Dimineata incepe cu o rugaciune. De ani de zile, aproape de o viata, acesta este primul lucru pe care il face. Dupa-amiaza, peste imbracamintea de calugarita pune halatul de spital. Merge la cursuri, laboratoare si viziteaza pacientii din spital. Intre timp, isi gaseste cateva ore pentru a le preda copiilor de gimnaziu sau de liceu religia. A participat la disectii, la liturghii, la operatii si rugaciuni si spune ca toate au un lucru comun: iubirea de aproape si dorinta de a face bine. La putin peste 30 de ani, maicuta Ieronima este unul dintre cele mai admirabile exemple de putere a vointei.
Povestea ei pare ireala. "Medicina poate veni in slujba omului. Medicina si religia se completeaza, pentru ca ambele au in centru omul, iubirea fata de om. Voia lui Dumnezeu este in toate", explica maicuta modul in care reuseste sa imbine cele doua aspiratii ale sale. Colegii au intampinat-o initial cu reticenta, pentru ca nu se mai auzise ca o calugarita sa faca medicina; profesorii o privesc mai mult cu admiratie. Nu s-a ferit niciodata de ceea ce este, asa ca merge la cursuri imbracata in straie monahale, peste care pune halatul de student.
Am aflat de la profesorii scolii Generale "Gheorghe Titeica" din Constanta ca o calugarita a reusit sa-i fascineze pe copii prin personalitatea ei si prin modul de a le preda. Mai uimiti insa au fost colegii ei, cadrele didactice, atunci cand au descoperit ca maicuta, care traieste intr-un asezamant monahal, langa catedrala din oras, este studenta la medicina si ca are de gand sa se specializeze in chirurgie. "M-am nascut in Mangalia si am copilarit in Tulcea", isi incepe maicuta Ieronima, simplu, povestea. Spune ca a devenit calugarita pentru ca "a simtit o chemare". A ajuns la Manastirea Varatec, din Neamt, cunoscuta si pentru faptul ca adaposteste mormantul Veronicai Micle. "Fara chemare nu se poate face nimic", imi repeta. In perioada 1988-1992 a urmat cursurile Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Bucuresti. S-a hotarat sa se intoarca in Dobrogea pentru a fi mai aproape de familie. Parintii ei traiesc in Tulcea.
La Manastirea Varatec se ocupa de muzeu, unde avea functia de ghid. Despre acele vremuri vorbeste cu drag. "Veneau foarte multi turisti, mai ales in timpul sezonului, intre lunile mai si septembrie. Uneori aveam chiar si 20 de autocare pe zi", spune maicuta. Printre ei, foarte multi straini, cu care vorbea in engleza sau franceza, dupa caz. Marturiseste ca a invatat limbile straine in scoala, dar au ajutat-o mult contactul direct cu oamenii si calatoriile in strainatate. Printre vizitatori, numeroase persoane importante: ambasadori, oameni politici, artisti. In timpul iernilor preda la scoala monahala de initiere a tinerelor fete care doreau sa devina calugarite. Aici se discuta despre Biblie, vietile sfintilor, se luau lectii de muzica psaltica.
La Cambridge nu se prepara mamaliga
In acea perioada a avut ocazia sa vada mai multe tari din Europa. "Am participat la mai multe conferinte ecumenice internationale, ca delegat al Bisericii", explica maicuta Ieronima. A vizitat Elvetia ("o tara minunata"), Franta, Anglia, Germania, Bulgaria. Una dintre lucrarile prezentate a avut tema "Vino, Duhule Sfant, si sfinteste viata noastra". La astfel de manifestari participau reprezentanti ai cultelor din intreaga lume, din Europa pana in Japonia. In 1999 a obtinut, din partea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, o bursa de studiu la una dintre cele mai prestigioase universitati din lume: Cambridge. A stat acolo trei luni, din septembrie in decembrie, trei luni dedicate aprofundarii limbii engleze.
A dat un test la final si a obtinut recunoasterea oficiala: cunostintele sale de engleza erau de nivel avansat. Imi spune, printre randuri, ca a mai invatat aramaica, pentru studiul Vechiului Testament, si greaca veche. Calatoriile o impresioneaza, cu toate amanuntele lor. Spune ca, desi i-a placut sa experimenteze diferite obiceiuri culinare, a dus dorul painii de acasa. "Cel mai mult mi-a lipsit mamaliga cu branza si smantana, asa cum o facem noi aici", spune maicuta. Din peregrinarile sale a ramas cu impresii bine formate despre oamenii pe care ii intalneste. Despre japonezi, de exemplu, spune ca sunt smeriti, despre elvetieni ca au bani si ca acest lucru se vede, despre nordici ca sunt retrasi.
Chirurgia, intre disectie si credinta
In anul 2002 a venit in Constanta pentru a fi mai aproape de familie, de parinti, pentru a le fi sprijin moral si material. S-a hotarat sa devina studenta la medicina si s-a inscris la cursurile facultatii de profil din cadrul Universitatii "Ovidius". Gestul sau a venit dintr-o convingere adanca. Nu vrea sa dea multe detalii, dar spune ca o experienta traumatica a impins-o spre stiinta. Liliana Bucur, asa cum este inscrisa in cataloage, vrea sa ajute oamenii. La manastire medicul venea numai doua ore pe saptamana. Nu a fost numai asta. La Varatec l-a cunoscut pe arhimandritul, pe atunci, Valeriu Anania, ales in 1993 Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului. IPS Bartolomeu Anania urmase in tinerete cursurile Facultatii de Medicina, iar maicuta Ieronima a fost impresionata de acest model.
