Maiorul SRI Aifer Enan, cercetată pentru trafic de influenţă de procurorii militari anticorupţie, a fost denunţată chiar de fratele ei, Gihan Enan. Enan i-a cerut fratelui său, maistru militar, care dorea să ajungă la SRI Bucureşti, 6.500 de euro pentru intervenţii, scrie Mediafax.
In rechizitoriul dosarului se arată că maior Aifer Enan, împreună cu concubinul acesteia, Ferdinand Perhineac, cunoscut şi sub identitatea falsă de Alexandru Neacşu, au pretins şi primit de la Gihan Enan, fratele numitei Aifer Enan, suma totală de 6.500 de euro, aceştia afirmând că prin relaţiile pe care le au la nivelul conducerii Serviciului Român de Informaţii pot rezolva angajarea acestuia în cadrul instituţiei, iniţial în calitate de subofiţer, după finalizarea studiilor universitare urmând să fie promovat în corpul ofiţerilor.
De asemenea, mai notează procurorii militari, aceştia au mai pretins şi primit încă o mie de euro de la acelaşi denunţător, afirmând că pot rezolva angajarea soţiei acestuia în cadrul Parlamentului României, prin influenţarea unei persoane cu capacitate de decizie în acest sens.
Iniţial, consemnează anchetatorii militari, Perhineac a făcut afirmaţia că este necesar să ofere o masă persoanelor responsabile, nenominalizate, fără a vorbi de alte recompense materiale, solicitându-i lui Gihan să-i aducă în cel mai scurt timp posibil un CV şi o adeverinţă din care să rezulte că are şi calitatea de student, acesta conformându-se.
Ulterior, la sfârşitul săptămânii pe care maiorul SRI, Aifer Enan, şi concubinul său Perhineac au petrecut-o în concediu la locuinţa părinţilor acesteia din Medgidia, a avut loc şi o a treia întâlnire cu denunţătorul. Cu această ocazie, Perhineac şi Aifer Enan i-au spus că pentru rezolvarea problemei transferului trebuie să dea o sumă de bani, în jur de aproximativ 3.000 de euro, afirmând că este vorba de aproximativ cinci persoane cu funcţii de decizie, nenominalizate, care ar fi trebuit „recompensate în mod onorabil„.
Pentru că denunţătorul nu avea suma de bani menţionată, a fost ajutat de tatăl său Nejmedin Enan, care a împrumutat de la diverse rude şi apropiaţi suma de patru mii de lei, reprezentând echivalentul a o mie de euro, sumă pe care i-a dat-o surorii sale şi concubinului acesteia.
Într-o primă fază, Perhineac i-a transmis denunţătorului prin intermediul maiorului SRI că restul de bani până la trei mii de euro, despre care afirma că a fost suportată de el nu trebuie să îi mai restituie, ci să îl ajute cu aceştia pe tatăl său să-şi renoveze casa.
Spre sfârşitul lunii iunie 2009 însă, denunţătorul Gihan Enan s-a întâlnit cu sora sa în staţiunea Mamaia, unde se afla în concediu de odihnă. Aceasta i-a spus că persoanele pe lângă care interveniseră în vederea angajării sale nu fuseseră mulţumite cu cei trei mii de euro pe care ar fi dat-o Perhineac pentru rezolvarea problemei sale şi că trebuie să mai facă rost de încă trei mii de euro.
În seara zilei de 21 iulie 2009, Gihan împreună cu tatăl său Nejmedin Enan au venit la Bucureşti pentru a-i da lui Perhineac cei trei mii de euro, bani proveniţi din vânzarea unui apartament, reprezentând suma pretinsă de către cei doi pentru rezolvarea angajării.
Tot cu acea ocazie, Aifer Enan i-a spus că ar mai avea să le dea opt sute de euro din banii de care Perhineac ar fi făcut rost iniţial pentru Gihan.
Perhineac Ferdinand împreună cu concubina sa, maiorul SRI, i-au mai propus denunţătorului să-l ajute să o angajeze şi pe soţia sa la Parlamentul României, spunându-i că acest demers îl costă o mie de euro, acuzatul afirmând că are un unchi senator care îi poate ajuta în acest sens.
