In limba romana, termenul cula are mai multe sensuri: "1. In arhitectura medievala: turn de aparare; 2. Locuinta boiereasca fortificata, cu mai multe caturi, raspandita in secolul XVIII in Oltenia si Muntenia; Beci boltit". Cam aceleasi sensuri are in toate limbile balcanice, inclusiv in turca. In aceasta din urma, kule inseamna "turn", iar kaleh "cetate", de unde si denumirea celebrei noastre insule Ada-Kaleh "Ostrovul-Cetate", astazi sub apele Dunarii. Termeni inruditi sunt rom. chilie, Chilia si schela.
Deoarece culele nu sunt intalnite in alte tinuturi romanesti decat in cele sudice, se considera ca modelul lor s-a aflat in Peninsula Balcanica. Unii cercetatori imping originea culelor in Afganistan si Iran. In acelasi timp, culele sunt prezente si in campiile unor tari occidentale, cum ar fi Italia, Franta si Spania.
Exotica Balcanie
In opiniile oamenilor nostri de cultura, precum si in cele ale politicienilor, Romania ba face, ba nu face parte din Peninsula Balcanica. Unii spun ca, geografic, doar Dobrogea ar apartine acestei peninsule care tulbura inca Europa. Din pricini nelamurite, unii ardeleni si moldoveni ii privesc de sus pe olteni si pe munteni, cu deosebire pe bucuresteni, care ar fi copii reusite ale vestitului Mitica al lui Caragiale. Astfel se intampla si la case mai mari; de pilda, multi francezi din afara Parisului acuza "Orasul-Lumina" de toate relele. In unele situatii politice, o astfel de atitudine se dovedeste a fi primejdioasa. Vrem, nu vrem, prin stramosii nostri geto-daci suntem toti legati, pentru totdeauna, de Peninsula Balcanica, in antichitate Haemus, unde, cu exceptia micului teritoriu continental al elinilor, stapaneau tracii. Sa nu uitam ca in aceeasi peninsula traiesc fratii nostri aromani, meglenoromani si istroromani! Folclorul si portul nostru popular, ceramica s.a. se regasesc si in alte tinuturi balcanice. Unele doine din Maramures si Bucovina seamana izbitor cu cantecele de jale ale celor de la sud de Dunare.
Occidentalii n-au decat sa se strambe, vorbind despre Balcania. Unul dintre ei a spus odata ca, de cum intri in aceasta peninsula, de la vest la est, de la nord la sud, peste tot miroase a muraturi! Ei, si ce?
Nu numai arhitectura noastra s-a imbogatit cu un model ca al culelor de la sud de Dunare, daca nu cumva o fi creatie autohtona, dar si literatura, de la Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Nicolae Filimon, Ion Luca Caragiale, pana la Panait Istrati, Mateiu I. Caragiale si Ion Barbu. Nu e socotit "Craii de Curtea Veche" cel mai bun roman romanesc al secolului XX? Marele poet Ion Barbu chiar milita public "pentru o mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann". De ce sa ne lepadam de peninsula, cand, daca ne-o asumam, suntem cea mai mare tara din zona? Ce-i drept, pana la o "pax balcanica" va mai curge multa apa pe Dunare…
Farmecul conacelor
Mai intai, cula a fost o locuinta intarita, ridicata de marii boieri pentru a se apara de raidurile detasamentelor de prada ale turcilor, care, in veacurile XVII-XVIII, treceau Dunarea, plecand de la cazarmile din Bulgaria ale Imperiului Otoman. Pe atunci, turnul, cu un rol foarte important in arhitectura medievala, avea scopul de aparare. Unele dintre aceste turnuri puteau fi si locuinte, dar numai provizoriu. Incet-incet, termenul de cula, cu talcul de turn, s-a restrans doar la locuintele permanente. O cula avea parter inalt, masiv, luminat prin deschideri foarte inguste, si scara interioara. Specialistii sunt de parere ca arhitectura culelor ar fi aparut la noi pe la inceputul veacului al XVII-lea, cand, dupa marirea si caderea lui Mihai Viteazu, stapanirea turceasca asupra Tarilor Romane se inaspreste, autoritatea domneasca slabeste, iar boierii, mai mici ori mai mari, incearca sa-si apere bunurile de dusmani prin forte proprii. In vremea aceea, culele aveau parter, de obicei intrebuintat ca pivnita, scara interioara, cu acces la etaj, unde era locuinta propriu-zisa. O astfel de cula aveau doua iesinduri: cel din fata cuprindea intrarea si scara interioara, iar deasupra se afla un foisor sprijinit pe stalpi de lemn si pe un parapet de zid strapuns de metereze; in cel din spate se afla corpul de garda, iar deasupra lui se inalta sacnasiul, specific conacelor boieresti din veacul al XVIII-lea. Turnul avea de obicei baza patrata si se inalta pe unul sau doua caturi, cu pereti grosi. Al doilea etaj, cand exista, avea o loggie spatioasa, deschisa in afara prin arcade in forma toartei de cos.
