Fostul ministru al Apararii Sorin Frunzaverde a fost convins sa aprobe schimbul blindatelor armatei cu „cauciucuri Tofan”, fiindu-i prezentate mai multe argumente de catre Statul Major al Fortelor Terestre (SMFT). In raport au fost prezentate generic cateva "baze de calcul”, fara nominalizarea tehnicii pe unitati gestionare si valori individuale, precum si justificarea preturilor deseurilor sau anvelopelor. Datele din raport nu au fost insa sustinute cu documente. Printre argumentele prezentate erau expuse si implicatiile financiare mari din partea MApN pentru casarea si transportul acesteia. Argumentul prezentat ministrului a fost contrazis insa la scurt timp dupa semnarea contractului chiar de actiunile SMFT, care, cu forte proprii, s-a ocupat de dezmembrarea si transportul tehnicii, in mare parte a cazurilor.
In luna august 2002, un cotidian central relata despre actiunea „TAB-uri dezmembrate in taina”. Actiunea tancuri contra anvelope Tofan a fost surprinsa in zona de vest Arad-Timisoara. „Mai multe transportoare amfibii blindate (TAB-uri) din municipiul Arad au ajuns la Timisoara, in curtea unei firme de fier vechi. Autospecialele sunt desfacute in bucati cat mai mici si vor fi transportate la Combinatul Siderurgic din Hunedoara. Ciudat este ca armata se descotoroseste de aceste blindate si favorizeaza afaceri banoase pentru anumite firme, in loc sa se ocupe in mod direct de casarea autospecialelor. Masinile de razboi invechite urmeaza sa fie preluate de Tofan Grup, prin firma Tofan Steel, care plateste armatei o anumita suma de bani pentru ele, apoi le vinde mai scump unor firme din tara si abia acestea se ocupa de transformarea lor in fier vechi. La Timisoara s-a intamplat la fel. TAB-urile aradene, in loc sa suplimenteze, prin vanzarea lor direct la topitorie, bugetul redus al armatei, ii imbogatesc pe altii.”
Fier mult pentru cauciucuri putine
SMFT a semnat contractul cu Tofan Steel prin care armata se obliga sa predea 4.600 de masini, reprezentand aproximativ 18.000 tone deseuri metalice, urmand sa primeasca 6.000 de anvelope. Nu a fost asa. In realitate, la finalul contractului, SMFT a livrat firmelor lui Tofan peste 23.000 tone deseuri metalice, pentru care a primit doar 3.300 de anvelope. Efectuand un calcul simplu rezulta ca armata ar fi trebuit sa primeasca 8.000 de anvelope, deoarece i-a dat lui Tofan mai mult cu 5.000 de tone de fier. Astfel SMFT i-a dat lui Tofan sapte tone de fier pentru un cauciuc. Derularea contractului a inceput imediat deoarece SMFT sustinea ca are nevoie urgent de cauciucuri pentru masinile aflate in teatrele de operatiuni. Cu toate acestea, armata a primit in primele sase luni numai 400 de anvelope Tofan, procent care reprezenta mai putin de 2,5 la suta din necesarul SMFT.
Derularea contractului – inoportuna si ilegala
In raportul de audit T18/20.08.2002 intocmit la UM 02225 Bucuresti, unitate prin care SMFT a efectuat schimbul, se precizeaza: "Continuarea derularii acestui contract este inoportuna si ilegala”. Constatarea a fost facuta la doi ani dupa declansarea contractului de schimb intre SMFT si Tofan.
Conform legislatiei in vigoare la acea data, Armata avea posibilitatea de a vinde la licitatie atat tehnica de lupta ca atare, in stare nedezmembrata, cat si deseuri rezultate in urma dezmembrarii acesteia. Valorificarea acelor tipuri de bunuri era reglementata de OUG 95/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, si hotararile de guvern date in aplicarea acesteia, respectiv HG 857/1999, HG 660/2000 si HG 262/2002, acte normative in baza carora la acea data toate celelalte structuri din Armata, cu exceptia SMFT, au efectuat valorificarea.
Seful SMG al Armatei, generalul Eugen Badalan, a declarat public ca nu mai comenteaza aspectele legate de contractul dintre SMFT si Tofan decat in fata procurorilor DNA si numai in prezenta avocatului ales.
