Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis, joi, în procesul privind averea dobândită de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu şi soţia sa confiscarea a peste 4 milioane de lei, soluţia putând fi contestată în termen de 30 de zile la un complet superior.
ICCJ a admis sesizarea procurorului general al României, constatând, prin sentinţa civilă 3932 din 14 iulie 2011, „că persoanele cercetate au efectuat cheltuieli nejustificate de 4. 081. 676, 80 lei (950.000 de euro-n.r.)”, au declarat pentru Mediafax, surse din magistratură.
Totodată, ICCJ a dispus confiscarea sumei şi obligarea persoanele cercetate să plătească această sumă la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe.
Judecătorii menţin sechestrul asigurător şi obligă persoanele cercetate să achite la bugetul de stat suma de 17.935 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert suportat de Ministerul Justiţiei în primul ciclu procesual.
Decizia poate fi contestată cu recurs în 15 zile de la comunicare.
În 7 aprilie 2008, un complet de nouă judecători al ICCJ decidea ca procesul privind averea dobândită de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu şi soţia să fie reluat de Secţia de Contencios-Administrativ şi Fiscal a instanţei supreme.
În acest proces, iniţial, completul de trei judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis închiderea dosarului privind averea fostului ministrului PSD al Industriilor, Dan Ioan Popescu, motivând că procurorul general Ilie Botoş, cel care a cerut verificarea averii fostului demnitar, nu şi-a întemeiat suficient solicitarea de verificare, nu cuprinde dovezi şi sursele de unde pot fi cerute acestea, limitându-se doar la două articole din presă.
Totodată, ICCJ a amendat şi maniera soluţionării cererii procurorului Botoş de către Comisia specială de verificare a averii demnitarilor constituită la nivelul instanţei supreme, cea care a fost sesizată în primă instanţă de către fostul şef al Ministerului Public.
Potrivit motivării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât sursa de provenienţă a averii soţilor Popescu, cât modul în care aceştia au efectuat cheltuielile sunt licite, motiv pentru care instanţa supremă a decis închiderea dosarului şi ridicarea sechestrului asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului demnitar.
În motivarea deciziei dată publicităţii la un an, respectiv în 23 iunie 2009, magistraţii arată că în acest proces, iniţial, instanţa a judecat fără să administreze probe şi s-a pronunţat doar pe raportul Comisiei Speciale de cercetare a averilor persoanelor.
„De fapt, comisia de cercetare pronunţă o ordonanţă motivată, iar instanţa sesizată va judeca această cauză, pornind de la probleme administrate, dar trebuie să analizeze, chiar după administrarea unor probe noi, dacă dobândirea unor bunuri, cote-părţi din aceste bunuri este sau nu justificată”, însă completul special al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a comportat ca o instanţă de control judiciar”, potrivit motivării.
De asemenea, judecătorii precizează că instanţa trebuia să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, Completul special al instanţei supreme „nu a stabilit dacă modificările interevenite înacţionaritul firmei SC Ital Agency s-au reflectat în declaraţiile de avere ale lui Dan Ioan Popescu şi Elena Popescu”.
Instanţa a criticat faptul că acel completul special a luat în calcul veniturile licite obţinute, reprezentând contravaloarea părţilor sociale, şi a înlăturat susţinerile Comisiei de cercetare, dar fără a ţine seama de faptul că şi după cesionarea ulterioară a părţilor sociale, Elena Popescu a continuat să fie administrator al SC Ital Agency SRL, de unde a şi încasat, la sfârşitul lunii decembrie 2004, peste un milion şi jumătate de lei.
„Reţinând că suma încasată de Elena Popescu în luna decembrie 2004 de la SC Ital Agency Srl, constituie venit ce va fi luat în considerare la stabilirea provenienţei bunurilor, nu s-a motivat cum poate fi justificată dobândirea unor bunuri anterior lunii decembrie 2004, dacă veniturile au fost încasate numai în luna decembrie 2004”, se mai menţionează în motivare.
Mai mult, judecătorii sancţionează faptul că instanţa specială trebuia să facă o eşalonare a veniturilor şi cheltuielilor pe anumite perioade pentru a evita situaţia în care achiziţionarea unor bunuri să poată fi justificată cu venituri ce au fost dobândite ulterior.
De asemenea, completul special a fost criticat şi pentru că nu a avut în vedere cheltuielile, atunci când a luat decizia, şi nici nu s-au solicitat probe noi din care să rezulte exact care este situaţia construcţiei unei anexe gospodăreşti.
În final, judecătorii arată în motivare că activitatea de verificare a averilor este preluată de Legea 144/2007 privind Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel că instanţele de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să judece aceste cazuri, iar în cazul miniştrilor, senatorilor, deputaţilor – instanţa supremă.
Decizia din 7 aprilie 2008 este irevocabilă, prin ea admiţându-se recursul Ministerului Public împotriva deciziei din 1 octombrie 2007 şi stabilindu-se casarea acesteia şi trimiterea cazului D.I. Popescu Secţiei de Contencios Administrativ a ICCJ, pentru rejudecare.
Astfel, joi, după rejudecarea acţiunii, ICCJ a dispus conficarea a peste 4.000.000 de lei.
