Statul a pierdut 5.000 de hectare de pădure în judeţul Buzău după ce autorităţile care ar fi trebuit să îi apere interesele au cedat în mod surprinzător.
Haosul care guvernează problematica retrocedărilor terenurilor către foştii moştenitori a generat de multe ori suspiciuni de fraudă în afacerile cu drepturile litigioase cumpărate de diverşi samsari, cunoscuţi şi ca procuratori, de la foştii proprietari. Un astfel de caz cel puţin dubios este la Buzău şi are ca miză 5.000 de ha de pădure care a dispărut extrem de rapid din proprietatea statului beneficiind de complicitatea evidentă a unor responsabili din instituţiile publice.
România liberă vă prezintă modul în care o societate comercială, Forestiera Ardeleană SRL, a obţinut suprafaţa amintită de pădure după mai multe manevre care nasc serioase suspiciuni de ilegalitate. Astfel, potrivit documentelor deţinute de RL, miza din acest dosar o reprezintă recuperarea a aproximativ 12.000 de ha pădure – jumătate de pe raza judeţului Buzău, jumătate în Covasna, care au aparţinut în anii ’40 fostei societăţi pe acţiuni Ardeleana pentru Industria Forestieră. Dacă la Covasna, problema se află încă pe masa judecătorilor, la Buzău problema a fost rezolvată rapid după apariţia în schemă a unui procurator, Gheorghe Ceteraş.
Alba-neagra cu revendicări
Iniţial, în 2005, Gheorghe Petre Vlad Poenaru şi surorile sale, Ştefana Alexandra Poenaru şi Daniela Maria Voica Marinescu, au depus la Comisia locală din comuna Gura Teghii judeţul Buzău, o cerere de retrocedare a suprafeţei de 5.000 de ha de pădure. Un an mai târziu, Gheorghe Poenaru jr, Daniela Marinescu şi Alexandra Poenaru înfiinţează SC Forestiera Ardeleană SRL.
Solicitarea celor trei, potrivit actelor deţinute de RL, a fost făcută în nume propriu, ca fii ai lui Gheorghe Poenaru, fost acţionar al vechii societăţi din anii 1940, Ardeleana pentru Industria Forestieră, dar doar cu 9% din acţiuni. Prima problemă: deşi Poenaru senior avea doar o cotă parte din acţiuni, copiii acestuia au revendicat întreaga suprafaţă de pădure pe care o deţinea societatea, lucru inadmisibil, spun sursele RL. De altfel, în 3 aprilie 2006 Primăria comunei Gura Teghii comunică urmaşilor lui Poenaru că solicitarea lor a fost respinsă, acelaşi răspuns primind şi de la Comisia judeţeană pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Gheorghe Poenaru jr. şi surorile sale au făcut apoi contestaţie la primărie faţă de decizia iniţială. În documentele obţinute de RL aceştia spun că cererea lor de revendicare a fost respinsă nelegal, ei invocând faptul că ar fi respectat condiţiile prevăzute de Legea 247/2005.
Mai exact, urmaşii lui Poenaru spun că au înfiinţat şi ei o societate comercială, SC Forestiera Ardeleană SRL, care are ca scop redobândirea patrimoniului vechii societăţi. Motivele invocate de Poenaru&Co în contestaţie sunt ciudate şi din perspectiva faptului că cererea de revendicare a fost făcută în nume propriu, şi nu ca acţionari ai noii societăţi Forestiera. Practic, juridic vorbind, Poenaru jr. şi Forestiera Ardeleană reprezintă două entităţi total diferite. În cele din urmă este respinsă şi contestaţia. Aşadar, în primă fază autorităţile locale şi judeţene din Buzău au respins solicitarea de revendicare.
Potrivit documentelor deţinute de România liberă, solicitarea de revendicare făcută de Poenaru mai ridică o altă problemă. Astfel, în anii 1940, fosta societate Ardeleana Forestieră unde a fost acţionar cu 9% tatăl lui Poenaru făcuseră un credit la Societatea Naţională de Credit Industrial. Drept garanţie pentru acel credit vechii acţionari ai societăţii au ipotecat în favoarea societăţii de credit chiar întreaga suprafaţă de pădure pe care o deţineau, adică cele 12.000 de ha de pădure. În cererea de revendicare depusă în 2005, Gheorghe Poenaru jr. nu face nici o dovadă a faptului că vechea societate şi-a achitat creditul şi că, în concluzie, pădurea a redevenit proprietatea fostei firme. Poenaru susţine că societatea unde tatăl său era acţionar a fost naţionalizată, însă sursele RL vorbesc că societatea nu a fost „naţionalizată” abuziv, ci doar ca urmare a neachitării creditului.
Proces-fulger
Deşi afacerea ar fi fost în normal moartă, surpriză de proporţii la începutul anului 2011: la aproape şase ani de la cererea de revendicare făcută de Poenaru jr., SC Forestiera Ardeleană SRL a făcut contestaţie la Judecătoria Pătârlagele împotriva deciziei Comisiei judeţene pentru aplicarea legilor fondului funciar şi a Comisiei Locale Gura Teghii, prin care i s-a respins cererea de revendicare. Asta deşi termenul legal era de cel mult 30 de zile de la pronun-ţarea deciziei de respingere a revendicării. Judecătoria Pătârlagele, aceeaşi instanţă care a lăsat Academia Română fără aproape 60.000 de ha pădure, a rezolvat rapid problema şi în cazul SC Forestiera Ardeleană SRL.
Astfel, la primul termen al procesului, din 21 februarie 2011 s-au discutat deja probele dispunându-se inclusiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. La al doilea termen al procesului, 11 aprilie, absolut toate probele – inclusiv expertiza – erau deja gata rezolvate, aşa că procesul s-a judecat, iar magistratul a amânat pronunţarea pentru a doua zi. Pe 12 aprilie, Judecătoria Pătârlagele admite acţiunea într-un mod foarte ciudat, luând totodată act că drepturile SC Forestiera Ardeleană au fost preluate de Gheorghe Ceteraş din Satu Mare. Astfel, instanţa a decis să „reconstituie dreptul de proprietate petentului Ceteraş Gheorghe în calitate de cesionar al SC Forestiera Ardeleană SRL pentru suprafaţa totală de 5132,29 ha teren pădure”.
Statul, blat cu samsarii
Şi mai surprinzător, hotărârea de la Pătârlagele a rămas definitivă. Spunem surprinzător întrucât era de aşteptat ca atât Comisia judeţeană pentru aplicarea legilor fondului funciar de la Buzău cât şi Comisia Locală de la Comuna Gura Teghii să facă recurs. Asta pentru că hotărârea judecătorească era în totală contradicţie cu decizia iniţială a celor două comisii din 2006. Atunci ambele au respins cererile de revendicare făcute de Gheorghe Poenaru jr. şi surorile sale. 
