Deasupra disputelor politice din Romania pluteste de multi ani izul putred si nelinistitor al secretelor murdare, bine ascunse in fisete metalice, inaccesibile muritorilor de rand. Asa dau de inteles "lideri de opinie" influenti, coborand vocea si debitand cu mestesug indelung exersat fraze echivoce. Asa poti sa intelegi urmarind cu atentie marile scandaluri ce zguduie din timp in timp, in special in ani electorali, lumea politica. Asa ajungi sa crezi dupa ce, legislatura dupa legislatura, constati ca liderii politici isi pot schimba stilul si parfumul, ba chiar si gramatica, dar nu pot renunta la vechea dieta stalinista: dimensiunea santajului trebuie sa fie direct proportionala cu inaltimea functiei.
Marian Vanghelie si-a facut loc ca un mistret in cercurile inalte ale politicii romanesti. Desi lipsit de binefacerile unei educatii clasice, precum elevatii domni Geoana si Nastase, primarul sectorului 5 si-a depasit cu mult statutul. Consecvent, el a devenit stegarul unui partid in care cuvantul-cheie este indiscutabil "putere". La randul sau, Elena Udrea a escaladat treptele ascensiunii sociale intr-un ritm remarcabil si a devenit emblema de necontestat a unui partid care s-a hotarat mai greu, dar a decis in cele din urma ca cel mai bine este definit de zeul "bani". Viteza prea mare a urcusului, betia guvernarii si lipsa unei opozitii redutabile din partea PNL le-au jucat insa feste amandurora.
Elena Udrea stie multe despre cum se invarte masinaria puterii in Romania, dar, in pofida aparentelor, n-a avut niciodata o stiinta aprofundata a nuantelor. Raspunzand unor intrebari latente, la care Palatul Cotroceni intarzie sa raspunda, si plina de verva agresiva la adresa PSD, ministrul cel mai cunoscut din Romania s-a facut purtatoarea de cuvant al "unui curent de opinie" potrivit caruia "anumite informatii care au provocat scandaluri in ultima perioada au plecat de la serviciul de informatii al MAI, care are la conducere, dupa un efort de a impune la carma lui anumiti oameni de o parte sau alta a grupurilor din PSD, oameni apropiati domnului Vanghelie". Tarat de valul aceleiasi dusmanii fratricide, Marian Vanghelie a uitat ca motorul ascensiunii sale l-au reprezentat rabdarea si loviturile discrete asa ca a replicat vitejeste si in calitate de cunoscator ca "datele, si o spun public, despre fratele lui Traian Basescu nu au venit de la «Doi s’un sfert».
Au venit de la SRI si – o dezamagesc pe Elena Udrea – chiar de la butoanele lui Traian Basescu. Datele nu au venit la Marian Vanghelie, nu vin doar la Marian Vanghelie, sunt foarte multi lideri de opinie din media carora le parvin foarte multe date". Ce fascinant! si inca nu s-a terminat: "Elena, te rog sa-i spui domnului presedinte", a continuat Marian Vanghelie sa-si etaleze imperturbabil puterea, "ca nu mai este acolo acea arhiva. Stai linistita, ca e pe maini bune si nu mai trebuie sa te ocupi de oamenii aia!".
Pe scurt, iata doi influenti oameni de partid disputandu-si verbal si public, fara interventia unor "interceptari ambientale", folosinta intunecatului serviciu secret al Ministerului de Interne, ba chiar si neutralitatea "unor butoane" din mai civilizatul SRI. Doi oameni asa-zis responsabili declarand in gura mare ca secretele cele mai secrete ale puternicilor tarii zboara libere pe cerul patriei ca baloanele cu heliu!! Daca am trai intr-o tara in care statul isi joaca in mod rezonabil rolul de arbitru impartial al regulilor de convietuire ale natiunii, ar fi cazul sa ne ingrijoram!
Ar fi cazul sa ne intrebam daca si cel de-al treilea ministru de Interne al PSD n-ar trebui sa paraseasca functia, din moment ce nu e clar unde se afla arhiva DGIPI sau cine isi vara nasul neautorizat printre dosarele ei. Daca am trai intr-un stat in care autoritatile se preocupa consecvent de buna reputatie a numelui de Romania, institutiile statului ar iesi din paralizie si ar gasi o cale constitutionala sa-l convinga pe Traian Basescu sa explice daca este adevarat sau nu ca a impiedicat o ancheta a DGIPI la inceputul anului, ancheta care privea afacerile controversate ale fratelui sau si confirmata indirect de Elena Udrea: "Anumite informatii care au provocat scandaluri in ultima perioada au plecat de la serviciul de informatii al MAI".
Dar nu traim intr-un asemenea stat! Iar DGIPI nu este un serviciu de informatii decent. Un serviciu de informatii decent raspunde in fata Parlamentului si are o lege de functionare pe care o poate citi orice cetatean interesat. DGIPI nu are asa ceva. "Doi s’un sfert" functioneaza potrivit unor reglementari vagi din Legea sigurantei nationale din 1991 si, e de presupus, in baza unor obiceiuri ale locului impamantenite probabil in anii ‘50 cu contributia inestimabila a cizmelor sovietice.
Asa ca, stimati tovarasi mai vechi sau mai noi, schimburile dumneavoastra de replici nu pot decat sa ne bucure. Banuiam de mult, dar e placut sa ai din cand in cand si confirmari ca va santajati reciproc. Certurile de acest fel intre "cunoscatori" nu fac decat sa deschida scartaind niste usi inchise spre niste incaperi in care orice urma de lumina era pana de curand prohibita. Nu degeaba Marian Vanghelie si-a inghitit repede cuvintele imprudente, calificandu-le tardiv drept "pamflet".
Ce ar urma? Daca ar exista o latura inteleapta a partidelor politice si daca ar exista o cat de putina farama de responsabilitate in Parlament, declaratiile lui Marian Vanghelie ar trebui sa faca obiectul unei investigatii parlamentare la fel de consistente precum cea condusa de Cristian Diaconescu dupa scandalul Saftoiu. Fie ca vrea sau nu, DGIPI trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca la lumina, cu reguli corecte. Ce urmeaza? Campania electorala va aduce noi si amuzante dezvaluiri. Putem sa ne distram, paine oricum n-avem. De cativa ani ne-am intors la mamaliga.
