» Autoritatile imperiale au construit la inceputul veacului trecut opt poduri peste Bega, monumente istorice care dainuie si astazi.
» Fostul primar Török János, "parintele" iluminatului electric stradal, a fost promotorul construirii podurilor timisorene.
Aproape fiecare pod din Timisoara care traverseaza batranul canal Bega emana istorie imperiala. Desi reconditionate, reconsolidate sau modificate in ton cu timpurile, podurile din capitala Banatului au "destinul" indestructibil legat de perioada in care Mica Viena isi modela definitiv arhitectura sub amprenta barocului.
Primele poduri metalice
Promotorul construirii podurilor metalice a fost primarul orasului, Török János, cel care, printr-o hotarare deloc usoara pentru acele vremuri, a introdus iluminatul electric public in anul 1884, facand ca Timisoara sa fie primul oras din Europa cu iluminat public pe baza de electricitate. In memoriile sale, inginerul Ioan Polen arata ca podul "Bem", construit intre 1870 si 1871, a fost primul pod metalic din Timisoara. Pe de alta parte, exista unele indicii care atesta ca, de fapt, primul construit ar fi fost podul Hunyadi (actualmente Podul Traian). In cartea sa intitulata "Istoricul podurilor din Timisoara", autorul Jancsó Árpád spune ca inginerul Ioan Polen nu mai aminteste in memoriile sale despre podul Hunyadi, "deoarece acest pod, reconstruit in 1899, demolat in 1913, reconstruit pe un nou amplasament in 1917, nu a mai prezentat probleme structurale ca podul Bem, care trebuia sa suporte un trafic considerabil fara sa fi fost ranforsat". Trebuie spus ca Podul Bem a fost construit pe actualul amplasament al podului Eroilor (intre strazile I. Vacarescu si D. Bolintineanu). Infrastructura podului s-a construit din caramida, iar suprastructura din grinda cu zabrele cu calea jos, iar diagonalele au fost executate din platbande. Interesant este ca dimensiunile elementelor podului sunt notate "in picioare" (Fub – in germana), din simplul motiv ca la data intocmirii proiectului nu se introdusese inca sistemul metric (acesta a fost introdus in Austro-Ungaria abia de la 1 ianuarie 1876). In 1939, podul a fost demolat si inlocuit cu un altul de beton armat, dupa ce in 1927 Uzinele si Domeniile Resita finalizasera un proiect de ranforsare.
Misterul podului de fier
Unul dintre cele mai frumoase poduri timisorene, ce pastreaza si astazi un iz romantic, este podul Eiffel sau podul de fier, cum este el cunoscut in urbe. Situat in zona centrala a orasului de pe Bega, podul Eiffel – destinat exclusiv circulatiei pietonale – leaga astazi strazile Ady Endre si Andrei Muresanu. Legenda locala spune ca acest pod metalic, care pastreaza nealterate elementele orginale de constructie (cu exceptia portiunii de beton si a unor elemente moderne aduse in ultmii ani in zona de acces), ar fi fost construit avand la baza un desen original al celebrului Gustave Eiffel, cel care a proiectat cunoscutul Turn Eiffel din Paris. Mit sau adevar? – este intrebarea care a framantat generatii de arhitecti, istorici sau doar simpli pasionati banateni de cultura urbei. Potrivit lui Jancsó Árpád, podul a fost proiectat sa se construiasca prin reutilizarea pieselor metalice ale fostului pod Hunyadi, fiind alocata suma de aproximativ 70.000 de coroane. Societatea de cai ferate de stat austro-ungare a terminat demontarea podului Hunyadi in 5 aprilie 1913. Pana in data de 31 octombrie 1914, s-au terminat fundatiile si o parte din elevatii, lucrarile realizandu-se in regie proprie. Din cauza razboiului, lucrarile au stagnat o vreme, iar in 1916 Oficiul ingineresc a fost insarcinat sa contacteze Societatea de cai ferate pentru reluarea urgenta a lucrarilor, deoarece piesele metalice depozitate pe malul Begai timp de trei ani au inceput sa se degradeze, sa rugineasca tot mai mult. Podul a fost terminat in 1917, insa inaltimea prea mare, in ciuda frumusetii sale, a fost un handicap care l-a condamnat sa fie utilizat doar de catre pietoni, intrucat ridicarea rampelor de acces ar fi dus la "ingroparea" caselor de pe cele doua strazi. Franz Engelmann a botezat, intr-o lucrare de-a sa, acest pod "die Irrtumsbrücke", adica "Podul greselilor", spunand cu o tenta de ironie: "Daca Sibiul poate sa aiba "Podul minciunilor", de ce nu poate sa aiba si Timisoara "Podul greselilor". Revenind la "mitul Eiffel", nici Jancsó Árpád nu aminteste absolut nimic despre vreun desen al proiectantului francez in studiul sau elaborat despre podurile din Timisoara. Specialistii spun ca nu exista dovezi clare care sa ateste sau sa certifice fara dubiu ca "podul de fier" ar fi fost proiectat sau construit dupa vreuna din schitele celebrului Eiffel. Cu toate acestea, legenda continua sa fie transmisa din generatie in generatie reusind sa mentina treaz misterul in jurul celui mai fermecator pod timisorean.
