In urma cu doua zile, la poalele Patriarhiei s-au strans 1.500 de manifestanti uniti de temerea ca "protezele cu cipuri" reprezinta o noua amenintare la adresa libertatii umane si inca o concesie facuta diavolului. Vorbitorii au sustinut ca dispozitivele electronice ale noilor tipuri de proteze ar permite accesul la datele personale cele mai intime ale pacientilor, cu ajutorul unui calculator. Pornind de aici, imaginatia lovita de frica poate inventa orice, inclusiv scenarii demne de cele mai proaste filme de groaza. Medicii resping cu vehementa astfel de exagerari.
Aparatele cu pricina sunt proteze inteligente care ajuta pacienti grav bolnavi sa-si aduca viata cat mai aproape de normalitatea fizica. Exista proteze care regleaza ritmul inimii in cazuri de aritmie grava in functie de efort, astfel ca pacientul se poate misca mai liber decat cu versiunile mai vechi. Sau proteze care regleaza automat nivelul de insulina din sange, foarte folositoare pentru diabetici. Cum se explica atunci un protest atat de absurd?
E mult prea simplista explicatia ca a fost vorba despre o adunatura de nebuni isterici care n-au gasit nimic mai bun de facut intr-o frumoasa zi de duminica decat sa strige in fata Patriarhiei: "Nu mai vrem dictatura, refuz cipul!", "Lasati-ne sa alegem, nu vrem cip!", "Sa-si puna parlamentarii cipuri, noi nu vrem!". Dupa cum nu e recomandabil ca astfel de manifestari sa fie ignorate. Organizatorii protestului de duminica au fost foarte activi si in urma cu cateva saptamani, cand a fost vorba despre infierarea pasapoartelor biometrice. Criticile de atunci au fost de cele mai diverse facturi, nu s-au limitat la blesteme impotriva lui 666, ci au dus inclusiv la prezenta inedita in plenul Senatului a unui monah, desi BOR s-a aratat rezervata. Pe de alta parte, in februarie anul trecut, manifestatia de sprijin pentru Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii, amenintat de o decizie a Curtii Constitutionale, a strans de 10 ori mai putini protestatari decat cea de duminica.
Evident ca argumentatia rationala, valida istoric, politic si institutional a aparatorilor CNSAS, se afla la polul opus fata de spaima rudimentara impotriva dozatoarelor electronice de insulina. Dar cei care s-au adunat duminica la Patriarhie au strigat, la randul lor, "Libertate, libertate!", un strigat familiar adversarilor Securitatii.
Pentru ce au cerut acesti oameni, atat de stangaci, drept la cetate?
Pentru ca le e frica. Pentru ca le e frica de stat si de orice vine de la el. Pentru ca le e frica de politicieni de orice culoare si model. Pentru ca le e frica de noile forme ale interminabilei tranzitii. Pentru ca le e frica de condescendenta societate civila. Pentru ca le e frica de Uniunea Europeana, de reglementari si norme. Pentru ca nu ii reprezinta nimeni.
Si pentru ca nu stiu. Pentru ca nu stiu cum functioneaza statul si cum sa reziste valurilor nesfarsite de reguli care se schimba peste noapte. Pentru ca nu stiu sa descifreze sub masca de ipocrizie a politicienilor care este drumul pe care merge Romania: cel din vorbele lor sau cel din faptele lor. Pentru ca nu stiu cum sa contreze ofensele sofisticate pe care diversi "europeni de nicaieri" le arunca din timp in timp in obrazul pamantiu al deprinderilor traditionale. si, nu in ultimul rand, pentru ca habar n-au ca bietul Bruxelles n-are nici o vina de cate i se pun in carca de catre oficialii romani dominati de lene, incompetenta si metehne de slugoi.
Tratatul de aderare la Uniunea Europeana e o colectie de neputinta profesionala, de nepasare si dispret fata de nevoile propriilor cetateni si de graba disperata din partea negociatorilor romani. Bineinteles ca am rasuflat usurati ca am intrat in lumea civilizata, dar polonezii, avand propriul proiect de dezvoltare, au negociat si negociaza altfel. Desi pasapoartele biometrice starnesc controverse in multe state europene, Romania s-a gandit prin reprezentantii ei ca trebuie sa fie printre primele state din lume care isi obliga cetatenii sa plateasca astfel de documente. Iar exemplele de acest fel ar putea continua.
Novicii de la poalele Patriarhiei au prins din zbor ca daca strigi "Libertate!" cand te-ai saturat sa-ti fie frica, adaugi cateva sloganuri impotriva establishmentului si atragi atentia mass-media, s-ar putea sa te faci auzit. Dar salutar ar fi ca cei care incearca sa aduca teme nediscutate pana acum pe scena publica sa faca mai intai efortul elementar de a se informa din toate unghiurile. In primul rand, asupra temei in sine, dar si asupra modului in care ar putea avea castig de cauza, de ce nu, inclusiv in Parlament. Dupa cum politicienii ar trebui sa trateze cu mai multa deferenta si explicatii mai clare fricile… electoratului. Reflexele de oameni amenintati pe care le manifesta fara voia lor si de multe ori ridicol multi dintre posibilii alegatori nu au aparut din neant, dupa cum stim cu totii. Imprevizibilul, necunoscutul si neincrederea fac ravagii in Romania de mai mult de 60 de ani.