"Mi s-a lipit de suflet"
"Medicina poate veni in slujba omului. Medicina si religia se completeaza, pentru ca ambele au in centru omul, iubirea fata de om. Voia lui Dumnezeu este in toate", explica maicuta modul in care reuseste sa imbine cele doua aspiratii ale sale. Colegii au intampinat-o initial cu reticenta, pentru ca nu se mai auzise ca o calugarita sa faca medicina; profesorii o privesc mai mult cu admiratie. Nu s-a ferit niciodata de ceea ce este, asa ca merge la cursuri imbracata in straie monahale, peste care pune halatul de student. "Medicina mi s-a lipit de suflet, iar echipa de chirurgi este una sufletista", spune ea.
A participat la operatii, la disectii, nu s-a dat in laturi de la nimic din ceea ce inseamna sa fii student la medicina. Nu i s-a facut rau niciodata, desi recunoaste ca mirosul de formol te face uneori sa iesi din sala, la aer curat. Acum isi pregateste lucrarea de licenta, intitulata "Modificarile echilibrului fluido-coagulant in icterul mecanic". Dupa ce va absolvi, se va inscrie la rezidentiat. Nu s-a hotarat inca daca se va specializa in chirurgie (rezidentiatul dureaza sase ani), in chirurgie vasculara (sapte ani) sau in altceva, dar stie sigur ca dupa ce va absolvi va putea sa lucreze in spital, si spune acest lucru cu lumina in ochi. In toti acesti ani de facultate, nu a avut nici o restanta.
Meseria de dascal, cea mai grea
Maicuta Ieronima lucreaza si ca profesor de religie, cu jumatate de norma. A predat si la clase primare, si la gimnaziu, si la liceu, iar intre timp a obtinut si definitivatul. O intreb ce i se pare cel mai greu: viata monahala, studentia la medicina sau activitatea de profesor. Inainte de a-mi raspunde, ma intreaba razand daca voi scrie ce imi spune. "Cel mai greu este sa fii profesor. Copiii de la clasele mici au foarte multa energie. Cu cei de la liceu altfel te intelegi", imi marturiseste.
"Totul a decurs firesc"
Maicuta Ieronima spune ca in viata ei "totul a decurs firesc". Priveste in jurul sau cu incredere, convinsa ca "voia lui Dumnezeu este in toate". Va termina anul acesta medicina si va profesa. Pentru ea medicina nu este antagonica religiei, iar explicatia este extrem de simpla: amandoua au in centru omul. "Exista boli ale trupului pe care nu le poate trata religia, asa cum exista boli ale sufletului pe care medicina nu le poate vindeca", marturiseste ea. Ii spun ca este in acelasi timp doctor de trup si de suflete si imi raspunde ca harul lui Dumnezeu mi-a ales aceste vorbe.
Plec de la intalnirea cu maicuta pe acelasi drum pe care am venit, prin acelasi trafic infernal, plin de claxoane si injuraturi. De data aceasta insa, nu mai claxonez pe nici unul dintre cei care mi-au taiat nervosi calea sau care au ignorat regulile elementare de circulatie. Mi-am amintit de lumina din ochii ei, cea care a ales sa-si ajute semenii, prin religie si medicina, si care are puterea sa duca la capat fiecare zi cu bucurie. De cate ori privesc iconitia sfintita pe care mi-a daruit-o, pentru ca ne aflam in apropierea Pastelui, am convingerea ca oamenii pot face minuni.
O zi (ne)obisnuita
Pentru maicuta Ieronima zilele sunt pline: "Dupa ce ma trezesc spun rugaciunea. Urmeaza stagiul la spital, vizitele la pacienti, asistarea la operatii. Dupa aceasta merg la cursuri, daca am, sau la scoala, sa predau. In weekend ma odihnesc, dorm".
La sfarsitul zilei, Maicuta Ieronimase intoarce acasa, la Arhiepiscopie, in unitatea de cult care functioneaza cu regim de manastire. Imi spune ca are si o mica nemultumire. Acasa nu mai are internet. "Era bun, gaseam materiale pentru medicina", spune maicuta, care in 1999 a absolvit cu succes un curs de calculatoare.
Pe urmele Sfantului Ieronim
Numele maicutei provine de la Sfantul Ieronim, care s-a nascut in anul 347 in oraselul Stridon. Acesta s-a scolit la Roma, a cercetat manastirile din Rasarit si s-a stabilit in Antiohia. Moare la Betleem, in 420. De la el au ramas "Vulgata" (Biblia in limba latina), numeroase alte traduceri, comentarii la cartile Sfintei Scripturi, lucrari de istorie bisericeasca si scrisori de indrumare duhovniceasca. Pentru Biserica Ortodoxa, fericitul Ieronim reprezinta "icoana carturarului crestin".
O calugarita si 30 de indieni
"Cazul Lilianei Bucur este unic in istoria facultatii noastre. Pot sa va spun despre ea ca este o studenta constiincioasa, care vine la cursuri, la lucrari, care se achita de toate indatoririle pe care le are. Nu ne-a pus nici un fel de problema, din nici un punct de vedere. Sunt sigur ca va lua rezidentiatul. Sa stiti ca e admirata foarte mult in facultate. Este privita foarte favorabil de catre colegi", a declarat decanul Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii "Ovidius" Constanta, prof. univ. dr. Petre Bordei. In facultate mai sunt cateva prezente exotice: aproximativ 30 de indieni. Prezenta lor se explica prin faptul ca facultatea din Constanta si Universitatea "Carol Davila" din Bucuresti sunt singurele recunoscute de ministerul indian de resort. Din anul scolar viitor, o data cu inaugurarea noului campus, numarul lor va creste. Decanul a precizat ca maicuta invata intr-un mediu academic inalt, mentionand ca facultatea din Constanta a ocupat locul al treilea pe tara in ceea ce priveste numarul de absolventi la examenul de rezidentiat national.
