Premierul elen, Alexis Tsipras, liderul stângii radicale Syriza, insistă asupra problemei reparaţiilor germane de război şi a anunţat că va relansa cererile în acest sens. Analiştii consideră că este o mişcare tactică logică în situaţia actuală a Greciei. După o intrare în scena politică elenă în forţă, cu ameninţări contra instituţiilor UE şi a creditorilor externi, liderul Syriza s-a văzut silit să accepte regulile europene, să accepte achitarea datoriilor în zona euro. Grecii, cărora le promisese un viitor fără austeritate, sunt nemulţumiţi de cedarea guvernului lor şi Tsipras trebuie să reacţioneze. Cu riscul de a deteriora şi mai mult relaţiile cu Germania.
O dovadă suplimentară că înfruntarea dintre Atena şi Berlin continuă este discursul de marţi al lui Alexis Tsipras în Parlamentul elen, în care a repetat că Executivul este responsabil pentru a reaminti Germaniei istoria sa şi a plasat problema reparaţiilor germane de război pe acelaşi teren cu cel al datoriei elene. Mai clar – dacă noul guvern grec trebuie, aşa cum cer „partenerii europeni”, să accepte angajamentele luate de predecesorii săi după 2010, atunci guvernul federal german va trebui să accepte angajamentele luate la finele războiului al doilea mondial de predecesorii săi. Pentru Alexis Tsipras este vorba de a rescrie istoria şi de a restabili un echilibru între parteneri. Europenii sunt uluiţi şi indignaţi să vadă Atena readucând în discuţie problema daunelor. Relaţiile tensionate dintre Grecia şi Germania au luat o turnură şi mai gravă de miercuri, când guvernul stângii radicale de la Atena a fluturat spectrul sechestrării averilor germane ca daune de război. Dar guvernul german respinge toate aceste pretenţii şi acuzaţii: „Capitolul este încheiat”. În prezent nu există discuţii privind acest subiect.
Tsipras are alte calcule
Premierul Tsipras a decis că Germania are o obligaţie morală de a plăti onorabil pentru crimele comise în cei trei ani de ocupaţie nazistă, apreciind că „Germania nu a plătit niciodată corect reparaţii pentru daunele produse Greciei de ocupaţia nazistă”. Problema acestor reparaţii de război a tensionat multă vreme relaţiile greco-germane, dar decizia Atenei de a readuce în discuţie problema intervine într-un moment dificil. Negocierile Atenei cu UE privind acordarea ultimei tranşe din ajutorul financiar din 2012 sunt dificile având în vedere incapacitatea ţării de a rămâne solvabilă şi în zona euro.
Citește și: Odiseea lui Tsipras, o tragedie greacă?
Tsipras cere bani Germaniei, deşi în anii ’60 Grecia a primit reparaţii globale pentru masacrele din anii ocupaţiei naziste în sumă de 115 milioane mărci. Indemnizaţii individuale pentru victime nu au existat pentru că legea prevedea ca aceste plăţi să fie făcute între state. În timp ce Germania a plătit Greciei 115 milioane mărci în 1960, Atena susţine că mai vrea circa 160 miliarde.
Răspunsul Berlinului este foarte clar: Germania şi-a onorat obligaţiile de război şi nu există controverse, aşa cum a declarat purtătorul de cuvânt al cancelarului Angela Merkel. „Este ferma noastră convingere că problema reparaţiilor şi indemnizaţiilor a fost rezolvată din punct de vedere juridic şi politic. Trebuie să ne concentrăm asupra problemelor actuale şi sperăm că va fi un viitor bun”. Atitudinea Greciei agasează deputaţii de la Berlin, care deja ezită în ce priveşte extensia programului de salvare a Greciei, fără de care această ţară îndatorată peste măsură riscă falimentul şi ieşirea din zona euro.
Subiect încheiat
Analiştii consideră că această atitudine a premierului Tsipras este singura prin care încearcă să arate grecilor că le apără drepturile şi demnitatea, aşa cum le-a promis în campanie. O atitudine care nu poate aduce decât deservicii Greciei în negocierile cu instituţiile europene şi o înfrângere internă a Syriza.
Presa germană reflectă faptul că Germania nu apreciază ameninţările premierului grec şi ale ministrului Justiţiei şi aprobă fermitatea guvernului german faţă de Atena.
„Semn al neputinţei, aroganţa cu care Alexis Tsipras şi ministrul său de Finanţe insistă pe plata altor reparaţii reflectă o lipsă de maturitate aiuritoare”.
