Cunoscut drept cel mai mare si mai bine pastrat sit arhitectural medieval din Europa, Sibiul, este vizitat in aceasta luna de cativa dulgheri germani, pastratori ai vechilor tehnici de lu-cru din Evul mediu. Unici in peisajul viitoarei capitale culturale a Europei, dar deveniti deja de cativa ani niste „obisnuiti ai casei”, acesti meseriasi lucreaza la acoperisurile cu ochi ale orasului dupa ce, in urma cu doi ani, a fost restaurat complet Turnul Pietei Huet.
Sibiul este unul din putinele locuri din Romania unde se mai pastreaza acoperisurile cu guri de aerisire in forma de ochi. Cei mai cunoscuti astfel de „ochi” sunt cei ai caselor din centrul istoric al municipiului, indeosebi ai constructiilor aflate in pietele care formau altadata centrul vechii Cetati Hermannstadt.
De la executiile din Evul Mediu, pana la masacrul din timpul Revolutiei din 1989, „ochii” din Piata Mare au „vazut” cele mai importante momente din istoria orasului si sunt inca martori tacuti ai tuturor transformarilor prin care trece urbea. „Inca din Evul Mediu, aceste deschideri in acoperis par ochii unor fiinte. Orasul vechi era ca un arici, casele fiind astfel dispuse si construite incat sa poata fi aparate usor. Prin acesti ochi se putea observa totul, pana la mare distanta”, a declarat directorul Direc-tiei Judetene pentru Cultura, profesorul Vasile Crisan.
Numite lucarne in termeni de specialitate, „ochii” acoperisurilor din centrul istoric sibian au si functia de „plamani” ai imobilelor pentru care au fost amenajate. „Prin aceste lucarne se realizeaza de sute de ani ventilarea podurilor. Practic, aerul circula in unele acoperisuri din zona veche doar prin acesti „ochi”, care permit si observarea exteriorului, asemenea unor ferestre”, a spus, la randul sau, arhitectul-sef al judetului, Corneliu Dragan.
In prezent, potrivit acestuia, lucarnele mai pot fi zarite doar la casele construite in Evul mediu, pentru ca in tehnicile moderne de constructie locul „ochilor” a fost luat de ferestrele de mansarda. Mestesugul lor s-a pierdut in timp, iar dulgherii sasi, unguri sau romani care sa le stie secretul de constructie au disparut de mult.
In Fratia Dulgherilor Liberi
Sprijinul pentru restaurarea acoperisurilor cu „ochi” a venit pentru autoritatile sibiene de pe alte meleaguri incarcate de istorie si mestesuguri perene. Tineri dulgheri, membri ai Fratiei Dulgherilor Liberi din Germania, o organizatie mestesugareasca ce dainuie din secolul XIII incoace, au ajuns de vreo trei ani si la Sibiu.
Sunt tineri, dornici de aventura si participa in cadrul confreriei lor profesionale la un adevarat ritual initiatic. Umbla prin lume, din loc in loc, fac numai lucruri bune si muncesc doar pentru mancare si un loc de dormit. Gandesc modern, folosesc deseori si Internetul, dar evita sa-si spuna numele si sa se lase prea des fotografiati, pentru ca asa fac toti confratii lor. Sunt modesti si prefera sa se exprime prin fapte, mai rar prin vorbe.
Calatoresc in lume timp de trei ani si o zi, dupa care se intorc acasa si sunt acceptati in fratie ca membri respectati, cu drepturi depline.
Invata si ii invata si pe altii…
Calfele trebuie sa-si arate altora priceperea intr-ale dulgheritului si, la randul lor, sa se initieze in arta dulgheriei in mai multe locuri din lume pentru a putea sa devina mestesugari adevarati. De remarcat ca dulgherii germani poarta imbracamintea medievala a confreriei, numita Kluft. Asta s-ar traduce intr-un costum de haine negre, de postav, special croite.
Baieti sau fete, ei poarta palarii ne-gre, de piele sau de fetru, cu boruri largi sau mai inguste. Pantalonii evazati din catifea reiata au doua buzunare, unul in care poarta un metru de lemn, iar altul in care pastreaza o moneda sau o bancnota, singura cu care au voie sa plece de acasa si care trebuie adusa inapoi.
Apartenenta la breasla dulgherilor le este data acestor tineri de lavaliera numita Ehrbakeit si de toiagul incarligat pe care si-l cioplesc singuri in serile lungi ale drumului. Tinuta unica a acestor mesteri, veniti parca din Evul Mediu, se mai compune dintr-o tunica si o vesta cu nasturi metalici si este depasita in originalitate doar de cunostintele in dulgherit ale fiecaruia dintre ei. Pentru ca poarta in minte tehnici vechi de prelucrare a lemnului si la fel de vechi tipare de lucru, dulgherii germani au gasit apreciere pentru munca pe care o fac si beneficiaza de un loc de dormit si la Sibiu.
Acum doi ani, 20 de astfel de tineri au restaurat complet unul dintre turnurile Pietei Huet, iar in aceste zile a venit randul altora sa lucreze pentru masa si casa la restaurarea traditionala a acoperisurilor medievale cu ochi. Incotro vor pleca de la Sibiu nu stiu nici ei prea bine, dar vor lasa in urma lucruri „mesterite nemteste”.
