La începutul acestei luni, conducerea PDL a decis să-şi asume iniţierea unei hotărâri de Guvern prin care să fie înfiinţat un muzeu naţional al dictaturii comuniste. Potrivit iniţiatorului propunerii, ministrul de externe şi prim-vicepreşedintele PDL, Teodor Baconschi, muzeul se va găsi la Hala Filaret şi va avea şi un institut de cercetare şi documentare.
Vladimir Tismăneanu, preşedintele comisiei prezidenţiale consultative pentru analiza dictaturii comuniste, a explicat, într-un interviu pentru România liberă, că „muzeul este prioritate. Este incredibil că au trecut 22 de ani fără un astfel de muzeu”, subliniind că propunerea pentru înfiinţarea acestui muzeu există în raportul comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului.
Memorialul de la Sighet putea fi baza muzeului comunismului
În schimb, europarlamentarul PDL, Monica Macovei, atrage atenţia, pe blogul său, că există deja „un muzeu al comunismului în Romania: Memorialul Sighet”, înfiinţat în 1993 de Fundaţia Academia Civică, iar că în cazul în care se doreşte crearea unui astfel de muzeu şi la Bucureşti cel mai bine ar fi să se contruiască „pe baza a ceea ce există”. „Un prim pas ar fi să facem un muzeu rezumat al Memorialului Sighet, la Bucureşti şi în alte oraşe. Datele şi informaţiile adunate în anii recenţi de diverse instituţii/organizaţii implicate în cercetarea crimelor comunismului trebuie să se adauge celor deja prelucrate şi expuse”, mai scrie pe blogul său Monica Macovei.
La rândul său, istoricul Marius Oprea, a argumentat pentru romanialibera.ro că „memorialul de la Sighet putea fi folosit ca bază pentru muzeul naţional” şi ne-a explicat că, în opinia sa, sunt doi factori pentru care s-a decis asumarea acestei iniţiative de înfiinţare a unui muzeu al comunismului la Bucureşti. În primul rând, istoricul consideră că „Vladimir Tismăneanu vrea să îşi merite medalia de la preşedinte (n.r. în luna iulie şeful statului i-a acordat Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de „Mare Ofiţer” la împlinirea vârstei de 60 de ani şi în semn de apreciere pentru eforturile susţinute în promovarea democraţiei în România) şi pune în aplicare recomandările raportului, printre care se numără si înfiinţarea muzeului, însă uită de altele”. În al doilea rând, Marius Oprea acuză că se doreşte „folosirea în campania electorală a uneltei anticomuniste, dar este cam greu. Deşi în România am condamnat comunismul, pentru Traian Băsescu şi pentru Tismăneanu, anticomunismul nu este decât o insignă”.
Iniţiativa „o simplă măsură electorală extinsă pe orice suport”
Istoricul mai susţine că această iniţiativă a fost „lansată numai ca să se vadă că se face ceva” însă nu o consideră decât „o simplă măsură electorală extinsă pe orice suport” fiindcă „nu au cu ce şi cu cine să facă muzeul”. „Nu au nici un artefact. Singurele pe care le au sunt nişte sticle de lapte pe care le-am adunat când eram preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, dar care prin mutarea sediului s-au mai pierdut”, susţine Marius Oprea.
În replică, Bogdan Iacob, secretar al Consiliului Ştiinţific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a precizat pentru romanialibera.ro că „am făcut o cercetare largă, muzeul poate să profite de artefactele din periada comunistă de facto. Au trecut 22 de ani de la Revoluţie, comunişmul a ţinut din 1945 până în 1989, avem suficiente urme muzeale pentru a le pune în muzeu„. Pe lângă rezultatele cercetării, Bogdan Iacob argumentează că se poate apela şi la cetăţenii obişnuiţi care ar putea dona muzeului obiecte pe care le mai au de pe vremea comunismului.
Bucureştiul permite o expunere mai mare
Secretarul Consiliului Ştiinţific al IICCMER a explicat şi de ce a fost aleasă Capitala ca sediu pentru muzeul naţional al comunismului: „fiind în Bucureşti, permite o expunere mai mare la nivel internaţional şi naţional” fiindcă „este mai uşor să se vină în Bucureşti decât în orice altă zonă, iar la Hala Filaret, fluxul de vizitatori ar fi foarte mare”. De pildă „la Sighet se ajunge foarte greu fie cu trenul direct sau cu avionul până la Cluj şi durează, de aceea un muzeu naţional este bine să fie în Bucureşti”, a mai spus el.
Totuşi, muzeul nu va putea fi gata într-un termen foarte scurt. Bogdan Iacob a precizat că „pregătirea muzeului – fondul de artefacte, pregătirea efectivă a clădirii – durează trei ani până va fi pus pe picioare. Până atunci, va exista prin expoziţii” şi nu exclude şi o eventuală colaborare cu Memorialul de la Sighet „pe toate palierele pentru că este de preferat să vorbeşti cu oameni care au avansat în reprezentarea comunismului decât să o iei de la capăt”.
