In proiectul sau de management, candidatul CONSTATIN SIMA desfiinteaza aproape toata activitatea DNA de pana acum, desi rezultatele acesteia au fost laudate in toate rapoartele de tara de Comisia Europeana. Sima a criticat anchetele procurorilor anticoruptie desi el N-A FACUT NICI UN RECHIZITORIU DE TRIMITERE IN JUDECATA.
Sima, apropiat cercurilor PSD si lui Ion Iliescu, vrea subordonarea DNA fata procurorul general si Parlament. De multe ori, Sima, in calitatea sa de se al asociatiei Procurorilor, a criticat DNA si pe fostul sef al acestei institutii, Daniel Morar, mai ales atunci cand au fost arestati procurori si judecatori. Practic, s-a erijat in avocatul acestora.
Insusi proiectul de management, obtinut si publicat de Mediafax, demonstreaza aversiunea lui Sima fata de activitatea DNA. Redam criticile lui Sima la adresa DNA, asa cum au fost consemnate de Mediafax.
În cazul DNA, SIMA menţionează ca puncte slabe, numărul achitaţilor definitiv înregistraţi în cursul anului 2011, de 37 din 359 inculpaţi judecaţi definitiv, ceea ce reprezintă 10,3% şi faptul că din totalul de 2.270 cauze soluţionate în 2011 numai în 233 s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriu, ceea ce reprezintă 10,3%.
„Deşi procentul de inculpaţi arestaţi preventiv este de 30,5% ceea ce considerăm normal pentru o structură specializată în combaterea corupţiei, percepţia publică a Direcţiei Naţionale Anticorupţie este aceea a unui organ excesiv de represiv, ceea ce face necesară o mediatizare mai bună a activităţii acestei direcţii şi mai multă transparenţă în derularea unor activităţi procedurale”, scrie el.
El consideră că principalele ameninţări în ceea ce priveşte activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt erorile în organizarea şi planificarea urmăririi penale, neglijenţa în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, apărării şi respectării demnităţii umane, superficialitate în administrarea probelor şi operativitate deficitară. El dă ca exemplu cazul fostei judecătoare de la Curtea de Apel Iaşi, Georgeta Buliga, trimisă în judecată de DNA, caz în care denunţătorul, Liviu Popescu, „a recunoscut în instanţă ca a fost luat pe sus de cei de la Direcţia Naţională Anticorupţie, ţinut într-o cameră de hotel, ameninţat că nu îşi va mai vedea familia şi că va fi arestat dacă nu o convinge pe Buliga să ia banii de la el”.
Un alt exemplu este cazul vameşilor de la Nădlac în care avocatul Cătălin Dancu a susţinut că unele interceptări menţionate de procurori nu existau la dosar.
„Un alt mare eşec înregistrat de Direcţia Naţională Anticorupţie a fost achitarea, pe fond, de Tribunalul Bucureşti, a preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir. Direcţia Naţională Anticorupţie Alba a decis retrimiterea în judecată a Ioanei Maria Vlas, într-un dosar pe care îl aveau în anchetă încă din 2008, pentru aceleaşi fapte pentru care Vlas fusese deja condamnată în 2009, în cauza FNI. Un alt dosar de răsunet în care procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au luat o achitare usturătoare a fost cel al fostului ministru al muncii, Paul Păcuraru şi al lui Ilie Morega, acuzaţi de procurorii Nicolae Marin şi Doru Florin Tuluş de fapte de corupţie”, enumeră Constantin Sima alte cazuri.
În opinia sa, cel mai mare scandal în care au fost implicaţi procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie a vizat plantarea de microfoane în biroul a doi vicepreşedinţi ai Consiliului Judetean Iaşi, Victor Chirilă şi Constantin Adăscaliţei, care au descoperit camerele şi au terminat, astfel, o mare anchetă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
El mai notează că „un scandal internaţional a fost la un pas să izbucnească după ce procurorul DNA Viorel Cerbu a intrat în casa familiei Birsan, adică a judecătoarei Gabriela Birsan şi a soţului acesteia, Corneliu Birsan, judecător român la CEDO, pentru a face o percheziţie, fără să ţină cont de imunitatea pe care o aveau cei doi”.
