Este justificata atentia acordata Monicai Ridzi, care a devenit, in urma investigatiei exemplare din Gazeta sporturilor, inamicul public numarul 1? La urma urmei, Nastase e tot protejat de tribunal, afacerile dubioase ale liberalilor sunt tratate mult mai discret si chiar cele ale altor colegi de partid sunt cu totul umbrite. Pe munca unor ziaristi civici de mana intai calaresc acum toti mercenarii talk-show-urilor si nu e de mirare ca intrebarea asta a inceput sa se faca auzita.
Raspunsul la intrebare este insa categoric da. Cazul Ridzi este cel care trebuie discutat acum, pentru simplul motiv ca vorbim de oameni aflati la guvernare, de fapte care se petrec sub ochii nostri, intr-un context de contractie economica dramatica, in timp ce i se cere populatiei sa stranga cureaua, in timp ce fondurile pentru cercetare stiintifica din Romania s-au taiat anul acesta chiar pentru cercetarile in curs.
Cazul este, in primul rand, scandalos pentru ca arata dublul standard practicat de un Guvern care a debutat cu discursuri despre virtutea publica si a ajuns sa plateasca firme de apartament sa aranjeze presa pe bani publici. Acesta e primul motiv care justifica indignarea publica fata de dna Ridzi. Al doilea motiv este tratamentul preferential de care se bucura ea. Ce alt om public ar mai fi cutezat sa angajeze cheltuieli cand nu avea dreptul legal sa o faca, daca nu s-ar fi bazat pe cea mai inalta protectie? Ce persoana de nivel receptionera de hotel a mai beneficiat de crearea unui minister pentru uz propriu, ca sa auda de atatea luni de zile spunandu-i-se "doamna ministru"? In ziua nefasta cand dna Ridzi a anuntat candidatura drei Basescu din partea organizatiei de tineret a PDL a vazut deschizandu-se in fata ei o cariera luminoasa si privilegiata, deasupra oricarei legi. Daca s-a aruncat singura pe tobogan, cu capul inainte, e doar pentru ca era si este sigura de maximul de protectie. Asta e cam suparator.
Al treilea motiv de iritare publica este sfidarea pe care dna Ridzi, ca promotoare a drei Basescu, a aruncat-o exact acelei parti a presei si societatii civile care e autonoma si ghidata de spirit civic. Romania e o tara clientelara, in care carierele si afacerile de succes se explica prin patronaj, dar nu integral. Exista si a existat constant la noi o parte a societatii civile (din care presa face parte) care nu a supravietuit sau prosperat prin favoritism guvernamental. In 2004, cand Nastase facuse zid in jurul ei, exact vocile de azi s-au ridicat contra lui, Tolontan si Gazeta lui, Nistorescu si Evenimentul zilei (azi fara el, dar categoric un ziar autonom si orientat civic, cu exceptii minore), cativa fosti jurnalisti de la Evenimentul din 2004 (gen Dan Tapalaga de la Hotnews sau cativa editorialisti de la R.l.), plus coalitia pentru o Guvernare Curata (din care Alistar nu a facut parte niciodata, spre informarea dnei Udrea).
Acestia au adus dreapta la putere, nu Ridzi si Udrea, si nici Voinescu sau Paleologu. O coalitie imbatabila, pentru ca se fondeaza pe dezinteres si spirit civic, o coalitie minoritara, dar cu marele atu ca refuza acea Romanie clientelara totala pe care o vor toti oamenii politici, una in care fiecare din noi e incartiruit, iar in cartierul binelui public nu mai ramane nimeni. A accepta-o pe EBA insemna pentru noi asumarea unei conditii de clienti. Nu aveam cum sa acceptam asa ceva, pentru ca ea nu corespundea adevarului. Daca Basescu a avut profit de pe urma noastra in 2004, acest lucru a fost un efect secundar al unei lupte civice pentru integritate si a luptei presei sa-si pastreze libertatea amenintata de Nastase. Nimeni nu i-a cerut nimic in schimb: decat respect. Ca atare, cu cateva exceptii penibile si dureroase, explicate integral prin profit propriu, am asistat la o solidarizare a celor care s-au simtit sfidati, luati pe veresie, iar aceasta a intrecut orice asteptari.
Caderea dnei Ridzi a inceput in ziua in care a anuntat candidatura drei Basescu si a deschis usa Asiei Centrale peste edificiul de integritate fragil si construit de noi cu enorme sacrificii. Al patrulea motiv pentru care dna Ridzi merita ce i se intampla este sublimul ei dispret pentru bani, in general, si pentru banul public in special. Majoritatea banilor publici fara o destinatie dedicata si indispensabila – de exemplu, banii de pensii – sunt cheltuiti exact in acest mod si asa au fost cheltuiti ori de cate ori au fost bani. Cat am fost la televiziune, am incercat sa suspend "Cerbul de Aur", celebru pentru ca totdeauna intermediarii, in cap cu directorii de program din TVR, luau doua treimi din banii artistilor la mica intelegere si marea ciupeala. Nu era nici o cale sa te lupti cu asemenea practici generalizate, cum am gasit, de exemplu, la "Sport", decat inchizand temporar activitatea respectiva si reorganizand-o din temelii. Altfel plateai de trei ori pretul, iar mare parte din bani intrau in buzunarele unora care teoretic lucrau pentru stat. Toata lumea stia, dar nimeni nu facea nimic.
Patologia cheltuielilor Ridzi e una clasica si de aceea hamaiala liberala suna fals, ca de la ASG-ul lui Bulai la Loganurile lui Cristi David nu au fost cu nimic mai buni. Monica Ridzi spune ca este tapul ispasitor. Asa e, dar a voluntarizat pentru rol reluand practicile lui Nastase la vedere. Prin ea, i se transmite lui Traian Basescu ca noul sau stil e inacceptabil, ca nu va avea parte de inca cinci ani daca asta inseamna generalizarea clientelismului, ca numai taierea partii care a pacatuit, plus ceva penitenta, nu aroganta, ii mai poate readuce ceva din vechii sai aliati. PSD si mogulii au resurse, deci si clienti. Prin comparatie, PNL si PDL s-au bazat intotdeauna mai mult pe partea libera a opiniei publice, au avut prieteni. Daca ii pierd, nu mai au nimic. Pot sa cumpere Cristoi si intelectuali nu cu bucata, ci cu kilul, nu le va servi, pentru ca, odata cumparati, credibilitatea lor e zero. Cand ai un public format nu din tarani saraci, ci din oraseni cu Internet, pur si simplu nu iti poti permite asemenea comportamente.
