As fi spus ca acest 1 decembrie, din toate celelalte, ne gaseste cu ceva de care sa fim mandri. Ca om care a petrecut timp in ultimul an si in Serbia, si in Ucraina, si in Albania, apreciez la justa valoare acceptarea noastra in Europa. Dar, in loc de satisfactie m-a incercat doar rusinea cand am vazut in seara dinainte o emisiune de Radu Moraru despre icoanele in scoli, cu erou principal Gigi Becali. Acesta era insotit de un grup numeros de dependenti de ai sai, toti inversunati contra unui tanar ungur, complet singur in emisiune, reprezentand Consiliul National Contra Discriminarii, care a indraznit sa faca o recomandare facultativa sa nu se puna icoane pe peretii scolii. In momentul culminant, Becali a fluturat lista membrilor Consiliului si s-a intrebat retoric cati au nume romanesti. Ciracii sai au explodat in aplauze. De 1 decembrie, oamenii pe care ii cheama Moise sau Astalosz nu sunt bine-veniti la noi. Nici in restul anului, de altfel.
Un val de paranoia nationalista s-a revarsat asupra natiei, facand victime de la onorabila companie austriaca OMV la Consiliul Contra Discriminarii cu numele lor nu suficient de neaose. Din fericire, oamenii obisnuiti au bun-simt si nu se ambaleaza. Dar atmosfera e inflamatorie. Cum a reusit un tanar profesor din Buzau, judet distins doar prin pesedism si coruptie, sa devina inamicul public nr. 1, sustinand o banalitate, ca in scoala publica nu ar trebui sa fie icoane pe pereti? Indiferent de la ce s-a plecat, s-a ajuns la principiu, adica daca putem in scoala publica sa avem pe pereti nu reproduceri artistice dupa Boticelli, ci obiecte de cult ale unei biserici. Curtile Europene s-au pronuntat deja, explicand ca spatiul public este doar gazda unei activitati publice de educatie, unde afisajele religioase nu isi au locul. Statul european este neutru, orb fata de religia platitorului de taxe, ca si fata de culoarea pielii sale sau a grupului etnic din care provine aceasta. El nu e statul majoritatii, nici al minoritatii, e pur si simplu in afara acestei discutii, sau asa trebuie sa fie. Religia tine de spatiul privat, unde fiecare e liber sa faca ce doreste. Daca transformam spatiul public intr-un loc unde ne inchinam, nu mai avem nicio scuza sa nu permitem si altora sa o faca, si asa aducem si valul musulman in acest spatiu, si toate conflictele care tin de coabitarea mai multor credinte.
Aceasta dezbatere legala e veche in Europa. Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat consecvent pentru libertatea de constiinta si contra statelor care nu sunt neutre si nu sunt liberale. Cu ani in urma, catolicul stat austriac a pierdut mai multe procese pe teme similare cu cele care s-ar deschide daca adoptam o lege contra defaimarii religioase, si cum deciziile europene sunt obligatorii, a trebuit sa le implementeze. Justitia romana, ca si inspectoratul scolar s-au pronuntat desigur pentru icoane, ca intotdeauna la noi cine e mai tare are si dreptate. Daca dl Moise duce cazul icoanelor in scoala publica la CEDO va castiga insa si va trebui sa le scoatem. Trebuie sa ajungem pana acolo ca sa realizam unde e Europa si unde suntem noi? Nu e mai elegant ca in mod discret sa aplicam recomandarea Consiliului Antidiscriminare si sa facem din scoala un spatiu neutru din punct de vedere religios?
Reactiile la aceasta situatie sunt mai suparatoare decat situatia in sine. Un demascator al domnului Moise (1) il trateaza de „juvenil” (nu poti sti la varsta lui daca crezi sau nu in Dumnezeu), activist si reprezentant de ONG „zburdalnic”. Un alt demascator (2) il trateaza de oengist (asta a ajuns o insulta) si sorosist implicat in conspiratia antiromaneasca, citand un amestec tipic de colaboratori de-ai lui Ilie Ceausescu cu legionari notorii (ambele extreme se intalnesc fericit in noul discurs al nationalismului nostru ortodox zilele acestea). Partea bizara e ca 1 este Andrei Plesu si 2 este Victor Roncea. Multa lume a vazut ceva din emisiunea odioasa a lui Radu Moraru. Daca scriu acest articol azi e pentru ca am asteptat cateva zile sa vad daca se gaseste alt reprezentant al majoritatii sa spuna ca a-i trata asa pe minoritari e inacceptabil. Pina la ora asta, tacere.
Poate ca neutralitatea statului este oricum o iluzie. Sigur ca tiganii nu sunt tratati la fel ca romanii azi de politie, nici martorii lui Iehova sau greco-catolicii de tribunal la fel cu ortodocsii. Toate aceste categorii minoritare castiga procese la CEDO, dar pot fi sentintele implementate contra unui resentiment temeinic cultivat al majoritatii populatiei? Poate ca statul trebuie taiat in felii din care fiecare sa isi ia partea proportionala, dat fiind ca echitatea in comun nu se poate realiza. Aceasta e ideea multiculturalista, opusul ideii liberale despre stat. Eu nu sunt pregatita sa accept un astfel de stat segregat, si judecand dupa reactiile la cererile de autonomie ale secuilor, nici ceilalti romani nu sunt.
Daca vrem insa sa-i refuzam pe secui nu in virtutea fortei noastre superioare (ca atunci pot ajunge sa faca precum ETA), ci a principiului liberal al statului, trebuie sa oprim acest nou curent de nationalizare a statului care a luat avant in aceste zile. Ne dorim un stat civic, nu unul in care cei de etnie romana si religie ortodoxa sa fie mai egali decat ceilalti. Vrem ca toti copiii sa mearga impreuna la scoala publica, care e un model al interactiunii sociale, nu sa avem peste zece ani scoli segregate, 1.000 ortodoxe, 100 protestante, 50 catolice si zece musulmane. Daca nu ne ridicam la inaltimea pretentiei de neutralitate a statului, deschidem usa unor lucruri mult mai rele decat sa admitem ca un copil poate invata perfect la scoala publica cu o cruciulita la gat, nu una pe perete.
Alina Mungiu-Pippidi,
politolog
