Noua solutie guvernamentala care se profileaza e judecata de mai toata lumea ca imorala. Cand toata lumea devine asa de etica, permiteti-mi mie, care ma ocup cu morala publica numai cand nu se gaseste nimeni altcineva, sa ma aplec putin asupra eficientei. Ce ma intereseaza este eficienta formulei imorale gasite sau, mai exact, relatia dintre moralitate si eficienta in spatiul politic romanesc.
Sa incep prin a spune ca nu exista solutie integral morala in politica noastra. Publicul care sangereaza la ideea a tot felul de aliante contra naturii nu isi da seama ca nu exista o baza de inocenta de pe care sa inceapa aceasta discutie. PD-L e un partid mai curat ca altele, dar nu se trage din Piata Universitatii. Numai anul acesta a ingurgitat fara probleme aparente de digestie un buchet de peremisti si fosti baroni locali PSD, care s-au adaugat la ce mai aveau ei pe acolo.
Avantajul moral al PD-L exista insa: ministrii sai au fost mai decenti, parlamentarii sai din ambele aripi au votat mai european. Programul enuntat de ei e mult mai corect decat al PNL si al PSD, care s-au facut de-a dreptul de ras luptand ultimii doi ani doar contra DNA si ANI. Daca nu judecam in termeni absoluti, PD-L poate aparea ca o alternativa mai morala cand il compari cu celelalte partide.
A doua intrebare importanta este daca intre PNL si PSD exista la ora asta diferente de moralitate. Raspunsul meu este clar: nu. Ani de zile am inchis ochii la diverse comportamente ale cuplului Tariceanu-Patriciu pe motivul balconului din 28 ianuarie. Dar nu mai am sperante la liberali: Bogdan Olteanu chiar si-a aratat vocatia de fiu spiritual al lui Viorel Hrebenciuc, iar Morega nu e cu nimic mai breaz decat Cozmanca.
Si la capitolele legi pentru prieteni, fonduri discretionare date administratiei publice, exceptii de la legi pentru mita electorala, liberalii nu mai au nimic de invatat de la PSD. Dar chiar nimic. Dimpotriva, au coborat rau de tot stacheta cu carnatii lui Remes si telefoanele lui Paul Pacuraru. Nu mai vorbesc de trupa lor de seniori, care s-a dovedit o trupa de securisti ce nu au avut curajul marturisirii, preferand sa se bucure de rasfatul public izvorat dintr-o pozitie morala pe care o forfetasera demult. Oamenii lor de buna calitate, cati mai au, prea au fost cu capul plecat, nu i-am auzit sa se delimiteze de nimic. Deci, ca sa fie clar si negru pe alb, o alianta cu PSD a PD-L nu e cu nimic mai imorala decat una cu PNL. De altfel, e destul sa vezi ca la PSD Iliescu, Nastase si Hrebenciuc nu vor cu PD-L, ci cu liberalii, ca sa iti dai seama cum stau lucrurile.
Nimeni nu mai e deci congenital imoral, ca sa spun asa. In acest moment, cand la Dacia se dau zile libere, cand banii din buget s-au terminat si cota noastra de imprumut pe pietele externe e foarte proasta, ce ne intereseaza este sa avem o guvernare eficienta, una care sa convinga sindicatele si investitorii deopotriva si sa ne scoata din anul 2009 pastrand cat dureaza criza globala ceva din trendul nostru economic pozitiv. De asta avem nevoie, sa continuam sa atragem investitii ca sa ne finantam deficitul de cont extern, sa ne mai echilibram bugetul, sa reusim sa trecem de anii in care platim la bugetul Uniunii mai mult decat capatam (din incompetenta) si sa vedem ceva din acei bani in drumuri, aeroporturi, o forta de munca mai bine calificata.
Si pentru asta nu ne mai trebuie un guvern precum Tariceanu 2, care isi castiga sprijin mituind din bani publici, ci o intelegere intre fortele politice cele mai serioase, pentru ca e in avantajul tuturor sa avem stabilitate si fiecare baron sa poata folosi banii europeni ca sa faca autostrazi pe la el pe acolo si sa il realeaga lumea. Asta mi s-ar parea avantajos pentru ambele parti intr-o lume politica rationala. Dar o avem oare?
Exista riscuri serioase ale unei aliante cu partide care au ca program declarat lupta cu statul de drept. S-ar putea sa nu le ajunga ca vor capata atata putere si sa o vrea si pe cea care nu li se cuvine. Care este aceea e evident: puterea de a influenta mersul justitiei. Daca nu vad o problema pentru a intra la guvernare la ce a facut un partid in trecut, vad, in schimb, o problema serioasa la ce pretinde un partid zilele astea. Singura alianta acceptabila este cu partidele care admit ca fiecare om politic trebuie sa raspunda in fata justitiei ca orice cetatean. Vorba aceea, atatea se impotmolesc cand ajung in justitie, lupta de a opri dosarele inainte nu face decat sa discrediteze Parlamentul, partidele in cauza si sa ne riste banii europeni, ca asa cum a patit-o Bulgaria o putem pati si noi. Chiar membrii socialisti ai Parlamentului European il vor pe Nastase in justitie.
Negocierile nu trebuie sa priveasca dosarele si oamenii cu procese trebuie sa le lamureasca mai inainte sa se intoarca in viata publica, deci nu au ce cauta la guvernare ei sau avocatii lor gen Chiuariu, din orice partid ar fi ei.
Readucerea justitiei sub papuc, ca pe vremea doamnei Stanoiu, candva muza domnului Ponta, nu e singura sursa de ineficienta care se profileaza ca un risc. A doua e lacomia. Cei care isi doresc un guvern PNL–PD-L nu au vazut cum era totul blocat in 2005 fiindca fiecare voia mai mult si punea talpa la tot ce faceau ceilalti ca sa se asigure.
Ca o alianta sa functioneze trebuie sa ne intoarcem la lege, sa distribuim banii publici pe algoritmele construite cu truda in anii cand aspiram la UE, sa eliminam discretia din administratie. Ea ramane oricum enorma in banii europeni, din care mare parte se distribuie pe baza majoritatilor politice din consiliile judetene. Dar hai sa zicem ca asta e inevitabil si nu impieteaza asupra cheltuirii lor eficiente. Dar aici e limita. Dincolo de asta, mai multa imoralitate ar sabota exact acele temelii de eficienta pentru care ar putea fi acceptat un guvern cu asemenea partide.
Ca atare, iata mesajul meu catre bietul nostru partid fara nume din Piata Universitatii, cat a mai ramas din el. Nu e de sarit de pe bloc deocamdata. Va tin la curent.