Gihan a fost de acord cu propunerea făcută şi, după o săptămână, i-a dat surorii sale, la locuinţa părinţilor lor, 2.500 de euro, din care o mie de euro reprezentau suma pretinsă pentru angajarea soţiei sale, opt sute de euro suma pretinsă ca datorie faţă de concubinul maiorului pentru angajarea sa, iar şapte sute de euro reprezentau un împrumut personal solicitat de Aifer Enan.
În cursul lunii septembrie 2009, în urma demersurilor personale ale denunţătorului Gihan Enan, acesta a obţinut transferul la UM 02150 Bucureşti, unde s-a mutat în luna septembrie 2009.
În 17 noiembrie 2009, Gihan Enan s-a prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie unde a făcut un autodenunţ în legătură cu faptele relatate, conchid procurorii după care redau pe larg o serie de interceptări relevante care conturează acuzaţiile de trafic de influenţă.
Redăm alăturat convorbirea telefonică din 17 ianuarie 2010, ora 12:22:41, dintre Aifer Enan şi fratele ei, Gihan Enan:
„Gihan Enan: Bine! Ziceai ceva după cinşpe, că…
Aifer Enan : Da, deci nu, nu am încă un răspuns clar, dar o să fie… o să fie ceva, deci o să vedem ce-o să fie, trebuie să mai ai un pic de răbdare, deci, pentru că este o… este foarte… o perioadă foarte critică, ca să ştii.
Gihan Enan.: Păi, eu ce să fac? Eu vreau banii înapoi, dacă nu, că ce să mai aştept, că mi-a crescut barba de… până la centură, ce dracu’?
Aifer Enan: Da, deci… o să… o să vedem… Bine, o să te sun eu, da? O să…
Gihan Enan: Păi, da, asta-i concluzia mea, că dacă puteaţi să faceţi ceva, făceaţi până acuma, cum se lăuda Alex că face.
Aifer Enan: Da… ai aşteptat atât şi acum, nu mai aştepţi o lună.
Gihan Enan: Păi, de ce să mai aştept, mă, nu mai aştept!
Aifer Enan: Asta ai făcut în viaţă tot timpu’, ai renunţat la toate lucrurile care erau importante, da?
Gihan Enan: Băi… deci…
Aifer Enan: Deci, ai puţină răbdare…
Gihan Enan: M-aţi dus cu vorba… m-aţi dus cu…
Aifer Enan: Nu, nu este vorba de asta, dar…
Gihan Enan: Da…
Aifer Enan: Deci, trebuie să mai ai puţină răbdare. Eu zic să nu renunţi. Eu aşa zic, părerea mea personală.
Gihan Enan: Nu, eu renunţ, să ştii, că nu mă mai interesează ofertele voastre, pentru că sunteţi… ce, m-aţi dus cu minciuna, din iunie, că-n trei zile, trei săptămâni, trei luni, că de la întâi cutare, a trecut anu’ şi nimic.
Aifer Enan: Nu trebuie să-mi povesteşti, că… n-are sens, da?
Gihan Enan: Păi, ştii foarte bine.
Aifer Enan: Nu are sens.
Gihan Enan: Ştii foarte bine, da!
Aifer Enan: Hai să…
Gihan Enan: Păi, asta este…
Aifer Enan: Hai să închidem, ca să nu ne supărăm pe două mii zece”.
Într-o altă discuţie cu sora sa, denunţătorul Gihan Enan îi arată acesteia că are datorii şi că este neliniştit de faptul că nu se întâmplă cele promise de ea şi concubinul acesteia, respectiv obţinerea postului la SRI Bucureşti. Redăm alăturat convorbirea telefonică din 24 ianuarie 2010, ora 16:17:36 dintre cei doi:
„Gihan Enan: Ia zi, hai să vorbim. Păi, ce faci?
Aifer Enan: Da… deci, ce fac…
Gihan Enan: Când… îmi dai partea mea?
