În fiecare an, pe 20 iunie se celebrează Ziua Mondială a Refugiatului. Aceasta a început să fie oficiată, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, din 4 decembrie 2000.
Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) a sărbătorit, în acest an, Ziua Mondială a Refugiatului printr-o serie de activități care au promovat cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale şi a valorilor democratice.
Activități sportive și ateliere de pictură
Astfel, în cele şase Centre de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil din Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare, Giurgiu şi Bucureşti au avut loc competiţii sportive, ateliere de pictură tematică privind aspecte din viaţa persoanelor refugiate, excursii şi drumeţii menite să familiarizeze cu tradiţiile şi obiceiurile româneşti, seri culturale cu mâncare tradițională și muzică live. La aceste activităţi, sprijinite de organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniul de referință, au participat refugiați și solicitanți de azil dar și membri ai comunității locale.
26.442 de refugiați au cerut protecție României
În România, din anul 1991 până în prezent, un număr de 26.442 persoane au depus cereri pentru acordarea unei forme de protecţie. Dintre aceștia 4981 au primit statut de refugiat sau protecţie subsidiară. În primele cinci luni ale acestui an au fost înregistrate 365 cereri de azil, cei mai mulţi solicitanți provin din Siria, Irak și Pakistan.
De asemenea, având în vedere angajamentele asumate de România la nivel european, în conformitate cu deciziile Uniunii Europene de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei, au fost transferate în țara noastră 35 de persoane, șase din Italia și 29 din Grecia.
În complexitatea fenomenului migraţiei, există o distincţie clară între migrant şi refugiat. Migrantul alege să plece din ţara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forţat să îşi părăsească ţara natală de cele mai multe ori din cauza unor stări conflictuale. De altfel, în cazul refugiaţilor, statele au obligaţia să le ofere protecţie împotriva returnării în ţara de origine, acces efectiv şi neîngrădit la procedura de azil, precum şi o serie de măsuri de asistenţă (materială, medicală, socială).
Garantarea acestor drepturi derivă din Convenţia de la Geneva din 1951 şi Protocolul de la New York din 1967, instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat în anul 1991. După această dată, ţara noastră a început construirea treptată a unui sistem naţional de azil, în concordanţă cu obligaţiile asumate la nivelul comunităţii internaţionale.
