Satul Ostrov, din judeţul Hunedoara, este căutat de turiştii care vin în România. Atracţia principală este biserica. Prima construcţie a fost ridicată din spolii romane şi cărămidă. Clopotniţa este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului istoric. O icoană a Maicii Domnului Hodighitria, care datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, este una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România. Legendele familiilor nobiliare, alături de religie constituie motivele principale pentru care turiştii vin în acest sat mic din judeţul Hunedoara.
Ostrov, un sat pe veche şosea romană
Satul Ostrov se află situat pe vechea şosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa şi locul ieşirii Streiului din depresiune. A primit acest nume de la poziţia înconjurată de cursul Râului Mare şi Apei Borii. Localitatea era locuită încă din secolele IX-X de către o populaţie romano-slavă. Tătarii şi apoi turcii au invadat şi jefuit zona. În Evul Mediu, întregul ţinut al Hunedoarei a fost proprietate regală sau a aparţinut nobililor care au avut în stăpânire castele şi cetăţi. Au existat formaţiuni voievodale şi cneziale şi cel mai cunoscut a fost voievodul Litovoi. „Comuna aceasta, atestată documentar din 1365, se găseşte într-un loc deosebit din din toate punctele de vedere. Aici a fost unul dintre teritoriile primordiale, fiind o insulă în marea Tetis, locul în care au supravieţuit printre ultimii dinozauri de pe planetă. Tot aici, din străfundurile acestei mări dispărute au răsărit ca un dar al lui Dumnezeu, munţii Retezat ale căror frumuseţi alcătuiesc astăzi Parcul Naţional Retezat, plin de lacuri glaciare, specii unice de plante şi animale salbatice. Pe aceste meleaguri a locuit Cândea, mai târziu Kendeffy, unul dintre cei mai importanţi cneji români care au contribuit la apararea Occidentului împotriva invaziilor turcesti”, a explicat dr. ing. Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori, de care aparţine şi satul Ostrov.
Istoria unei biserici deosebite
Biserica din Ostrov s-a aflat în centrul cercetărilor istoricilor care, în secolul al XVIII-lea, au efectuat cercetări despre epoca romană. Cea dintâi descriere a fost făcută de către vicarul greco-catolic Ştefan Moldovan, în anul 1853, care a clasat biserica în perioada secolelor VIII-XIII. Primele analize ştiinţifice au fost inaugurate de către reputatul Virgil Vătăşianu, între anii 1936 şi 1959. Au urmat cercetări amănunţite care au arătat etapele construcţiei vechiului monument medieval.
Prima biserică a fost un mic edificiu uninavat, de 5,20 x 4,50 metri, cu grosimi ale zidăriei de 0,90 metri, cu mic altar rectangular la ridicarea căruia s-au folosit din plin spolii romane, blocuri mari sau mai mici, dar şi multă cărămidă. Altarul primei biserici a fost ulterior demolat, iar latura de nord a navei a fost înlocuită parţial de un alt zid. Două portaluri permiteau accesul în lăcaşul de cult: unul de vest, parţial utilizat şi astăzi, şi altul spre sud, care în momentul de faţă este blocat. Peretele de sud a avut două ferestre înguste, tipice pentru deschiderile isprăvite în arc frânt.
Probabil anterior începutului secolului al XVI-lea, localnicii adăugat o clopotniţă care porneşte de la un soclu care delimitează un rectanglu, ridicat până la 11,30 de metri înălţime. Aceasta este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului istoric. Primul nivel, arată specialiştii, are o deschidere în arc frânt şi o boltă în leagăn, acum spartă, pentru a face loc unei scări fixe de acces. Următorul nivel a avut o altă intrare, cu scară mobilă, ulterior transformată şi o fereastră cu ancadrament gotic simplu, cu muchie teşită. Ultimul nivel are ferestre pe toate laturile, dar mai scunde. Acoperişul iniţial a fost realizat din lespezi de piatră şi cărămizi romane, aşezate în con piramidal.
Decorul cu fresce a atras atenţia cercetătorilor. Mult timp a fost vorba doar despre o icoană a Maicii Domnului Hodighitria, aflată în timpanul portalului de vest despre care se spune că ar data din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Această icoană a fost recunoscută a fi una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România. Însă elementele de pictură sunt numeroase. În exterior, se disting scene cu sfinţi, pe care se pot citi inscripţii zgâriate. În nişa de deasupra intrării sudice, există un superb cap de cal, de la un sfânt călăreţ. Pereţii interiori, de sud şi vest, au, în modul cel mai sigur, părţi consistente din vechea frescă. Biserica a fost ctitorită de cnezii locali. În 1360, Petru de Ostrov a fost desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului. Datele care îi menţionează pe localnici continuă într-un anume ritm, până la mijlocul secolului al XV-lea. Apoi, tocmai de când datează cele mai importante contribuţii la înzestrarea bisericii, iar vechii cnezi au devenit nobili cu privilegii regale, izvoarele scrise devin mai sărace. Însă, biserica de la Ostrov a suferit rigorile transformărilor religioase. Cnezii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici la reformaţi. Şi-au schimbat nu numai credinţa religioasă, dar şi etnia iniţială. Acestei majore metamorfoze i se datorează acoperirea decoraţiilor interioare, specifice cultelor istorice apostolice, nu celor protestante. Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei ample transformări care a avut loc probabil în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea şi lăcaşul sunt ortodoxe.
GAZDĂ
Preotul îi călăuzeşte pe turişti
Turiştii sunt atraşi de frumuseţea bisericii din Ostrov şi vin să o viziteze. Ei îl găsesc pe ospitalierul preot Ovidiu Bora, care le povesteşte despre istoria lăcaşului de cult, despre legende şi picturi. O vizită la Ostrov, este un moment deosebit, în care istoria se împleteşte cu religia.
