Președintele american, Barack Obama, a sosit ieri la Varșovia cu un proiect concret de creștere a asistenței militare pentru statele din regiune, inclusiv pentru cele ne-membre NATO, menit să ofere garanții de securitate suplimentare în contextul agresiunii ruse în Ucraina. În etapa a doua a turneului, Obama va încerca să convingă partenerii vest-europeni că este nevoie să definească un nou prag de declanșare a sancțiunilor împotriva Rusiei, dar și că este nevoie să se alăture Statelor Unite în utilizarea „noului arsenal financiar“ dezvoltat de Washington.
La Varșovia, Barack Obama s-a oprit, la fel ca vicepreședintele Biden la București, la o bază aeriană, unde le-a vorbit militarilor americani și polonezi despre caracterul „sacrosanct” al angajamentului american față de securitatea aliaților europeni. „Securitatea Poloniei și a regiunii reprezintă piatra de boltă a securității Statelor Unite”, a declarat Obama, care a ținut să sublinieze că America va rămâne „pentru totdeauna” alături de aliații săi din NATO.
Dar Obama a făcut mai mult decât a făcut Biden cu două săptămâni în urmă. El a propus un plan concret de acordare de asistență militară țărilor din regiune, în valoare de un miliard de dolari, intitulat „Inițiativa de întărire a încrederii europene“ (European Reassurance Initiative). Programul prevede desfășurarea unui număr mai mare de militari în regiune pe bază „rotațională”, adică temporară, extinderea exerciţiilor comune şi antrenarea trupelor şi forţelor aeriene trimise de Statele Unite în Europa, desfășurarea ofițerilor de Stat Major și a experţilor americani în țările est-europene, pentru pregătirea instalării unor echipamente şi ameliorarea infrastructurilor, care ar putea servi rapid NATO în caz de necesitate, precum și o „participare sporită” a forţelor navale americane în cadrul NATO, mobilizate în special în Marea Neagră şi în Marea Baltică.
De ERI ar trebui să beneficieze mai ales țările NATO aflate în „prima linie” a unei potențiale amenințări ruse – țările baltice, Polonia, România –, dar nu exclude țările care nu fac parte din Alianță – Ucraina, Moldova, Georgia – care sunt invitate să beneficieze de acest program pentru a-și întări capacitatea de apărare. Dacă Ucraina este aproape disperată să primească sprijin militar american pentru a putea face față rebeliunii din estul țării, Georgia a avut o atitudine ambiguă după schimbarea regimului Saakashvili, iar Moldova nu a fost niciodată sigură că vrea să strângă relațiile cu NATO, preferând să se agațe de o neutralitate care nu garantează nimic. După anexarea Crimeii, opiniile Chișinăului par să se fi schimbat. Astfel, președintele Nicolae Timofti a declarat într-un interviu acordat Europei Libere că „dacă va depinde de mine, ca decizia mea să fie definitivă, eu aş vota pentru aderarea la NATO. Sunt sigur că, dacă noi am fi fost membri NATO, aveam şi un nivel de siguranţă cu mult mai ridicat, dar, poate, chiar şi o siguranţă deplină”, iar ambasadorul moldovean la Bruxelles, Mihai Gribincea, a anunțat că Alianţa ar putea deschide o reprezentanţă permanentă în R. Moldova, la solicitarea autorităţilor de la Chişinău, pe modelul celor care există în Georgia sau Ucraina.
Rușii se tem de baze permanente
Obama a ținut să precizeze că acest program va trebui aprobat de Congres și a subliniat în acest context că el nu se va realiza pe seama așa-numitului „pivot asiatic”, recalibrarea forțelor americane în regiunea Pacificului pentru a face față provocărilor Chinei, dar există puține șanse ca acesta să fie blocat în Congres de opoziția republicană, care mai degrabă va căuta să îl extindă decât să îl oprească. Obama s-a ferit însă să vorbească despre instalarea unor baze militare permanente ale NATO pe teritoriul Europei de Est, dar a precizat că Statele Unite vor revizui prezența forțelor lor pe continent. Opțiunea instalării unor baze permanente nu este exclusă, dar decizia finală pare să fi fost amânată pentru summit-ul NATO din septembrie din Țara Galilor. Până atunci, miniștrii Apărării ai Alianței s-au întâlnit ieri și azi la Bruxelles, unde principala temă de discuție a fost tocmai formularea unui răspuns adecvat la acțiunile Rusiei.
