» Element-minune, cum i se mai spune in lumea investitorilor pasionati de tehnologie, litiul atrage tot mai mult atentia pe piata de capital. Materie prima pentru bateriile a ceea ce se spune ca va fi viitoarea flota de automobile verzi a lumii, cel mai usor metal din tabelul elementelor a declansat interesul unor mari companii din industria auto, dar si al unor investitori versati, precum celebrul Waren Buffet.
Promotorii investitiilor in noua vedeta a pietelor de capital spun ca, daca vreti sa vedeti potentialul, priviti mai intai in propriul buzunar: aveti un telefon mobil, acesta nu poate merge fara o baterie, iar bateria este pe baza de litiu (Li-Ion). Folositi un laptop, aveti nevoie de o baterie Li-Ion atunci cand nu sunteti conectati la priza de curent electic. Camera foto digitala, mp3 player-ul, pana si ceasul de la mana (daca nu e automatic), toate au nevoie de un bob, mai mic sau mai mare de litiu, ca sa le dea viata. De cativa ani buni, bateriile/acumulatorii pe baza de litiu au pus stapanire pe piata mondiala cu o cota majoritara, in crestere, in detrimentul celor pe baza de nichel-cadmiu (Ni-Cd) sau nichel-metal hibrid (Ni-MH).
Dar adevaratul detonator, sustin adeptii, este in alta parte: industria auto si masinile electrice sau hibride. Marii producatori au mutat din laboratoarele de proiectare in saloanele auto modele care nu mai sunt doar unicate de pus in vitrina. Au ambitia sa dea piept cu piata si sa convinga consumatorii – deocamdata doar pe cei cu bani si o solida vana ecologista – ca pot face un gest concret pentru protejarea stratului de ozon.
Deocamdata insa, moda masinilor verzi mai are de surmontat destule obstacole: pretul, tehnologiile insuficient de mature, aspectele logistice, conservatorismul marilor companii petroliere. La urma urmei, suntem inca tributari titeiului si, oricat de optimisti am fi, este greu de crezut ca benzinariile vor fi prea usor si repede inlocuite cu "acumulaterii". In plus, arata pesimistii, bobul magic – litiul – n-ar fi chiar atat de usor de gasit.
Eldorado bolivian
Un raport de anul acesta al Agentiei Americane pentru Resurse Minerale arata ca resursele totale de care se stia in lume, pana la finele anului 2008, s-ar apropia de 30 milioane tone, din care in jur de 750.000 tone ar fi in Statele Unite, in special in Nevada. Cam 14 milioane tone din rezerva globala ar fi resursele exploatabile. Aproape jumatate din ce se poate exploata, 5,4 milioane de tone, s-ar gasi in Bolivia, sub Salar de Uyuni, un desert salin de 10.000 km patrati. Numai ca Evo Morales, presedintele bolivian, e un "antiimperialist" convins cu care americanii nu prea au, deocamdata, cale de intelegere. Mai sunt, potrivit acelorasi estimari, rezervele din Chile – 3 milioane tone (de unde americanii importa masiv), 1,1 milioane tone in China si cam un milion in Brazilia. Restul, rezerve sub 0,5 milioane tone, ar fi in Argentina, Australia, Canada, Zimbabwe si cate ceva in Portugalia.
Altfel spus, in aceste tari ar fi un prim grup de tinte pentru investitii in masura in care companiile miniere cu drepturi de exploatare in zonele cu resurse ar fi cotate la burse. Un alt grup ar fi companiile care dezvolta tehnologii pentru bateriile pe baza de litiu. Cea mai recenta "oportunitate", cum au descris-o unii brokeri americani, ar fi compania A123Systems (AONE pe Nasdaq), intrata la tranzactii pe bursa americana in aceasta luna, printr-o oferta publica initiala (IPO). Compania a vandut peste 32,4 milioane de actiuni si a strans 437,5 milioane dolari (13,5 dolari pe actiune). Joi, 30 septembrie, in prima zi de tranzac-tionare, pretul a inchis la 21,32 dolari.
