Uniunea Europeana s-a inscris recent pe o linie politica de "dialog constructiv" cu Belarus – nu s-ar zice ca s-a grabit. Anterior, politica UE era sa izoleze Belarus, care, la randul sau, urmarea izolarea. Acea politica de izolare nu a avut aproape nici un rezultat, in afara aceluia ca i-a consolidat pozitia liderului autoritar al tarii, presedintele Aleksandr Lukasenko. Tarziu si oarecum fara tragere de inima, liderii UE au acceptat acum ca trebuie sa-l abordeze pragmatic pe Lukasenko daca vor sa promoveze reforma in Belarus si sa scoata tara de pe orbita stransa din jurul Rusiei.
Aceasta trezire la realitate nu inseamna ca Europa trebuie sa inchida ochii la natura regimului lui Lukasenko. Membrii UE sunt pe drept preocupati de situatia drepturilor omului intr-o tara pe care unii o numesc "Cuba estului". Represiunea politica si restrictiile la adresa libertatii presei raman la ordinea zilei in Belarus. Dar acelasi lucru – cu accente poate chiar mai grave – poate fi afirmat si despre China; si totusi, UE a investit mult capital politic intr-un parteneriat strategic, avand multiple fatete, cu liderii chinezi.
Belarus este veriga lipsa in democratizarea si reintegrarea post-URSS a estului Europei. Cu ocazia extinderii UE, oficialii europeni s-au straduit sa previna crearea unor noi falii intre Belarus si vecinii sai de la vest si nord – Polonia, Lituania si Letonia –, care au aderat la Uniunea Europeana in 2004. De fapt, aceste state sunt si cei mai mari avocati ai imbunatatirii relatiilor cu Belarus, date fiind legaturile lor istorice, comerciale si de familie.
Insa UE si-a dat seama brusc si de nevoia unei politici comune de energie si securitate, macar pentru a diversifica sursele si a deveni mai putin dependenta de Rusia. Pentru ca 20% din gazul rusesc pentru Europa trece prin Belarus, o relatie stabila si structurata cu guvernul de la Minsk a devenit o prioritate. La randul sau, Lukasenko a decis din motive economice ca tara sa are nevoie de sprijinul UE si nu mai poate depinde exclusiv de Rusia fara sa plateasca un pret politic ridicat.
Dar dezghetul in relatiile UE-Belarus trebuie sa se bazeze pe o serie de pasi, facuti definitiv si reciproc. La urma urmei, nici un parteneriat strategic al UE nu e neconditionat. Dar UE trebuie sa fie gata sa reactioneze la atmosfera care acum in Belarus favorizeaza perceptibil reforma interna, deschiderea mai mare si respectul pentru drepturile omului.
De pilda, eliberarea recenta a detinutilor politici din Belarus elimina dintr-un foc unul dintre motivele-cheie ale ostilitatii UE fata de Lukasenko. Acest gest, combinat cu aparitia libera a unui ziar de opozitie, este exact genul de actiune care va trezi interesul UE intr-o relatie mai buna. In mod similar, Belarus va trebui sa reactioneze pozitiv la pasii intreprinsi de UE pentru normalizarea relatiilor, printre care ar trebui sa se numere si ridicarea interdictiei de calatorie pentru Lukasenko si alti oficiali notabili.
Desigur, eliberarea detinutilor politici nu scuza excesele din trecut ale lui Lukasenko. Dar opozitia politica anti-Lukasenko este divizata, chinuita de lupte intestine si incapabila sa reprezinte orice provocare serioasa la adresa guvernarii. Mai mult, Lukasenko pare sa fie cu adevarat un lider popular. Populatia rurala si imbatranita – precum cele din tarile ex-sovietice – pare sa puna pret pe stabilitate economica si ordine sociala in defavoarea dezvoltarii democratice.
Unii observatori cred ca Lukasenko cocheteaza cinic cu Occidentul pentru a convinge Rusia sa-i acorde mai mult sprijin, in special in aceste momente de criza economica. Dar, desi Lukasenko se joaca probabil de-a dezbinatul si cuceritul, pana la urma va trebui sa se decida.
Cu cat mai mult se apropie de UE, cu atat mai tare suna alarma la Kremlin. Rusia este hipersensibila atunci cand apar provocari la adresa influentei sale in ceea ce Moscova denumeste "strainatatea apropiata", zona fostilor sateliti sovietici. Razboiul din Georgia din vara trecuta si obisnuitele eforturi ale Kremlinului de a destabiliza guvernul prooccidental al Ucrainei sunt avertismente: iata ce l-ar putea astepta pe Lukasenko daca face miscari precipitate.
Fiindca economia belarusa se faramiteaza si pietele de export dispar, Rusia ar putea exploata vulnerabilitatea lui Lukasenko. Kremlinul analizeaza o solicitare venita din Belarus pentru un credit de doua miliarde dolari. Dar daca banii acestia vor fi acordati, Belarus se poate astepta sa plateasca un pret greu din punct de vedere politic. Lukasenko s-ar putea sa fie nevoit sa adopte rubla ruseasca, cel putin ca moneda de rezerva.
Rusia ar putea insista si asupra unei cooperari militare mai stranse, ce ar putea include amplasarea de rachete rusesti in Belarus ca reactie la intentia SUA de a construi un scut antiracheta in Polonia si Cehia. Premierul Vladimir Putin si presedintele Dmitri Medvedev ar putea, de asemenea, insista ca Belarus sa recunoasca independenta regiunilor georgiene Abhazia si Osetia de Sud (proclamata dupa razboiul din vara trecuta), stiind ca un asemenea act ar indeparta UE de la noi angajamente in favoarea Belarus.
Dependenta Belarus de energia ieftina din Rusia ar putea fi si ea folosita ca parghie. Dar pentru ca economia rusa se contracta, Belarus ar putea fi intr-o pozitie mai buna decat crede. Tara are nevoie de acces sporit la pietele globale si de sprijin pentru primirea in Organizatia Mondiala a Comertului – unul dintre cele mai puternice avantaje ale UE, una dintre slabiciunile fundamentale ale Rusiei.
A sosit momentul ca liderii UE sa-i ofere lui Lukasenko o alternativa clara la dependenta de Rusia. Primul pas a fost includerea Belarus in Parteneriatul Estic al UE, un nou cadru pentru relatiile cu sase republici ex-sovietice din Europa de Est si din Caucaz.
Era prematur ca Lukasenko sa fie invitat la reuniunea de varf de la Praga din 7 mai, cand s-a lansat oficial aceasta initiativa. Dar, dupa ani de atrofiere, relatiile UE-Belarus par in sfarsit sa promita ceva pentru viitor. Lukasenko are o mare responsabilitate, dar si UE trebuie sa depuna toate eforturile pentru a atrage Belarus in familia natiunilor europene, unde ii este locul.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