Dacă Polonia a fost cel mai puternic avocat al instalării unor baze permanente ca soluție pe termen lung, o idee evocată la un moment dat chiar și de comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul Philip Breedlove, în ultima vreme a apărut un plan alternativ în care accentul trebuie pus pe întărirea capacității de reacție rapidă. Astfel, chiar dacă trupele vor rămâne în actualele baze (ceea ce ar respecta acordul din 1997 dintre
NATO și Rusia privind instalarea de baze permanente în Europa Centrală și de Est), în schimb în aceste țări vor fi pre-poziționate echipamente militare care să fie puse imediat la dispoziția întăririlor trimise rapid în caz de criză. Aceste măsuri ar putea fi parte a unui așa-numit „plan de acțiune pentru capacitatea de reacție“ (readiness action plan) pe care secretarul general Anders Fogh Rasmussen îl dorește adoptat în septembrie.
O parte a planului NATO constă în creșterea capacității de reacție a cartierului general al Corpului Multinațional NordEst de la Szczecin, din Polonia, operat de Polonia, Danemarca și Germania, care ar putea primi mai mult echipament și mai mult personal pentru a deveni centrul operațional de coordonare a eforturilor de întărire în Europa de Est.
Discuțiile despre măsurile de întărire a capacității militare a NATO în Europa Centrală și de Est, precum și luarea în considerare a instalării unor baze permanente au provocat, se pare, neliniștea rușilor, care nu sunt pregătiți de o cursă a înarmării în Europa de Est. Pe fondul reuniunii de la Bruxelles, NATO a anunțat că majoritatea celor 40.000 de soldați ruși de la granița cu Ucraina s-au retras ori sunt în curs de retragere, semn că jocul la cacealma al Rusiei nu a impresionat Pentagonul și Casa Albă.
Cum rămâne cu România?
Dacă apărarea și consolidarea flancului de Nord-Est al Alianței pare să fi reprezentat o urgență în aceste zile, asta nu înseamnă că România și flancul de Sud-Est ar fi fost neglijate. România are pe teritoriul său un număr mult mai mare de militari americani decât Polonia (1.600 față de circa 200), iar anunțul de ieri privind închiderea oficială a bazei aeriene de la Manas, din Kîrgîzstan, înseamnă că baza de la Mihail Kogălniceanu este pe deplin operațională pentru a prelua tranzitul trupelor care se retrag din Afganistan. Din acest punct de vedere România va fi mult mai bine apărată decât orice alt stat est-european în următoarea perioadă. În plus, România are aranjamente de securitate bilaterale cu Statele Unite, care depășesc cadrul NATO, după cum o dovedește și vizita șefului Pentagonului, Chuck Hagel, în România, la o zi după reuniunea NATO. Acest lucru reiese clar și din comunicatul Ministerului Apărării, potrivit căruia, în cadrul vizitei „vor fi abordate teme precum dimensiunea militară a Parteneriatului Strategic între cele două state, cu accent asupra sprijinului SUA pentru România în actualul context din vecinătatea estică, importanţa măsurilor de reasigurare la nivel aliat, stadiul operaţionalizării proiectelor SUA din România, ca şi teme referitoare la agenda aliată în perspectiva Summit-ului NATO din Ţara Galilor”.
