Aflat la Poarta Brandenburg, unde în 1987 președintele Ronald Reagan îi cerea să „dărâme acest Zid“, fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a lansat un avertisment privind alunecarea într-un nou Război Rece, dacă între Occident și Rusia nu se stabilește urgent un mecanism de dialog asupra crizelor mondiale. Gorbaciov, de obicei un critic al lui Vladimir Putin, a cerut ridicarea sancțiunilor și a pus actuala criză din Ucraina pe seama „triumfalismului“ occidental. Dar dacă există un responsabil pentru escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Occident, acesta este Vladimir Putin, cu politica sa agresivă. Dovadă, numărul de incidente militare între forțele ruse și cele occidentale, care, potrivit unui raport publicat ieri de ELN, a atins în ultimele opt luni, nivelurile din timpul vechiului Război Rece. Unele dintre acestea au fost într-atât de periculoase încât puteau duce la catastrofe cu pierderi de vieți omenești.
Cele mai serioase provocări
Unul dintre cele mai grave incidente s-a petrecut în luna martie, când un avion civil cu 132 de persoane la bord, care făcea legătura între Copenhaga și Roma, a fost foarte aproape să se ciocnească, la scurtă vreme de la decolare, cu un avion de recunoaștere rusesc care avea transponderele deconectate. Numai prezența de spirit a piloților danezi a evitat o coliziune, dar Rusia nu a explicat niciodată ce căuta acest avion în largul coastelor Danemarcei.
De atunci, o dată la câteva zile are loc câte un incident, iar gravitatea lor este în creștere, Rusia părând să ridice miza de fiecare dată pentru a testa capacitatea de răspuns și determinarea forțelor occidentale de a răspunde unei eventuale agresiuni.
ELN a ales, pe lângă episodul de la Copenhaga, alte două incidente pentru a ilustra îndrăzneala rușilor. Unul este apariția recentă a cel puțin unui submarin rusesc în apele arhipelagului Stockholm. Suedezii au declanșat ceea ce ei au numit „cea mai mare vânătoare de submarine de la încheierea Războiului Rece“, iar un comandant suedez a amenințat cu utilizarea forței. Bineînțeles, rușii au dat un comunicat ironic în care au afirmat că nu au nici o legătură cu incidentul. Suedia nu este membră NATO, dar s-a implicat politic alături de Polonia în susținerea opțiunilor pro-europene ale Ucrainei și reprezintă, alături de Finlanda, cel mai important investitor în țările baltice. Agresivitatea neobișnuită a Rusiei în Marea Baltică provoacă îngrijorări suficient de serioase în Suedia pentru ca majoritatea populației să se declare favorabilă abandonării neutralității și aderării la NATO.
Cel de-al treilea incident, și probabil cel mai grav, a avut loc la începutul lunii septembrie, când un comando rusesc a atacat cu grenade fumigene un post de grăniceri eston și a răpit un ofițer de contrainformații care ancheta activitatea de contrabandă rusească în zonă. Fostul secretar britanic al Apărării, Des Browne, a calificat, pentru cotidianul The Guardian, acest episod drept „o incursiune rusească pe teritoriul NATO“, care, dacă ar fi degenerat, ar fi putut avea consecințe incalculabile.
Provocări la scară globală
Cele mai multe incidente înregistrate de ELN au avut loc în Marea Baltică. Potrivit Ministerului lituanian al Apărării, NATO a fost nevoită să ridice avioanele de vânătoare de la sol de 86 de ori până la mijlocul lunii octombrie pentru a răspunde unor incursiuni aeriene rusești, de două ori mai multe decât anul trecut, iar Estonia a înregistrat șase încălcări ale spațiului său aerian, față de două în 2013. Letonia a înregistrat mai mult de 40 de vase militare rusești în apropierea apelor sale teritoriale. Un avion american a fost obligat să intre neautorizat în spațiul aerian suedez după ce a fost urmărit de mai multe avioane rusești.
Dar rușii nu se limitează la Marea Baltică, ci desfășoară acțiuni de provocare la nivel global. În Marea Nordului, avioanele britanice sunt chemate în mod regulat să intercepteze avioane de recunoaștere sau bombardiere rusești. În septembrie, avioanele rusești au mimat bombardarea unei insule daneze dens populate. În aceeași perioadă, rușii au zburat în zona aeriană exclusivă a Canadei, unde au „exersat“ bombardarea cu rachete de croazieră a orașelor americane. Zboruri rusești în zonele aeriene americane și canadiene din apropierea Alaskăi au loc cu frecvențe apropiate de cele din timpul Războiului Rece, iar Japonia a reclamat un număr neobișnuit de vase militare rusești în apropierea apelor sale. Rușii zboară adesea în apropierea bazei americane din insula Guam și au apărut recent în largul coastelor Portugaliei.
Incidente în Marea Neagră
ELN a publicat pe website-ul său o hartă interactivă cu incidentele înregistrate, unde se poate observa că în Marea Neagră au avut loc trei astfel de provocări. În două dintre ele a fost vorba de zboruri ale unor bombardiere și formațiuni
mari de avioane de vânătoare în apropiere de spațiul aerian al NATO – România, Bulgaria și/sau Turcia – iar în cel de-al treilea un avion rusesc a survolat la numai 300 de metri distanță fregata canadiană HMCS Toronto, care și-a fixat ținta asupra aparatului. Avionul nu avea armament la bord când a efectuat aceste manevre periculoase, dar dacă ar fi avut, canadienii ar fi putut deschide focul. Toate aceste provocări subliniază nevoia ca NATO să aibă o prezență navală și aeriană substanțială în estul Europei, mai ales în Marea Baltică și Marea Neagră, precum și necesitatea ca statele aliate din regiune să investească mai mult în înzestrarea cu echipamente moderne care să descurajeze aceste provocări. Aceste obiective urgente au fost recunoscute ca atare și asumate la Summit-ul NATO din Țara Galilor, unde aliații s-au angajat să aloce fonduri suplimentare pentru apărare – nu pentru cheltuielile cu personalul, ci pentru înzestrarea cu armament și echipament. Nu și prim-ministrul român, Victor Ponta.
Ponta și „arma energetică“
La numai două zile de la încheierea Summit-ului de la Newport, Victor Ponta a participat la o conferință organizată de Ambasada Statelor Unite și Camera de Comerț Americană, în care a pus în contrast înzestrarea militară și politica energetică: „România investește mai mult în cheltuielile de apărare, evident că decizia NATO e binevenită, dar eu cred în continuare că bătălia adevărată cu Federația Rusă nu va fi cu arme convenționale, ci cu energie“ (subl. ns.).
Duminică seară, Ponta a reluat tema: „Eu am spus și în întâlnirile in-ter–naționale, o spun și aici în țară: principala armă a Federației Ruse și a domnului Putin nu sunt avioanele sau tancurile și fregatele, ci principala armă o reprezintă energia, motiv pentru care, dacă România vrea să fie puternică, trebuie să devină independentă energetic“.
Raportul ELN demonstrează că, până să utilizeze arma energetică, Putin și Rusia fac uz de avioane și fregate pentru a testa hotărârea și capacitatea NATO de a-și apăra aliații.
În România nu contestă nimeni nevoia de independență energetică, ceea ce face de neînțeles insistența cu care Ponta, aspirant la funcția de președinte al țării, continuă să o așeze în opoziție cu dotarea armatei cu „avioane, tancuri și fregate“.
