Agenţia Standard&Poor’s a degradat cu trei trepte nota Greciei, care a devenit ţara cu cea mai joasă notă din lume, în timp ce statele din zona euro caută soluţii pentru restructurarea datoriei Greciei.
Restructurarea datoriei Greciei, care a primit de la FMI şi UE un împrumut de 110 miliarde euro pe termen de trei ani, se află în centrul unor dezbateri furtunoase de câteva săptămâni, statele zonei euro afişând divergenţe serioase. Potrivit comisarului european pentru afaceri economice, Olli Rehn, Comisia Europeană lucrează la un proiect de acord potrivit căruia băncile ar putea prelungi voluntar creditele lor acordate Atenei, soluţie propusă de Germania. Unii europeni împart punctul de vedere german, alţii nu.
Comisia anunţase anterior că în cadrul discuţiilor privind ajutorul acordat Greciei europenii au în vedere „fezabilitatea unei reeşalonări voluntare a datoriei”, iar aceste precauţii ale Bruxelles-ului dezvăluie o îngrijorare reală privind viitorul zonei euro. Pentru că ajungerea Greciei în imposibilitate de a rambursa datoria înseamnă falimentul ei, cu repercusiuni foarte grave asupra zonei monedei unice. Aseară, la Bruxelles, miniştrii de Finanţe din zona euro au încercat să reducă divergenţele referitoare la modul de implicare a creditorilor privaţi în ajutorul acordat Greciei cu o marjă de manevră strânsă şi sub ochiul agenţiilor de cotaţii care vorbesc de un deficit de plată din partea Atenei.
Miza discuţiilor a fost uşurarea Greciei de sub povara enormei sale datorii – circa 350 miliarde euro – fără de care va fi considerată în faliment. Pentru greci, creditul de 110 miliarde euro, promis anul trecut de europeni şi de FMI, nu este suficient. Ar fi necesar un al doilea plan de susţinere, de alte 80 miliarde. Germania pare să fi reunit majoritatea partenerilor la ideea participării creditorilor privaţi ai datoriei publice elene, bănci, companii de asigurare şi fonduri de investiţii, dar rămâne de văzut cum. Ideea este de a da Atenei fie mai mult timp pentru rambursare prin schimbarea obligaţiunilor existente cu altele pe termen mai lung, fie obţinând de la creditorii privaţi garanţia că atunci când împrumutul ajunge la scadenţă vor acorda altele de aceeaşi valoare (debt roll-over). Prelungirea duratei de rambursare a obligaţiilor elene este văzută de unii observatori ca o măsură ce riscă să fie interpretată de agenţiile de cotaţie ca un „eveniment de credit”, adică imposibilitate de plată.
Euro, abandonat în cinci ani?
Economistul Nouriel Rubini, care a anunţat criza financiară din 2008, analizează situaţia în Financial Times şi estimează că ţările aflate la periferia europeană vor abandona euro în termen de cinci ani. În ochii cunoscutului economist, criza datoriei care slăbeşte în prezent zona euro scoate în evidenţă fisurile acestei uniuni monetare cu puternice divergenţe economice şi de competitivitate între statele membre.
După punerea în funcţiune a unei politici monetare comune, statele au apelat la arma bugetară pentru a ajusta politicile lor economice şi în cadrul euro zonei au fost puse în acţiune politici foarte diferite. Absenţa disciplinei bugetare în ţări ca Grecia sau Portugaţia a generat bule speculative în alte ţări ca Spania sau Irlanda. Şi în final, ţările de la periferie au devenit mai puţin competitive. Rubini reafirmă că, în absenţa convergenţei economice, zona euro este sortită eşecului.
Economistul estimează că astăzi nu există decât un mijloc de restaurare a competitivităţii în aceste ţări periferice – părăsirea zonei euro, revenirea la moneda naţională şi deprecierea.