Problema României și a flancului estic al NATO vine din altă parte. Președintele Obama s-a întâlnit ieri la un dineu la Varșovia cu liderii celor zece state NATO din centrul și estul Europei (România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria și Croația), dar nu toate sunt dornice să primească asigurări suplimentare din partea Statelor Unite și nu toate au clarificate loialitățile. Cazurile cele mai îngrijorătoare sunt ale vecinilor de la sud și vest ai României, Bulgaria și Ungaria, care au realizat propriul „pivot” de politică externă, dar nu spre Vest, ci spre Est. Astfel, recentul scandal de spionaj care l-a avut în prim-plan pe eurodeputatul Jobbik, Bela Kovacs, a scos în evidență vulnerabilitatea Ungariei la acțiunile Rusiei, întărită și de tentativele evidente ale lui Viktor Orban de îndepărtare de Bruxelles și apropiere de Moscova.
În Bulgaria, lucrurile stau încă și mai rău. Președintele Parlamentului a trimis o scrisoare lui Putin în care îl felicita pentru anexarea Crimeii, prim-ministrul Plamen Oreșarski s-a opus fățiș sancțiunilor împotriva Rusiei, iar guvernul a adoptat o legislație dictată de Gazprom în privința gazoductului South Stream. În aceste condiții, România nu are altă soluție decât întărirea relațiilor de securitate cu Polonia. În pofida unor neînțelegeri între liderii român și polonez, am primit asigurări că acestea sunt la nivel personal și că relațiile de securitate dintre România și Polonia sunt dintre cele mai solide.
Vor înghiți europenii sancțiuni suplimentare?
Partea a doua a planului lui Obama de îngrădire a Rusiei, pe care o va promova în cadrul reuniunii G7 de la Bruxelles de joi, va consta în identificarea unui element clar care să constituie declanșatorul unui nou val de sancțiuni economice împotriva Rusiei. Surse de la Casa Albă au declarat pentru Wall Street Journal că președintele Obama vrea să le transmită partenerilor G7 că, în ceea ce privește criza ucraineană, aceasta este departe de a se fi încheiat o dată cu alegerile prezidențiale din Ucraina și de aceea este nevoie de un plan convenit în comun de declanșare a unui nou set de sancțiuni în cazul în care Putin va continua destabilizarea Ucrainei. După stabilirea acestei linii roșii acceptate de toată lumea, întrebarea este ce fel de armă economică va fi folosită. Potrivit aceluiași cotidian, Statele Unite au la dispoziție singurul serviciu secret din lume afiliat Trezoreriei sau vreunui alt minister de finanțe, care s-a specializat în urmărirea tranzacțiilor financiare ale statelor și entităților suspectate de terorism și supuse sancțiunilor. Americanii vor să utilizeze această unitate specială pentru a urmări și bloca tranzacțiile băncilor, instituțiilor și persoanelor supuse sancțiunilor și vor ca partenerii din Europa și restul lumii să se alăture acestui efort. Problema este că nu toți vor acest lucru.
Multe companii își ascund relațiile cu Moscova prin intermediari, alții, precum bulgarii, oferă la vedere contracte unor companii supuse sancțiunilor, iar alții încearcă să facă presiuni pentru a scăpa de pedeapsă. Chiar ieri New York Times a dezvăluit că oficiali de rang înalt ai guvernului francez au făcut presiuni asupra procurorilor americani să renunțe la acuzațiile pe care le aduc gigantului francez BNP Paribas, care a încălcat regimul sancțiunilor impuse Sudanului și a ascuns informațiile privind tranzacțiile. Dacă BNP își va recunoaște vinovăția, va plăti o amendă de opt miliarde dolari, iar francezii, de la șeful Băncii Centrale la oficialii Ministerului de Finanțe, s-au deplasat la New York pentru a-i forța pe procurori să renunțe, o acțiune care i-a uimit pe americani, unde intervenția politică în justiție este tabu.
Cazul naște întrebări serioase asupra determinării europenilor de a pune în aplicare sancțiuni care să aibă efecte reale asupra Moscovei, dar pe de altă parte scoate în evidență faptul că, în ceea ce privește intenția de a îngrădi Rusia, Statele Unite rămân deocamdată singurul aliat pe care te poți baza.
