Sa presupunem ca, printr-o minune, referendumul propus de presedintele Basescu ar scoate suficient de multi oameni la vot, iar acestia si-ar exprima optiunea pentru un Parlament cu o singura Camera. Sa presupunem ca dupa succesul referendumului, tot printr-o minune, parlamentarii si-ar pune singuri latul de gat, declansand procedura de revizuire a Constitutiei care, in final, le-ar garanta multora iesirea din politica deoarece ar reduce drastic numarul de locuri pe care vor candida la urmatoarele alegeri. Ei bine, tot acest lant de evenimente fericite si in mod cert surprinzatoare nu ar fi suficient pentru a rezolva cele mai mari neajunsuri ale sistemului legislativ romanesc: incompetenta, dezinteresul si coruptia majoritatii parlamentarilor. Pentru ca nu cantitatea, ci calitatea parlamentarilor este marea problema a Romaniei.
Facand abstractie de motivatiile electorale evidente ale presedintelui, propunerea de reducere a numarului de parlamentari, de simplificare si eficientizare a mecanismului de elaborare a legilor suna foarte apetisant pentru multi dintre noi. Pe asta si mizeaza Basescu si tot de aceea contracandidatii sai la prezidentiale s-au ferit sa atace propunerea, spunand doar ca nu este momentul potrivit pentru a i se da curs sau acuzand demagogia celui care a lansat-o. Dincolo de razboiul vorbelor care se tese in jurul sau, schimbarea este binevenita. Insa este una insuficienta. si, privita in contextul altor masuri vitale pe care elita politica ar trebui sa le promoveze pentru responsabilizarea reprezentantilor pe care ii delegam sa se ocupe de administrarea tarii, pare chiar superficiala.
Inainte sau macar in paralel cu reducerea numarului parlamentarilor ar trebui sa se schimbe modul de triere a candidatilor pe care partidele ni-i pun in fata la alegerile parlamentare. Acolo este cheia reformei clasei politice si de acolo trebuie inceput. S-a vazut anul trecut: de sistemul de vot uninominal, o alta idee la fel de buna ca si Parlamentul unicameral, s-a ales praful exact din acest motiv. Partidele au propus oameni la fel de slabi sau de corupti ca si in anii anteriori. A fost un vot uninominal, am scapat teoretic de listele de partid, adica de ambalajul mincinos care camufla trandafiriu o armata de loaze, insa nu am scapat de loaze. si am avut de ales, uninominal, tot intre ele. Dezamagiti ca printre candidati nu s-au regasit fete noi, oameni care sa aduca o promisiune autentica de profesionalism si moralitate, cei mai multi romani care si-au invins lehamitea si au mers la vot au pus stampila tot pe un partid. Consecinta: o idee buna, uninominalul, a fost golita de sens, mutilata si pusa sa legitimeze o mascarada.
Chiar si daca ar aparea, in sfarsit, candidatii mult asteptati, tot nu ne-ar folosi la nimic. Pentru ca ei sa aiba o sansa reala de a ajunge in Parlament, trebuie sa se mai schimbe ceva important. Partidele trebuie sa renunte la a mai cumpara voturi. Industria electorala, care infloreste in prag de alegeri si pune intr-o legatura perversa sute de mii de trepadusi de partid cu milioane de alegatori amarati ce isi vand votul pentru o sacosa de mancare si doi poli, trebuie sa fie scoasa, in mod real, in afara legii. Altfel, nici un partid nu va abandona de bunavoie competitia desemnarii de candidati care isi permit sa cumpere voturi. Vor continua la nesfarsit sa nominalizeze candidati care au putere financiara si indrazneala de borfasi, capabili sa-si rezolve singuri trocul cu alegatorii fomisti, in detrimentul unor persoane care nu au alte arme decat capacitatea intelectuala si buna-credinta.
Oamenii din aceasta din urma categorie vor pierde in primul rand lupta interna, pentru obtinerea nominalizarii din partea propriului partid. Insa, si daca ar primi-o, printr-un mare noroc, in competitia cu adversarii din alt partid dispus sa le dea alegatorilor cizme de cauciuc, galeti sau bani, ei ar intra, evident, cu sansa a doua. Acest cerc vicios creat si intretinut de partide le-a transformat in masini de fabricat incompetenta politica pe banda rulanta. Iar principala lor piata de desfacere este Parlamentul Romaniei. Asa se explica de ce, de 20 de ani incoace, calitatea legilor si a dezbaterilor publice din societate nu numai ca nu a crescut, ba chiar se deterioreaza de la an la an.
Pana cand procesul de mercantilizare electorala, care a capatat proportiile unui flagel, nu va inceta, discutia despre un Parlament unicameral este aproape inutila.
Nu ne ajuta cu nimic daca numarul parlamentarilor va scadea de la 470 la 240, atat timp cat proportia prostilor si ticalosilor ramane neschimbata. Nu conteaza cate maini se ridica la fiecare vot, ci pentru ce se ridica ele.