Constantin Sima apreciază că, „deşi declarativ, Direcţia Naţională Anticorupţie instrumentează cazuri – aşa cum s-a menţionat – de mare corupţie, se constată că preponderenţa cauzelor penale soluţionate au ca obiect infracţiuni de medie, chiar de mică corupţie”. El consideră că doar lucrătorii vamali cu funcţii de conducere ar trebuie să se afle în competenţa DNA. De asemenea, el crede c ă trebuie revizuită şi limita sumei de la care o infracţiune intră sub incidenţa activităţii DNA.
El mai propune şi regândirea sistemului de selecţie a procurorilor DNA.
„În conformitate cu dispoziţiile art. 87, alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, numirea procurorilor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este condiţionată de anumite criterii şi de „promovarea” unui interviu insuficient reglementat care permite un mare grad de subiectivism şi chiar suficienţă în evaluarea candidaţilor. Apreciem că ar trebui regândită această modalitate de selecţie care permite accederea într-o structură de elită a Ministerului Public şi a unor procurori insuficient pregătiţi profesional sau lipsiţi de experienţă (ne întrebăm ce relevanţă pot avea puţinele rechizitorii pe care aceştia le pot prezenta pentru evaluare, întocmite în cauze penale cu grad scăzut de complexitate)”, consideră Sima.
În opinia sa, structura Direcţiei Naţionale Anticorupţie ar trebui regândită, avându-se în vedere rezultatele complete obţinute în activitate, întrucât „menţinerea unor structuri lipsite de rezultate nu este justificată şi grevează activitatea de ansamblu”.
(IN TOATE RAPOARTELE DE TARA ale Comisiei Europene REZULTATELE DNA AU FOST LAUDATE, DAR PE SIMA NU PARE SA-L INTERESEZE-nn)
Constantin Sima menţionează că activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie „nu trebuie să fie una întâmplătoare, ci pro activă, de identificare a vulnerabilităţilor manifestate în sectoare importante ale economiei naţionale sau la nivelul autorităţilor şi instituţiilor esenţiale ale Statului Român” şi trebuie să fie în concordanţă cu dezideratele naţionale şi internaţionale ale României, dar neinfluenţată politic şi nici tributară intereselor de orice natură ale formaţiunilor politice.
„Esenţială pentru sporirea eficienţei activităţii acestei direcţii este colaborarea operativă şi obiectivă cu serviciile de informaţii, în special Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, stabilirea unor obiective comune în afara oricăror jocuri politice”, afirmă el.
Constantin Sima propune unificarea celor două secţii ale DNA, Secţia de combatere a corupţiei şi Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, considerând că „unificarea celor două secţii, pe lângă eliminarea unor funcţii de conducere, procuror şef secţie, procuror şef secţie adjunct, şefi servicii, şefi birouri, ar prezenta şi un avantaj cert în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată, eliminându-se situaţiile în care pe rolul ambelor secţii sunt înregistrate cauze penale cu acelaşi obiect, indivizibile sau conexe, care determină dispersarea capacităţii operative a structurii”. ( Aceste modificari de structura ofera ocazia epurarii procurorilor compententi, cum s-a intamplat in 2001, cand au revenit la putere Ion Iliescu si Adrian Nastase- nn)
Sima apreciază că că s-ar impune eliminarea celor trei birouri teritoriale existente în prezent, respectiv Birourile Teritoriale Anticorupţie Satu-Mare, Târgu-Jiu şi Slobozia, a căror activitate ar urma să fie preluată de Serviciile Teritoriale Anticorupţie Oradea, Craiova şi Bucureşti.
În ceea ce priveşte Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), aceasta are ca puncte tari un corp de magistraţi stabil şi bine pregătit, care cooperează bine şi cu celelalte autorităţi, iar ca puncte slabe, creşeterea stocului de dosare, deşi ritmul de soluţionare a cauzelor a crescut, superficialitatea controlului ierarhic, rezultate nesatisfăcătoare în instrumentarea cazurilor de spălare de bani şi impresia nefavorabilă produsă de numărul mare de erori comise de echipele de poliţişti la pătrunderea prin forţă în locuinţele unor învinuiţi, dovedintu-se că de fapt acestea au intrat în locuinţele unor persoane neimplicate în cauzele respective.
