Cel putin sase schelete umane apartinand locuitorilor Tomisului antic au fost descoperite intr-un mormant de inhumatie, in centrul Constantei. Nu se poate preciza cu exactitate numarul lor deoarece, de-a lungul timpului, osemintele au fost stranse pentru a face loc altora. Mormintele hypogeice pictate reprezinta unele dintre cele mai senzationale descoperiri arheologice. Pe peretele nordic al mormantului tomitan s-a descoperit o fresca marcata de un puternic simbolism.
Ne aflam – se crede – in fata unei mese rituale celeste, fapt accentuat de paharele tinute in maini de doi dintre defuncti, probabil sot si sotie. Scheletele descoperite sunt analizate, cercetatorii dorind sa vada daca, dupa atatea mii de ani, se poate stabili cauza decesului. Intregul cavou este pictat cu desene florale, arbori, animale si pasari. „Dupa aceste desene putem spune ca ne aflam la cumpana dintre doua perioade diferite: romana si romano-bizantina, dar si la hotarul dintre apusul paganismului si zorii religiei monoteiste”, a declarat doctorul in istorie Virgil Lungu.
Elementele pagane imbinate cu cele crestine
Pictura murala din interiorul cavoului este plina de conotatii atat pagane, cat si crestine. Totusi, nu sunt putine elementele care conduc spre atribuirea unui caracter crestin al mormantului. In primul rand, este vorba despre pozitionarea vest-est a scheletelor din interior si lipsa ofrandei funerare – dupa cum se stie, religia crestina interzicea opulenta. Astfel, inventarul este sarac in obiecte: doua bratari de bronz in torsada, un filacterium de argint si cateva margele. Toate acestea reprezinta obiecte pe care defunctii le-au folosit in timpul vietii. „Scena ospatului funerar prezentata in cavou – sase cosulete ce puteau contine paine si un platou probabil pentru peste – este prezenta si in catacombele cu caracter crestin de la Roma”, a mai afirmat dr. Virgil Lungu.
Morti din perioade diferite, in acelasi cavou
Referitor la cronologia intregului mormant hypogeu tomitan, arheologii au identificat trei faze ale inmormantarii. Prima faza poate fi plasata la inceputul veacului IV d.Chr., insa nu se poate preciza cu exactitate numarul persoanelor inmormantate. O parte din scheletele lor au fost adunate la intrarea in camera funerara, unde au fost amenajate „paturi” de asteptare lucrate in calcar. Pe acestea au fost asezate sicriele din lemn ale celor trei defuncti ai fazei a doua de inhumare. Potrivit inventarului descoperit, se pare ca osemintele celor trei dateaza din cea de-a doua jumatate a sec. IV. A treia faza este indicata de asa-zisa inmormantare in amfora a unui copil. Aceasta modalitate de sepultura indica sfarsitul sec. IV-inceputul sec. V.
Mormantul este o dovada clara a trecerii treptate de la paganism la religia monoteista. Ne aflam, totusi, in perioada in care credinta crestina era prohibita, iar adeptii ei aspru pedepsiti.
