Actuala criza financiara si sfarsitul administratiei Bush traseaza o linie sub o era care a inceput odata cu terminarea Razboiului Rece. Cu exceptia atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 si consecintele lor, aceasta perioada a fost una de pace si de prosperitate fara precedent, in care ar fi fost posibile lucruri importante pentru natiunile invingatoare ale Razboiului Rece, statele occidentale conduse de SUA.
Pentru moment, se pare ca ne indreptam spre o perioada cu orizonturi mult mai modeste, comenteaza cotidianul britanic Financial Times, citat de Agepres. Si cu toate acestea, prin comparatie cu sperantele noastre de dupa 1989, ultimii 19 ani nu par sa fi fost o era glorioasa.
O fractiune din trilionul si jumatate de dolari cheltuiti in prezent pentru salvarea economiilor occidentale de consecintele lacomiei si nepasarii elitelor ar fi fost suficienta pentru a reduce semnificativ saracia din Africa, pentru a stabiliza Pakistanul si alte tari musulmane sau pentru a impune viata pe Marte. De fapt, ceea ce a scapat Occidentului, aflat intr-o urmarire neobosita a satisfactiilor materiale, a fost epuizat de catre reducerile fiscale ale administratiei Bush si de razboaiele prost conduse si executate ale SUA.
Cu toate acestea, in aceasta perioada, Uniunea Europeana a reusit sa puna de partea sa doua realizari majore, crede Financial Times. Prima ar fi ca, desi foarte incet si inadecvat, UE a impus problema schimbarilor climatice de care se face responsabil omul, pe agenda internationala. O a doua realizare priveste democratizarea si dezvoltarea economica a Europei Centrale si de Est.
Pe de alta parte, ultima criza a dat o lovitura de gratie modelului economic anglo-american, rezumat in "Consensul de la Washington", si propovaduit cu o fervoare si un dogmatism aproape religioase in anii '90. Dat fiind efectele negative pe care aceasta ideologie le-a avut atunci cand a fost impusa fostei Uniuni Sovietice, Americii Latine sau unor parti din Asia, este usor sa gasim simpatie pentru mania pe care oamenii din aceste regiuni au resimtit-o atunci cand au vazut ca modelul este abandonat in propria sa patrie.
Potrivit publicatiei britanice, riscul este ca acest dispret pentru modelul nostru economic discreditat sa fuzioneze in mai multe parti ale lumii cu dispretul pentru modelul politic al democratiei. Intr-adevar, daca criza globala se dovedeste atat de severa pe cat prezic majoritatea analistilor, sistemele politice din multe state fragile din punct de vedere economic sunt in pericol, iar beneficiarii nu sunt sustinatorii democratiei.
Este posibil ca UE sa nu poata face multe in acest sens pentru a ajuta la stabilizarea – ca sa nu mai vorbim de democratizarea – tarilor din afara Europei. In mod similar, daca UE cade intr-o depresie economica severa, atunci procesul extinderii europene va fi abandonat pentru multi ani de acum incolo. Este esential, din acest motiv, ca UE sa se foloseasca de toata gama de parghii si stimulente pentru a se asigura ca fostele tari comuniste admise in UE nu vor cadea intr-un autoritarism sovinist.
Aceasta observatie se aplica in special statelor membre ale UE cu probleme etnice nerezolvate. In Polonia, Slovacia, Lituania, spre exemplu, am asistat deja la semnale recente nelinistitoare ca unele parti ale populatiei nu au fost convertite total la valorile democratiei pluraliste. Asa cum o demonstreaza ultimele alegeri, acest lucru nu poate fi garantat nici in democratii mai cu traditie cum este cazul Austriei, daca problemele economice aduc mai multi imigranti in Europa iar acest fapt este asociat cu frica de terorism.
