Arheologii care studiaza cetatile dacice din Muntii Orastiei (judetul Hunedoara) si-au construit o soba din stalpii de andezit de la sanctuarele aflate in acest sit. De asemenea, cabana in care locuiesc cercetatorii pe perioada sapaturilor este ridicata cu o temelie din blocuri de piatra cioplite de daci.
Scandalul tezaurului dacic furat din Muntii Orastiei de catre traficantii de obiecte de patrimoniu a nascut si unele intrebari legate de pasivitatea oamenilor de stiinta fata de fenomenul braconajului arheologic. In timp ce cautatorii de comori periau zona cu detectoare de metal performante, arheologii din zona incasau banii alocati de Ministerul Culturii pentru sapaturi aproape inexistente si ignorau relicvele istorice, folosindu-le ca materiale de constructii.
Soba din stalpii sacri
Cabana unde locuiesc arheologii pe timpul campaniilor de sapaturi este dotata cu o soba zidita din caramida. La baza acesteia sunt, insa, folosite blocuri de andezit care au fost cioplite de mesterii pietrari din Dacia si transportati la Sarmizegetusa Regia, cativa zeci de kilometri, tocmai de langa Deva. Constructia a fost ridicata cu mult timp in urma si actualmente este propusa pentru demolare de catre administratia Parcului Natural Gradiste – Cioclovina, pentru ca a fost ridicata in aria protejata, fara autorizatie.
Unul dintre specialistii care au studiat in amanunt sanctuarele de la Gradistea de Munte, autorul lucrarii “Religia Dacilor”, Dan Oltean, s-a aratat indignat de faptul ca oamenii de stiinta au folosit pietrele cioplite ca materiale de constructii in loc sa incerce restaurarea sanctuarelor. “Este o blasfemie sa faca asa ceva. In loc sa restaureze originalele, au facut stalpi din beton la sanctuare si cu cei dacici si-au construit soba”, a spus Oltean.
Folosirea stalpilor de la sanctuare drept materiale de constructii nu este, insa, singura distrugere provocata de arheologii care studiaza cetatile dacice. Anul trecut, oamenii de stiinta au lasat gunoiul rezultat in urma sapaturilor langa sanctuarele dacice de la Sarmizegetusa Regia. Echipa condusa de profesorul clujean Ioan Glodariu nu s-a obosit sa coboare resturile menajere pana la un punct de colectare, preferand sa le ingroape la doar cativa metri de vestigiile istorice, intr-o zona protejata.
Activitate stiintifica redusa
Cetatile dacice sunt studiate sistematic de echipe de arheologi de peste 20 de ani. Echipele de arheologi se pot “lauda” ca au scris, in 22 de ani, doar 26 de pagini despre aceste vechi fortarete din Muntii Orastiei. Anul trecut, bugetul alocat sapaturilor a fost de peste 500 de milioane de lei vechi.
Arheologii recunosc cu jumatate de gura
Membrii echipei de arheologi recunosc ca la fundatia cabanei si a sobei au fost puse blocuri de piatra cioplite de mesterii daci, dar sustin ca acestea nu au fost luate din sanctuare, ci au fost gasite aruncate la distanta de zona sacra. “Romanii au distrus cetatile dacilor. Pietrele alea au fost aruncate prin padure si de acolo au fost luate si folosite la constructii. Cativa stalpi de la sanctuarele dacice au fost refacuti din beton, dar nu cred ca se puteau refolosi cei imprastiati in zona”, a declarat unul dintre arheologii care au sapat la Gradistea de Munte, in fosta capitala a dacilor.
Nucleul statului lui Burebista
Complexul de fortificatii si asezari dacice din Muntii Orastiei constituie nucleul statului dac in perioada lui Burebista si Decebal. La Gradistea de Munte a fost localizata cetatea de scaun a regilor daci, numita de romani si Sarmizegetusa Regia. În jurul capitalei, dacii au construit o serie de fortificatii, ale caror ruine sunt vizibile si astazi la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. În apropierea fortificatiilor au fost gasite si mai multe asezari dacice, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind “Asezarea Fetele Albe”. Cetatea de la Gradistea Muncelului, capitala statului dac, a fost construita din blocuri de piatra. Ea ocupa punctul cel mai inalt de pe Dealul Gradistei, la 1200 m altitudine. Pe laturile de est si de vest, cetatea are cate o poarta. Drumul spre interiorul incintei este pavat cu piatra de rau. În apropierea cetatii se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele, doua dintre acestea circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele. Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere, depozite, hambare. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.