Aifer Enan: O să mai dau… o să mai dau telefon încă o dată şi după ora opt o să-ţi dau un răspuns concret, da?
Gihan Enan: Cu ce anume, cu angajarea sau cu banii?
Aifer Enan: Cu care vrei.
Gihan Enan: Păi, nu, eu vreau banii, că văd că tu ai uitat de mine, adică…
Aifer Enan: Păi, nu, n-am uitat…
Gihan Enan: Că… ai luat… ai luat banii şi… foarte bine, eu nu pot să dorm noaptea că am datorii şi am maşina neachitată, am aşa, şi voi, bine mersi, «Las’ că l-am fraierit pe frate-meu», ştii?
Aifer Enan: Nu este aşa.
Gihan Enan: Ei, nu-i aşa.
Aifer Enan: Deci, vorbeşti… vorbeşti şi fără să gândeşti, da?
Gihan Enan: Păi şi când, că tot îmi zici, mă duci cu vorba, că-mi dai, că… «Vezi că după cinşpe, că după nu ştiu când…», că…
Aifer Enan: Uite, astăzi… ştiu… dau şi eu un telefon, că nu pot să deranjez …[neinteligibil]…
Gihan Enan: Păi, sună-l şi pe Alex să-mi dea banii…
Aifer Enan: Da’ eu nu pot să sun aşa, la orice oră… asta-i oră de somn, de exemplu, pentru toată lumea…
Gihan Enan: Aşa, şi? Da?
Aifer Enan: E oră de somn, da?
Gihan Enan: Bine că voi dormiţi liniştiţi, bine… Hai că-mi pierd răbdarea, să ştii. Hai, aştept un răspuns pe la ora opt, da?
Aifer Enan: Da…
Gihan Enan: Bine. Hai, pa!
Aifer Enan: Pa!”.
Într-o a treia interceptare telefonică a discuţiilor celor doi, notată în rechizitoriu de către procurorii militari anticorupţie, fratele maiorului SRI Aifer Enan, Gihan o presează pe aceasta să-i restituie banii daţi pentru obţinerea postului de la SRI Bucureşti acuzând că, deşi a dat bani, nu se întâmplă nimic . Redăm alăturat convorbirea dintre cei doi de la data de 24 ianuarie 2010, ora 20:38:36:
„Gihan Enan (G.E.): Da!
Aifer Enan (A.E.): Bună, ce faci?
G.E.: Ce să fac, aştept să-mi dai o veste bună.
A.E.: Uite, în februarie se rezolvă, ca să ştii!
G.E.: Când în februarie?
A.E.: În momentul în care pleacă.
G.E.: Cine pleacă?
A.E.: Înţelegi? Pleacă… omu’ respectiv!
G.E.: Ce mai… vreau banii, mă, ce să mai plece, că pleacă omu’ respectiv că alea… vorbeşti…
A.E.: Gihan! Am insistat foarte mult pentru că o să mori de foame şi eu nu pot să-i mai iau înapoi de la el, ai înţeles?
G.E.: Păi, şi…eu ce fac?
A.E.: Eu o să ţi-i dau din buzunarul meu că ăsta nu are, dacă vrei aşa.
G.E.: Dă-mi!
A.E.: Dacă nu aştepţi un an ca să ţi-i dau eu, ai înţeles?
G.E.: Păi, şi ce… tot, oricum mă abureşti că nu eşti în stare, nu sunteţi în stare să faceţi nimic, nici tu nici Alex!
A.E.: Deci, este criză după cum vezi!
G.E.: Da, şi când ţi-am dat eu banii nu era criză?
A.E.: Păi, nu era chiar aşa…
G.E.: Ei, na, n-am făcut pe dracu’ în patru şi mi-am vândut apartamentul să-ţi dau banii să nu rămân, fii tu datoare că ai pus tu din salariu…
A.E.: Lasă că nu din cauza asta l-ai vândut, ştii foarte bine de ce l-ai vândut!
G.E.: Lasă, stai liniştită că n-o să rezolvi nimica, nici peste zece ani n-o să mă angajezi tu pe mine la SRI, stai liniştită!