Catre sfarsitul veacului al XIX-lea, cand Romania era in plina modernizare, iar culele nu mai aveau rol de aparare, s-au facut schimbari si la aspectul lor initial, prin largirea ferestrelor etc., ramanand cu destinatia de conace boieresti. Specific culelor este planul patrat, ori aproape patrat, decorul exterior fiind reprezentat de panouri dreptunghiulare si invelitoare de sita. Intocmai cetatilor medievale, vechile cule aveau iesiri de taina, prin tunele. In unele se pastrau arme si bani. Culele oltenesti aveau cerdac, pe toata fatada catului superior, cu arcade trilobate, sprijinite pe coloane cilindrice, scunde si groase, de zid, de unde se putea supraveghea toata gospodaria. Specialistii spun ca acest cerdac a aparut si s-a dezvoltat sub influenta prispei taranesti si a arhitecturii brancovenesti din acea vreme. Culele din vestul Munteniei nu au cerdac, iar parterul este izolat. Aceeasi specialisti au renuntat la clasificarea culelor, ramanand doar la acea facuta dupa numarul de caturi.
Cine viziteaza culele se poate delecta privind si obiectele muzeale, de la scoarte si covoare autohtone pana la mobilierul de epoca, romanesc si de import, de la obiecte casnice traditionale pana la tablouri si icoane vechi, de o negraita frumusete. Printre ele au trait boierii de odinioara.
La Maldaresti
Cele mai cunoscute cule sunt cele de la Maldaresti, sat situat in apropierea orasului Horezu, din judetul Valcea, in Subcarpatii Olteniei, la poalele Magurei Slatioarei, pe raul Luncavat. Maldarestiul mai are si un muzeu de arta medievala, fondat in 1960, o biserica din veacul al XVIII-lea, cu hramurile Sfantul Nicolae si Sfintii Voievozi, ctitorie a pitarului Maldarescu, precum si un conac din veacul al XIX-lea, transformat in sanatoriu. Cula Greceanu a completat, in veacul al XVIII-lea, turnul de aparare din veacul al XVII-lea, devenind locuinta fortificata. Aceasta, zisa si Cula Veche, este un monument de mare valoare arhitectonica, incadrandu-se perfect complexului zonal de monumente istorice ale Evului Mediu din Tara Romaneasca. Pe la anul 1934, pictorita Olga Greceanu, urmasa directa a boierilor ce inaltasera cula, a zugravit aici o frumoasa fresca, in vechiul stil romanesc, infatisandu-i pe toti inaintasii. Legenda spune ca aceasta cula exista, intr-o prima forma, inca de la inceputul veacului al XVII-lea, cand capitanul Tudor Maldar, cazand in mainile tatarilor, a cucerit-o pe insasi frumoasa fata a hanului, refugiindu-se impreuna in cula de la Maldaresti. Singura amintire de piatra a legendarei cule a capitanului Tudor Maldar pare sa fie coltul de sud-vest, zis "Turnul". Intr-o camera a turnului, ce putea fi baricadata, se patrunde prin loggie. Din aceasta incapere se poate ajunge in ascunzatoarea de deasupra, printr-un chepeng si o scara mobila. Din loggie se intra si in incaperile primului cat: camera de primire, camera cu bolti si pereti impodobiti cu fresca realizata de Olga Greceanu. Scara de lemn duce catre al doilea cat, care cuprinde doua camere si un cerdac deschis. Cula Greceanu, numita astfel peantru ca a trecut prin zestre, din familia Maldarescu in familia Greceanu, a fost restaurata in anii 1966-1967.
Cula Noua sau Cula Duca a fost construita in anii 1823-1827, si, pentru ca a fost cumparata, in 1910, de I.G.Duca, poarta si acum numele fostului prim-ministru, care a ridicat in apropiere si o frumoasa casa, unde se afla o multime de obiecte care i-au apartinut.
