„Mă gândesc că o să ies afară şi o să trebuiască să încep o nouă viaţă. O să fie puţin greu până îmi voi găsi un loc de muncă. Ar fi una dintre problemele pe care o să le întâmpin după ce voi ieşi din închisoare”. „Sunt condamnat pentru patru ani şi şapte luni şi am făcut până acum doi ani şi şase lun din pedeapsă. După ce mă voi elibera, totul depinde mine. Depinde şi de societate cum mă priveşte, dar 80% cred că depinde de mine. Să demonstrez că am învăţat ceva din greşeli. Bănuiesc că vor fi anumite reţineri din partea anumitor persoane. Prietenii mei încă nu m-au marginalizat. Este prima experienţă de acest gen şi sper că şi ultima”.
Acestea sunt doar două dintre declaraţiile unor deţinuti de la Penitenciarul Poarta Albă din Costanţa, care spun că regretă o decizie greşită, luată cândva, pentru care acum trebuie să plătească. Tinerii au fost prezenţi, ieri, la dezbaterea „Suntem produsul mediului în care trăim” (Implicaţii psiho-sociale ale pedepsei provative de libertate), organizată la Universitatea „Ovidius”. Şi alte persoane private de libertate aşteaptă cu nerăbdare să se reintegreze şi să realizeze, poate, pentru prima dată, ceva constructiv în viaţă. Unii doresc să îşi termine studiile, alţii să îşi ia o slujbă şi să îşi întemeieze o familie.
Angajare doar pentru stimulente financiare
Alături de organizatorii evenimentului, în Aula Magna au participat studenţi ai Facultăţii de Psihologie. Invitaţi au fost şi agenţi economici. „Agenţii economici au foarte mari reţineri în a angaja deţinuţi după eliberare. Acesta este un element cheie. Pe perioada detenţiei multe societăţi comerciale sunt interesate să angajeze deţinuţi pentru că se face un contract cu Penitenciarul şi practic există stimulente financiare pentru agenţii economici să angajeze deţinuţi. După o colaborare de un an, doi, când deţinutul revine la acelaşi angajator şi spune că s-a eliberat i se închide uşa în nas pentru că din păcate acum nu mai este deţinut şi nu mai există nici un stimulent financiar pentru a rămâne angajat”, a menţionat manager de proiect, Mihai Moia.
Ce trebuie să facă societatea pentru cei cu cazierul „pătat”
Coordonatorul proiectului ”Revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate” a subliniat faptul că reprezentativitatea agenţilor economici la astfel de evenimente este destul de mică. „Fără să participe nu prea înţeleg mare lucru şi se feresc. Primul instinct al lor este să zică Ce treabă avem noi cu deţinuţii?. De multe ori profilul deţinutului este acela al unui om simplu, fără educaţie, care dintr-o conjunctură nefavorabilă a ajuns unde a ajuns. În momentul în care acesta învaţă nişte lucruri prin programele educative la care participă începe să-şi pună nişte probleme elementare, cum ar fi să-şi planifice o activitate pentru următoarele două luni, să se responsabilizeze. Ceea ce este mai important astăzi este să discutăm cu studenţii, cu societatea civilă, despre schimbarea prejudecăţilor, despre schimbarea unor mentalităţi, fiindcă suntem obişnuiţi să gândim că este fix problema deţinuţilor, că atunci când se eliberează să îşi găsească un loc de muncă. Noi venim şi prezentăm lucrurile dintr-o altă perspectivă şi spunem că este responsabilitatea întregii societăţi să reducă gradul de recidivă şi să îi ajutăm pe cei care vor să se ajute şi vor să se îndrepte să ducă o viaţă normală ”, a mai spus acesta.
Organizatorii evenimentului de la Constanţa au fost Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Universitatea de Vest Timişoara, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Călăraşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.