În opinia sa, principalele ameninţări la adresa unui bun management al DIICOT sunt „competenţa exagerat de extinsă şi structura foarte stufoasă”.
Sima critică faptul că DIICOT nu s-a preocupat de situaţii precum apariţia unor structuri infracţionale organizate care ameninţă stabilitatea economică a ţării, cum ar fi reţelele de import legume şi fructe precum şi alte mărfuri care se vând în supermarketuri în defavoarea producătorilor români care nu-şi pot desface propriile produse, situaţie ce are drept consecinţă faptul că „cei mai mulţi dintre aceştia renunţă la cultivarea terenului şi îl vând, slăbind astfel independenţa alimentară a României.
Secţia de urmărire penală şi criminalistică are ca puncte tari buna pregătire a procurorilor. Constantin Sima consideră însă ca punct slab faptul că „secţia a fost organizată de doamna Laura Codruţa Kovesi după instalarea sa ca procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un mod vădit disproporţionat: două
servicii, din care unul cuprinde 10 procurori iar celălalt 46 de procurori”, iar „Serviciul de îndrumare şi control care echilibra schema şi care cuprindea un număr de 15
procurori a fost desfiinţat fiind considerat inutil”.
El mai consideră că o altă mare slăbiciune constatată în activitatea secţiei este menţinerea în vigoare a ordinului procurorului general privind cauzele cu autori neidentificaţi.
„Potrivit acestui ordin cauzele care nu prezintă indicii referitoare la autorul faptei sunt trecute în evidenţa cauzelor cu AN numai după câteva zile de la sesizare şi nu se mai reia munca pentru soluţionarea lor decât dacă apar elemente noi, de regulă când autorul săvârşeşte o nouă infracţiune. Organele de urmărire penală nu mai depun astfel eforturi de soluţionare a cauzelor cu AN, nu se mai face verificarea lor semestrială, nu mai sunt citate în adunările generale că au prea multe cauze cu AN”, susţine Constantin Sima, referindu-se la cazul studentei japoneze ucise la Bucureşti.
El avertizează că secţia riscă să eşueze în cauze nesemnificativee, lipsite de importanţă ca urmare a preluării competenţei cauzelor importante de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, direcţii care s-au desprins din această secţie.
„Iată de ce consider că este utilă organizarea cu preponderenţă în cadrul secţiei a activităţii de îndrumare şi control”, spune procurorul.
În ceea ce priveşte Secţia judiciară, Sima remaracă faptul că un punct slab este procentul scăzut de admitere a căilor de atac.
„Pentru a-şi dovedi utilitatea, procurorii Secţiei judiciare se străduiesc să formuleze cât mai multe proiecte de recurs în interesul legii ceea ce este de natură să creeze confuzii în loc să ducă la o aplicare unitară a legii”, notează Sima.
El apreciază că activitatea judiciră trebuie desfăşurată astfel încât să nu pericliteze independenţa procurorului în concluziile formulate la judecarea cauzelor.
Despre Secţia de resurse umane şi documentare, Constantin Sima afirmă că, din păcate, toţi procurorii generali i-au modificat structura şi i-au modificat atribuţiile, ceea ce îi poate compromite rezultatele activităţii.
Secţia parchetelor militare este apreciată de Sima pentru buna pregătire de specialitate şi experienţa magistraţilor, dar un punct slab este faptul că procurorii militari sunt subordonaţi procesual procurorului general, iar material dotarea este asigurată de MApN. El remarcă însă că „sub aspectul resurselor umane se constată o încadrare deficitară şi o repartizare ineficientă a personalului pe unităţi de parchet”.
Sima prezintă apoi date statistice referitoare la activitatea Ministerului Public.