Invaluite in legende
Fiecare cula are legenda ei, care, ca fiecare legenda pleaca de la un adevar. Am pomenit mai sus despre idila dintre capitanul Tudor Maldar si fata hanului. Despre cula din Zatreni, judetul Valcea, se spune ca a fost pierduta la jocul de carti de un urmas descreierat. Prin personalitatea ilustrului si tragicului sau proprietar, Cula lui Tudor Vladimirescu, din satul Cerneti, comuna simian, este si ea printre cele mai cunoscute si vizitate. Este o casa fortificata, in plan patrat, alcatuita din parter si un cat. Intrarea se face prin usa de pe fatada principala. Parterul are trei incaperi, dintre care una vasta, cu bolta cilindrica si arce. Iluminarea si aerisirea se fac prin cele sapte metereze. Scara din grinzi de stejar este in spirala si are capetele interioare rotunjite. In cerdacul ce se intinde pe toata fatada se ajunge printr-o prelungire a scarii. La etaj, o galerie duce spre turnul pentagonal. Tudor Vladimirescu a avut mai multe proprietati acolo, printre care o casa cu pravalie, o moara, casa-cula cu vie si livada, pe deal, deasupra satului. Datele acestea sunt confirmate de diata, adica testamentul, sulgerului Tudor, de la 1812, pe cand avea de gand sa plece in Rusia. Nestiind daca se va mai intoarce de acolo, el si-a pomenit intreaga avere, despsre cula precizand ca se afla pe deal, peste drum de casa polcovnicului Istrate Salisteanu. Cel despre care se spune ca l-ar fi imprumutat pe Tudor Vladimirescu pentru a ridica aceasta cula a fost cel mai bun prieten al lui, boierul Ion Gardareanu, din a carui porunca se zice ca a fost sapata si fantana adanca de peste 60 m. Ultima oara cand Domnul Tudor a trecut pe la locuinta sa din Cerneti a fost pe 29 ianuarie 1821. Peste numai trei luni, la 26 aprilie 1821, comandantul pandurilor a fost asasinat de Eteria greceasca si aruncat intr-o fantana in satul Golesti, aproape de Targoviste.
Arhitectura noastra
Daca pentru aparare, in Tara Romaneasca s-au raspandit culele, in Moldova s-au inaltat multe manastiri cu ziduri de protectie, iar in Transilvania, cetati taranesti, unde, la nevoie, se adapostea tot satul. Printre culele cele mai importante din Muntenia se numara cele de la Racovita si Retevoiesti, ambele in judetul Arges, si Cula lui Costea, de la Frasinet, judetul Teleorman. In Oltenia sunt mult mai multe. Astfel, in afara celor de la Maldaresti, in judetul Valcea se mai afla cele de la Bujoreni si Zatreni; in Gorj – Casa Cartianu, de la Cartiu, Cula Cornoiu, de la Curtisoara, Cula Crasnaru, de la Grosera – Aninoasa, si Cula Grecescu, din siacu – Slivilesti; in Dolj – Cula Poenaru, din Almaj, Cula Izvoranu, de la Brabova, si Cula Cernatescu, de la Cernatesti; in Mehedinti, in aceeasi comuna de care apartine satul Cerneti, simian, se mai afla si Cula Cutui, din satul Brosteni.
Cu toata importanta si frumusetea lor, culele nu sunt prea cunoscute de publicul larg, iar Ministerul Culturii si Cultelor le neglijeaza. Studentii de la Arhitectura nu le mai iau ca model in lucrarile lor, neexploatandu-le frumusetea. Cat despre noii imbogatiti, care isi ridica hardughii in nestire, habar nu au de cule, iar daca au, atunci le dispretuiesc, cum dispretuiesc toate vechile case boieresti si taranesti. Tot cei din departari par a le aprecia mai mult! Astfel, proprietarul culei de la Curtisoara, arhitect care traieste la Paris, a promis ca va aduce in nordul Olteniei studenti francezi de la Arhitectura, in fiecare vara, ca sa le arate un alt chip al arhitecturii europene, pe care ei nu-l prea cunosc. Poate ca ar fi momentul ca si noi, romanii, sa ne cunoastem mai bine propria tara si sa-i apreciem frumusetile, atatea cate le are.