A.E.: Deci…
G.E.: Crezi că aşa se fac angajările? Tu, în primul rând, ştii de la ce mi-am dat seama? Tu mă întrebai pe mine la ce unitate lucrez, eu ţi-am dat ţie un CV, şi CV-ul ăla te-ai şters la fund cu el, că dacă era…
A.E.: Nu-i adevărat, păi, da’ ce eu l-am pus la mine în poşetă?
G.E.: Da, ştiu …[neinteligibil]… acolo, păi, da’ ce?
A.E.: Păi da’ nu vezi că eşti absurd că nu spui unde că eu am un formular acolo pe care trebuie să-l completez, vezi că eşti aşa cum…
G.E.: Păi, da, lucrez la SRI din septembrie…
A.E.: Păi, dacă faci aşa nu mai faci mulţi purici băiatu’ meu, dacă faci aşa, trebuie să fii pe aceeaşi linie, da?
G.E.: E, fac… ce aceeaşi linie mă, că mă abureşti…
A.E.: Păi, da’ tu nu ştii ce înseamnă asta? Că tu trebuie să fii cu un răspuns cert şi concret.
G.E: Să aştept…
A.E.: Din moment ce te-am întrebat, da’ ce mare lucru te-am întrebat, da’ ce mare lucru te-am întrebat? Marea cu sarea? N-am înţeles!
G.E.: Ce eu, crezi, că o să aştept să mă angajaţi voi la SRI?
A.E.: Oricum pot să aflu, dar ştii ce am să trec, am să trec linie şi când ăla mă întreabă o să spun că ăla pleacă de acolo şi gata!
G.E.: Da… da… vai de capu’, meu, gata, mâine încep la SRI, la echipa pirotehnică, că mama dracului, şi au trecut şase luni, un an de zile…
A.E.: Da, uite aşa se aşteaptă, să nu crezi că este chiar atât de uşor!
…………………………………………………………………………………………………………………….
G.E.: Problema mea este ca să-mi dai banii înapoi care mi i-ai luat tu şi Alex!
A.E.: Deci nu se fac lucrurile aşa!
G.E.: Cum nu se fac lucrurile aşa, mă?
A.E.: Dacă vrei prima variantă, dacă nu, o să aştepţi mult şi bine, treaba ta!
G.E.: Ce, o să-ţi vinzi casa să-mi dai banii, ce să faci?
A.E.: Daa… păi, da ce, tu crezi că eu pot aşa, da’ ce n-am vrut, să vând? Am vrut, nu s-a vândut!
G.E.: Păi ce, mie îmi dai banii mă, cum ţi i-am dat, înapoi şi gata!
A.E.: Deci, o să aştepţi un an de zile mult şi bine, dacă nu accepţi prima variantă, o să regreţi amarnic!
G.E.: Ce vorbeşti, mă, că o să mă angajezi tu, să văd, ia să văd! Ia să văd eu, hai, să văd ceva, nu văd nimica, nu văd nicio mişcare…
A.E.: Da, sper să fii destul de deştept…
G.E.: Aştept…
A.E.: Sper să fii destul de deştept…
G.E.: Lasă… vai de mine…
A.E.: Sper să fii destul de deştept să accepţi!
…………………………………………………………………………………………………………………….
G.E.: Da, da, da, bine!
A.E.: Atuncea, atuncea! Deci asta este, dacă vrei prima variantă, dacă vrei aşa bine, dacă nu, aştepţi!
G.E.: Ce mă, iar începi cu… iar începi cu întâi februarie, întâi septembrie, întâi octombrie…
A.E.: Nu întâi februarie, am zis în februarie!
G.E.: Băi, a fost, a fost august, a fost iunie, a fost septembrie…
A.E.: Nu-i nevoie, ascultă-mă deci…
G.E.: A fost octombrie… băi, mi-a crescut barba şi a îngheţat şi lacu’ până când … de minciunile voastre!
A.E.: Păi, oricum a îngheţat că este frig afară!