În anul 2011 parchetele au avut spre soluţionare 1.656.130 cauze, în creştere cu 9,4% faţă anul 2010. Din cauzele aflate în stoc au fost soluţionate 579.322 cauze, (în creştere cu 11,8% faţă de anul 2010) din care 43.826 prin rechizitoriu, ceea ce înseamnă o pondere de 7,6% din totalul cauzelor soluţionate. Stocul de cauze de soluţionat a crescut de la un an la altul, ajungându-se la situaţia ca în ultimii 11 ani acest stoc să crească de 3,1 ori (de la 532.986 de cauze în anul 2000 la 1.656.130 de cauze în anul 2011).
„În acelaşi timp, a crescut numărul cauzelor rămase nesoluţionate (fără cauzele cu autor neidentificat) cu 0,9% (394.320 cauze în anul 2011 faţă de 390.825 în anul 2010) iar
ponderea acestora în totalul cauzelor de soluţionat a scăzut de la 25,8% în anul 2010 la 23,8% în anul 2011, chiar în condiţiile în care de la 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind mica reformă”, remarcă procurorul.
El propune ca măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii Ministerului Public: efectuarea unei analize aprofundate a soluţiilor definitive de achitare şi a cauzelor acestora; analizarea efectelor produse de intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 privind mica reformă şi luarea în discuţie a unor eventuale modificări ale acesteia; efectuarea unei analize a soluţiilor de netrimitere în judecată faţă de inculpaţi/învinuiţi arestaţi preventiv; modificarea ordinului comun nr. 178/2009/1094/C/2009 al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului administraţiei şi internelor, privind înregistrarea cauzelor cu A.N. şi al ordinului comun nr. 10/2004/121/2004 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului administraţiei şi internelor, privind înregistrarea şi evidenţa dosarelor penale pentru a accelera diminuarea stocurilor de dosare; elaborarea unui studiu privind modificarea legii poliţiei judiciare în vederea creşterii eficienţei activităţii acestui organ, creşterii calităţii actului de urmărire penală şi a credibilităţii justiţiei; efectuarea riguroasă a controlului ierarhic prevăzut de art. 264 alin. 3 din C.p.p.; instituţionalizarea unui control anual efectuat la parchetele de pe lângă judecătorii şi tribunale de procurori anume desemnaţi de procurorii generali ai curţilor de apel iar la parchetele de pe lângă curţile de apel de procurorii desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; îmbunătăţirea serviciului de relaţii cu publicul şi primiri în audienţă la toate nivelele întrucât aceste activităţi oferă date şi informaţii extrem de importante pentru procuror şi, totodată aduce Ministerul Public mai aproape de cetăţean, de problemele acestuia.
„Controlul, consultarea, informarea sunt trei direcţii de acţiune care pot transforma spectaculos calitatea muncii în Ministerul Public”, apreciază candidatul la funcţia de procuror general.
El îşi fixează ca obiective asigurarea continuităţii rezultatelor obţinute de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie, aşa cum s-a cerut în Raportul privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare; creşterea calităţii actelor de urmărire penală şi consolidarea capacităţii Ministerului Public de combatere a criminalităţii; combaterea corupţiei în general şi a marii corupţii în special; consolidarea ordinii de drept prin combaterea cu mai multă eficienţă a criminalităţii de violenţă în spaţiile publice; cooperarea strânsă cu asociaţiile profesionale în vederea ridicării standardelor de conduită şi etică a magistratului;
creşterea prestigiului şi credibilităţii Ministerului Public.
Proiectul său are un motto din lucrarea lui Montesquieu, „Spiritul legilor” şi se încheie cu un citat din 1912 al profesorului Ioan Tanoviceanu potrivit căruia sarcina Ministerului Public este „să privegheze pentru toate câte privesc paza bunei orânduieli a liniştii obştei”.
Constantin Sima este procuror la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinte al Asociaţiei Procurorilor din România, având o vechime în magistratură de 31 de ani. A lucrat în cam toate sectoarele Ministerului Public, în ultima perioadă a lucrat în domeniul studiului şi documentare.
CONSTATIN SIMA N-A FACUT NICI UN RECHIZITORIU DE TRIMITERE IN JUDECATA.
