Ministerul Turismului a dat primele roade in duminica alegerilor. Oameni care probabil nu facusera in viata lor alte deplasari decat unele asemanatoare, platite din buzunare politice, s-au suit in autobuze si s-au pus pe votat. O forma subtila de turism a facut si domnisoara Basescu, imbracand haina militara care evoca tinuturi indepartate, asa, de-un pamplezir. Nimic de mirare, multi politicieni, in vizita la militarii tarii lor din campurile de operatiuni, o fac.
Dar poza cu d-soara Basescu in uniforma de "RO. Armee" aminteste de o alta vizita. Mai tineti minte schita lui Caragiale intitulata "Vizita…"? Nenea Iancu se duce in vizita, de Sf. Ion, la o doamna, sa o felicite de onomastica fiului sau. Numitul Ionel il intampina "imbracat ca maior de rosiori in uniforma de mare tinuta". Nu-i vorba ca nici costumul de marinar nu era ocolit de copiii clasei medii a epocii. Dl Goe, o alta celebritate literara a unor epoci trecute, "poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica: le Formidable".
O clipa am crezut ca d-soara de mai sus s-a inrolat pentru Afganistan sau Irak greseam: se inrolase pentru Bruxelles. Ca pentru asta domnisoara Basescu a trebuit sa-si puna si uniforma de ostas roman trimis sa implementeze democratia la mama dracului e alta poveste. Sau poate ca dumneaei chiar dorea sa plece pe unul dintre cele doua fronturi, dar, ca sa vezi ghinion, taticu’ a sunat retragerea tocmai acum!
S-a discutat si o sa se mai discute despre faptul ca presedintele de azi al Romaniei isi trimite, sau isi lasa, fiica sa se faca de ras prin cele strainatati si multi au spus ca nu-i nimic, mai exista si Gigi Becali, alt exotic in capitala Belgiei, ba mai au si ungurii, si bulgarii niste ciudati etc. etc. Bizar rationament. Candva, Nichita Stanescu, marele Nichita, mi-a spus asa – de fapt, "ne-a spus", ca eram mai multi de fata: "Daca tara mea pute, put si eu cu ea, batraaane", cu inefabila-i rostire filosofica romaneasca. Parerea mea era ca, dimpotriva, daca tara ta pute, faci tot ce poti ca sa o mai speli putin, sa o mai parfumezi, sa o faci mai suportabila de catre nasurile celelalte, de alaturi sau mai de departe.
N-am vrut sa-l contrazic pe marele poet, oricum nu era o ipoteza, ci o decizie. Cum, de data asta, as spune ca, daca ungurii, bulgarii, olandezii sau cine stie cine au ciudati in Parlamentul Europei, noi am fi putut sa ne remarcam macar prin lipsa lor, daca altfel nu prea suntem in stare. Dar cand e vorba de ciudatenii suntem gata sa ne conformam. Cu celelalte e mai greu, cu coruptia, cu deficitul bugetar…
Sa te joci de-a soldatul, nimic mai potrivit unui baietas, chiar in zilele noastre. Dar sa te bagi in imaginea soldatului cand esti adult, numai pentru ca soldatul e bine privit si sacrificiul sau e bine apreciat de popor si, in consecinta, ai putea functiona si tu, politician, o clipa, la umbra gloriei lui si in stima fata de el, e mizerabil. Asta seamana cu bagatul capului in cartonul inchipuind cine stie ce personaj fabulos, pentru poza, la balci. Cand eram elev-ofiter pe langa actualul Aeroport Otopeni – "Henri Coanda", care pe atunci nu exista inca, aveam un politruc pe care-l chema "tovarasul Vraja".
Potrivit nume pentru functie si chiar pentru personajul care intr-o zi aparea in uniforma de aviator, era alaturi si o unitate de MiG-uri, in alta ca infanterist, ca noi, in alta cu semnele unitatii motorizate, vecina si ea cu noi, pe acelasi teritoriu al cazarmei, azi mult redus din cauza aeroportului. Cand, probabil, semnul sau real era cu totul altul. stiti dvs. care. Asadar se purta si atunci travestiul. Dar oare sunt constienti oamenii politici de azi ca sunt niste travestiti? Niste travestiti din cap pana-n picioare, si nu numai cand se imbraca in diverse feluri, cum faceau in spatele Bibliotecii Universitare din Bucuresti, in cladirea aceea, azi ruinata si refacuta modern, securistii, care intrau ofiteri si ieseau civili, sau intrau blonzi si ieseau sateni. Travestiti si atunci cand ne spun foarte convingator "Sa traiti bine!". Travestiti si simulanti, ca adica le pasa de noi. Iar daca militarii din Irak si Afganistan isi dau viata pentru o mie sau doua de euro, trimisii nostri la Bruxelles nu-si dau decat aere, dar pe mult mai multi bani.
