Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, unul dintre cei mai importanţi critici literari din ţara noastră şi autor a zeci de cărţi, tratează cu sarcasm şi o anumită disperare povestea sutelor de volume publicate, în ultimii trei ani, de infractori, într-un interviu acordat ProSport.
Din cele 411 de „opere ştiinţifice“ ale puşcăriaşilor apărute între 2013 şi 2015, peste 10% le aparţin „oamenilor de fotbal“. Nicolae Manolescu este şi nu prea supărat pe autorii acestor volume. Îi e clar că ei au încercat, pur şi simplu, să „evadeze“ mai repede. Problema este, însă, la complici. La cei care i-au ajutat. Iar aceştia provin, din păcate, tot din mediul academic. Fost ambasador al României la UNESCO, criticul cere ca ancheta să-i vizeze pe colegii săi din facultăţi care girează lucrările plagiate şi cele din puşcării (care adesea se suprapun), iar cei găsiţi vinovaţi să fie evacuaţi din cercetare şi învăţământ.
Întrebat dacă se teme de o avalanşă de înscrieri în Uniunea Scriitorilor a deţinuţilor prolifici, Nicolae Manolescu a răspuns: „La Uniune avem o Comisie de Validare compusă din oameni serioşi, la locul lor. Am eliminat prevederea aceea potrivit căreia se intra cu recomandare de la altcineva. Am modificat sistemul tocmai pentru a nu mai intra nulităţile. Dar, oricum, înţeleg că e vorba de lucrări tehnice aici, nu de literatură. Domnule, dar am altă curiozitate. Ca să scrii o carte ai nevoie de acces la bibliotecă, la cărţi, trebuie să te documentezi, îţi trebuie o bibliografie, nu? Oamenii ăştia scriu, dar de unde îşi iau informaţiile?”.
Totodadă, în ce priveşte modul în care au fost girate aceste cărţi controversate, Manolescu a atras atenţia că trebuie făcută o anchetă: „Tare sunt curios să văd cine sunt aceşti profesori universitari care au participat. Eu spun, nu numai legat de povestea asta cu scriitorii din închisori, ci şi cu plagiatele: cel care a plagiat trebuie pedepsit. Dar coordonatorul? Am coordonat zeci de teze de doctorat la viaţa mea. Ca profesor, te uiţi mai întâi la bibliografie. Profesorul care a coordonat, de exemplu, lucrarea lui Petre Tobă (n.r. – ministrul de interne). Nu a văzut că acolo, în primele rânduri, apare „Apud Stiglitz“? Când ai văzut asta, gata! S-a terminat! E clar. Eu i-aş scoate din cercetare şi din învăţământ pe profesorii care au girat aceste lucrări. Pentru că unii dintre ei le dau pe bani”.
În acelaşi interviu, preşedintele Uniunii Scriitorilor a mărturisit că „Pentru Istoria Literaturii (n.r. – Istoria critică a literaturii române) am muncit vreo 25 de ani. Am început să lucrez la ea la sfârşitul anilor ’80, primul volum l-am publicat în 1990 şi versiunea finală în 2008. Arca lui Noe (n.r. – „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc“ este o sinteză a acestei specii a genului epic), care are trei volume, mi-a luat zece ani. (…) Dar cei care au tipărit aceste cărţi, în puşcărie fiind, cum au făcut toată documentarea? Hotărât lucru, trebuie făcută o anchetă în privinţa asta. Domnule, povestea asta a mai tras o tuşă întunecată peste România, după cele existente deja. Oricum aveam o imagine proastă. Însă, dacă tot am ajuns aici, hai să o lămurim, să mergem până la capăt cu cercetările: cine sunt profesorii care au girat aceste cărţi, de ce au făcut asta, cum a fost posibil. Trebuie derulat tot acest fir”.
