea totală de la sol este de 72 metri. Şi astăzi specialiştii susţin importanţa acestei biserici, pe care o consideră drept una dintre cele mai valoroase opere ale arhitecturii din lemn, datorită ingeniozităţii cu care a fost rezolvată atunci, la mijlocul secolului al XVIII-lea, problema structurii de rezistenţă a turlei împotriva vânturilor. Biserica din comuna Şişeşti este singura din Ţara Chioarului care are acoperiş cu poală dublă.
Biserica din Plopiş
Pentru a vedea a doua minunăţie, turiştii nu trebuie să meargă decât un sat mai departe, în Plopiş, unde localnicii, recunoscuţi lemnari, au început în anul 1798 edificarea unei biserici pe care au terminat-o după 13 ani, pe 12 noiembrie 1811 – conform unui document găsit în piciorul prestolului. Bisericuţa are 17 metri lungime, şapte metri lăţime şi 47 de metri înălţime. Apoi, din Chioar, călătorul curios trebuie să străbată drum lung, până hăt la Rogoz, în inima Ţării Lăpuşului, unde din 1663 şade falnică o bisericuţă ce a fost cioplită doar din două lemne tăiate de pe Dealul Popii. Cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, monumentul este unic prin intrarea laterală şi acoperişul asimetric. De asemenea, un element ornamental caracteristic acestei biserici îl constituie capetele grinzilor de sprijin, cioplite în formă de cap de cal – element laic, întâlnit la multe din casele ţărăneşti.
La drum prin Maramureşul istoric
Din Chioar, drumul turistului trebuie să se-ndrepte spre nord, spre Maramureşul istoric. Primul popas este cel de la Bârsana. Acolo, în anul 1720, pe locul numit Podurile Mănăstirii a fost construită o altă bisericuţă de lemn. Însă, astăzi turiştii trebuie să meargă până pe dealul Jbâr să o vadă, pentru că a fost mutată. Este unica biserică UNESCO care, iniţial, a fost mănăstirească. Arhitectura se înscrie în linia generală a bisericilor de lemn maramureşene. „Legenda spune că pe dealul Jbâr era Cimitirul Ciumaţilor, locul unde au fost înmormântaţi, în grabă, fără servicii religioase, oamenii seceraţi de molimă, iar localnicii au mutat acolo bisericuţa crezând că în acest fel victimele ciumei îşi pot găsi odihna veşnică. Şi astăzi unii localnici mai cred că o dată cu biserica s-au mutat pe sub pământ şi morţii de la Podurile Mănăstirii, pentru a-şi continua odihna la umbra bisericii”, spun sătenii.
Mai în nord, în Budeşti, se află o biserică din bârne groase aşezate pe un soclu de piatră unde se păstrează cămaşa de zale şi coiful haiducului Pintea Viteazu. Originalitatea acestor obiecte este însă contestată de unii istorici. Biserica din Budeşti a fost construită în anul 1643, iar interiorul adăposteşte şi o icoană ce îl înfăţişează pe Sfântul Ioan Botezătorul, icoană care provine dintr-o biserică din secolul XV, pictată, conform inscripţiei în slavonă, de „Mult greşitul Gheorghe”. Neobişnuită la această biserică este înconjurarea clopotniţei cu patru turnuleţe.
În fine, la Deseşti există o altă biserică tradiţională de lemn, construită în anul 1770. O legendă locală spune că locul bisericii a fost determinat de piatra de altar. Sătenii au încercat să ridice piatra în mai multe locuri, dar aceasta cădea de fiecare dată. Când piatra a rămas în sfârşit în picioare, localnicii au ştiut că acela este aşezământul bisericii. Nota de originalitate a bisericii din Deseşti este dată de bârnele ce susţin şarpanta acoperişului, care sunt prelungite şi sculptate în scară. De asemenea, îmbinările de lemn şi armonia elementelor de arhitectură demonstrează măiestria fără cusur a localnicilor în arta lemnului. În cimitirul din jurul bisericii există mai multe cruci celtice înscrise în semicerc.
Biserica din Ieud Deal este construită din lemn de brad şi a strârnit de-a lungul timpului mai multe controverse. Istoricii nu au reuşit să cadă de acord asupra datei în care a fost edificată. Deşi unele documente o prezintă drept cea mai veche biserică de lemn din Maramures, datată în 1364, cel mai probabil biserica a fost construită în secolul al XVII-lea.
În biserică există o valoroasă colecţie de icoane pe lemn şi pe sticlă, covoare tradiţionale vopsite în culori vegetale şi cărţi de mare valoare (tipărituri ale lui Coresi din secolul XV, documente tipărite la Iaşi şi la Blaj etc.), precum şi „Codicele de la Ieud”, datat în 1391 – manuscrisul a fost descoperit în podul bisericii de la Ieud şi are o valoare inestimabilă, pentru că este cel mai vechi text în limba română.
ORIGINALITATE
Altar în stil antic
Bisericuţa de lemn din Poienile Izei este una dintre cele mai frumoase şi bine conservate din Maramureş. Construită în urmă cu aproape 400 de ani din arbori seculari, ea respectă configuraţia tradiţională, însă, spre deosebire de alte biserici, altarul are patru laturi, ca în vechime, lucru extrem de rar întâlnit. Tocmai de aceea, bisericuţa are o mare valoare sentimentală pentru localnici.