G.E.: Transmite-i, băi, transmite-i lu’… nenea Alex ăsta, escrocu’ ăsta că eu vreau banii de la el…
A.E.: Deci tu dacă nu făceai ce ai făcut, dacă tu nu te comportai…
G.E.: Ce am făcut?
A.E.: Dacă nu te comportai aşa şi nu vorbeai aşa urât până acuma totu’ era rezolvat!
G.E.: Da mă, cred…
…………………………………………………………………………………………………………………….
G.E.: Da! O lună! Băi tu nu înţelegi, mă, că eu am de plătit ă, la bănci, cred 1000 de euro numai penalizări din cauza că v-am dat banii vouă!
A.E.: Şi care-i problema ta?
G.E.: Şi care e problema că i-am dat cu condiţia că voi gata, într-o lună mă angajaţi, şi a trecut şase luni şi voi nu m-aţi angajat la echipa pirotehnică, la SRI!
A.E.: De ce, de ce ai tu atâta …[neinteligibil]… după ce ai vândut un apartament, poţi să-mi spui şi mie?
G.E.: Păi, de ce, că voi mi-aţi zis că voi aţi dat bani din salariu…
A.E.: De ce ai tu atâtea datorii când ştii foarte bine că le-ai acoperit?
G.E.: Stai puţin, că mi-ai zis voi că aţi dat voi din salariul lui Alex pentru mine, m-aţi împrumutat ca să mă angajaţi la SRI şi să nu rămân dator cu obrazu’, de aia v-am… am vândut repede apartamentu’ că am zis că într-o lună mă angajaţi la SRI! Şi să vă dau datoria, să nu rămân…
A.E.: Şi dacă nu s-a întâmplat aşa…
G.E.: Păi, dacă ştiam, trebuia să mă retrag!
A.E.: Eu sunt de vină?
G.E.: Trebuia să mă retrag eu atunci când v-am dat 40 de milioane la Medgidia, că ştiam că iese minciună, că tu nu erai în stare să-ţi bagi la liceu pe fii-tu!
A.E.: Deci lucrurile astea!
G.E.: Da… da…
A.E.: N-are nicio problemă cu…, deci nu este nicio problemă cu… asta a fost numai pentru tine deci… taci din gură, nu mai mânca tot felul de chestii, înţelegi?
…………………………………………………………………………………………………………………….
A.E.: Deci, fii atent! Dacă până pe 28 februarie, ascultă-mă, nu se rezolvă, deci o să-ţi dau din… salariul meu, din salariul meu, da?
G.E.: Da, da’ eu vreau …[neinteligibil]… banii toţi o dată…
A.E.: Cu ţârâita, cu ţârâita! Aşa, pentru că aşa vrei tu…
G.E.: Păi şi ce?
A.E.: Pentru că aşa vrei tu!
G.E.: O să-mi dai pă dracu’ cu ţârâita, că mi-i dădeai până acuma! Când nu rezolvi o problemă şi când iei bani să rezolvi o problemă, când n-ai rezolvat în timp util scoţi banii şi îi dai înapoi!
A.E.: Păi, şi de unde să ţi-i scot, din c…u’meu, de unde să ţi-i scot?
G.E.: Băi, şi chiar dacă i-aţi dat la alţii!
A.E.: Tu eşti chiar tâmpit?
G.E.: Nu sunt tâmpit…
…………………………………………………………………………………………………………………….
A.E.: Nu, dacă vrei să aştepţi, dacă nu, rămâi fără şi cu asta basta, deci asta este…
G.E.: Ce, rămân fără bani vrei să spui?
A.E.: Deci, dacă nu accepţi soluţia care ţi-o dau io o să aştepţi mult şi bine!
G.E.: …[neinteligibil]… să-mi dai că de şase luni tot dai soluţii şi nu rezolvi nimic mă!
A.E.: Nu caut eu soluţiile că eu nu sunt Maflada, tu trebuie să înţelegi asta!
G.E.: Băi, păi tu n-ai zis adineaurea că tu dai soluţii?
A.E.: Nu mai pot să vorbesc pentru că cartela asta e limitată, da?
G.E.: Da, bine, aştept banii, hai!
A.E.: Pa, pa!”.
