Peste 1.000 de credinciosi din localitatile de la poalele Muntilor Retezat au luat lumina sfanta a invierii la cel mai vechi lacas monahal ortodox din Romania, Manastirea Colt. Cu toate ca platoul din fata bisericii de piatra, vechi de aproape 700 de ani, s-a dovedit neincapator, au lipsit totusi „inaltele fete politicesti” care erau prezente la manastire in alti ani. Credinciosii nu au putut asculta in prima parte a slujbei decat baraielile statiei de amplificare, care s-a incapatanat sa nu functioneze. Dupa ce participantii Inviere au facut inconjurul bisericii, preotii au mutat slujba in aer liber in asa fel incat toata lumea sa poata participa si asculta liturghia. In urmatoarele trei zile, in localitatile din Tara Hategului, oamenii isi vor manifesta bucuria Invierii prin obiceiuri stravechi pastrate, multe dintre ele, din perioada precrestina.
Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Rau de Mori spre Rausor, una dintre portile de intrare in Parcul National Retezat, se afla ruinele cetatii Colt, si manastirea cu acelasi nume. Fortareata, „cocotata” in varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra, l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul „Castelul din Carpati”.
Pelerinaj la Colt
Coloana de masini parcate se intindea, sambata noaptea, pe aproximativ trei kilometri intr-o parte si alta a drumului ce duce la manastirea Colt. Sub un cer plin de stele, chiar daca meteorologii au prognozat ploi, sute de credinciosi din Tara Hategului, dar si din alte localitati mai indepartate ale judetului Hunedoara sau chiar din alte zone au venit in pelerinaj la micutul lacas de cult din Retezat.
„Vin aici de cinci ani, locul acesta are ceva aparte, parca aici te simti mai aproape de Dumnezeu,” a marturisit un barbat din Sibiu, trecut de prima tinerete. Un altul care vindea lumanari pe treptele ce duc de la sosea spre lacasul de cult s-a dovedit foarte misterios in ceea ce priveste specificul slujbei de la Colt.
„E ceva aparte aici, dar nu va spun daca ati mai fost la alte manastiri o sa va dati seama”. Si avea dreptate, la manastirea Colt slujba se tine in aer liber, „ca sa poata participa mai bine toti credinciosii care bat drumul pana aici” a motivat unul dintre calugari.
Tehnica nu crede in Dumnezeu
Prima parte a slujbei de Inviere a avut loc in incinta micutei biserici de piatra. Cu toate ca este foarte bine dotata din punct de vedere tehnic, avand inclusiv instalatii de sonorizare si aer conditionat, circuitele integrate le-au jucat o festa clericilor de la Colt. Statia de amplificare s-a incapatanat sa nu functioneze, astfel ca sutele de oameni adunati in fata bisericii au auzit doar suieraturi si baraieli fragmentate din cand in cand cu pasaje din slujba care se oficia in biserica.
„Nu stiu ce s-a intamplat cu statia. Ieri cand au facut probe, mergea foarte bine”, a spus acelasi personaj misterios care vindea lumanari. Totusi credinciosii nu si-au pierdut rabdarea. Au asteptat sa iasa preotii cu lumina sfanta, au inconjurat biserica, conform traditiei, dupa care au participat in continuare la slujba oficiata in aer liber, altarul fiind improvizat intr-un foisor situat deasupra platoului din fata bisericii.
Fara politicieni
In anii trecuti, oamenii politici ai judetului s-au inghesuit sa faca bai de public, in noaptea de Inviere, si la Manastirea Colt. Anul acesta, nefiind unul electoral, au preferat sa ia Lumina Sfanta undeva mai aproape de casele lor si nu au mai batut drumul pana la poalele Retezatului. „Anii trecuti erau mai multi politicieni, acum vad ca nu au venit. Adevarul este ca nici in timpul anului nu mai vin asa cum veneau inainte de alegeri”, povesteste Ioan Todoni, localnic din zona, care nu lipseste de la nici o slujba importanta la Manastirea Colt.
Locul reprezentantilor clasei politice a fost luat, insa, de tineri, care au reprezentat majoritatea celor prezenti la slujba Invierii.
Oamenii au venit
la slujba purificati
Aproape peste tot in Tara Hategului se mai pastreaza inca ritualul purificarii. Inainte de a pleca la slujba de Inviere, crestinii se spala pentru a alunga tot raul ce s-a atins de ei pe parcursul anului. In vasul cu apa proaspat scoasa din fantana se pune un ban de argint, care semnifica tradarea lui Iuda, si un ou rosu.
Toti taranii din satele de la poalele Retezatului cred ca de Pasti apare „lumina sfanta” pe care o pot vedea mai bine doar cei care nu au pacate, mai ales copiii. Ei spun ca dupa Noaptea Invierii „cerurile se desfac, portile Raiului sunt deschise, iar cele ale Iadului ferecate”.
Batranii povestesc despre existenta a trei candele aprinse pe care cei cu sufletele curate le vad tot timpul, pe parcursul sarbatorii. Prima lumanare aprinsa reprezinta renasterea naturii la viata, fenomen in cadrul caruia apare si Sarbatoarea Pastelui, cea de-a doua, linistea sufleteasca, iar cea de-a treia, continuitatea anului.
Obiceiuri precrestine adaptate Pastilor
In zona de munte, in care principala ocupatie a oamenilor este crescutul vitelor sau al oilor, dimineata, dupa slujba de Inviere, crestinii mananca o bucata de cas pentru ca omul „sa fie curat la trup si la sulfet tot anul, asa cum este casul de alb”. Abia dupa aceea sunt luate Pastele aduse de la biserica.
Tot aici, si tot in prima zi a sarbatorii, in pragul casei se asaza o glie mare cu iarba incoltita, pentru ca anul sa aduca recolte bogate. De fapt, in toate satele hunedorene exista convingerea ca, daca ploua in duminica de Pasti, anul va fi imbelsugat, iar in cazul in care vremea este frumoasa, va urma o vara secetoasa.
A doua zi de Pasti, in satele de la poalele Retezatului se pastreaza un obicei stravechi la care participa numai tinerii. In mijlocul satului se improvizeaza o masa pe care se pun mai multe prescuri (prescura – o paine rotunda sfintita), o sticla de vin si una de tuica. Flacaii, impartiti in doua cete inca din primele zile ale Saptamanii Mari, sunt secondati de fete, fiecare avand la ea un cos in care, pe langa flori de primavara si o ramura inmugurita de salcie, se afla oua rosii.
Cele doua cete stabilesc un traseu de aproape un kilometru care urmeaza sa fie parcurs in alergare de cate un membru al fiecarei cete. De regula itinerarul include mai multe obstacole (paraul din sat, copaci si cateva gospodarii). Concurentul care ajunge primul la masa din vatra satului va trebui sa manance o prescura. Ceata al carui concurent pierde intrecerea va fi obligata sa se ocupe de organizarea nedeii din seara primei zile de Pasti.
