Modelul Kosovo nu poate fi importat in Romania, cred cei mai multi analisti de politica externa. Astfel, Iulian Chifu, seful Centrului pentru prevenirea conflictelor, argumenteaza ca "minoritatile sunt integrate in Romania, iar reprezentantii UDMR sunt de zece ani la guvernare", in vreme ce profesorul Cornel Codita crede ca "reproducerea modelului" va fi blocata chiar de marii actori internationali, desi discursul nationalist populist a fost deja "confiscat" de actorii politici interni. Analogia cu Tinu-tul Secuiesc este nepotrivita, spun specialistii in probleme de autonomie, desi pe lista cererilor liderilor maghiari se afla autonomia acestei regiuni formate din judetele Harghita, Covasna si o parte din Mures. Presedinta Ligii Pro Europa, Smaranda Enache, aminteste ca, spre deosebire de Kosovo, Tinutul Secuiesc nu are nici traditii istorice de autonomie, nici de revendicari sangeroase, iar profesorul Levente Salat de la Universitatea Babes-Bolyai socoteste ca nu exista conditiile necesare pentru declansarea unui proces de autonomie: context international favorabil, nivel ridicat de cultura politica printre locuitorii zonei, negocieri cu puterea centrala.
Cei mai multi specialisti de politica externa si geostrategi sunt de parere ca modelul Kosovo nu poate fi importat in Romania. Astfel, Iulian Chifu, seful Centrului pentru prevenirea conflictelor, argumenteaza ca o comparatie cu Romania in acest caz este irelevanta: "Avem democratie, minoritatile sunt integrate, reprezentantii minoritatii maghiare sunt la guvernare de mai bine de 10 ani, cu alte cuvinte exista o integrare completa".
Despre decizia Romaniei de a nu recunoaste independenta provinciei, analistii considera ca este o pozitie precauta, pragmatica si conforma cu legislatia europeana. "Romania isi apara propriile interese. In masura in care nu exista o impunere in materie de politica europeana, era natural tipul acesta de comportament. Avem o rezolutie a ONU care stipuleaza mentinerea suveranitatii Serbiei si respectarea regulilor internationale. Romania are nevoie de niste garantii suplimentare in aceasta materie, in sensul ca acest tip de proiect petrecut in Kosovo nu va fi repetat in alte cazuri. O data ce aceste lucruri vor fi consacrate, si Romania va putea sa se alature celorlalte state europene care recunosc independenta Kosovo. E o chestiune de principii si de drept international, ca sa vedem in mod clar ca nu se aplica in mod aleatoriu si la voia oricui", mai sustine Chifu.
Nici analistul politic Cornel Codita nu crede in reproducerea modelului Kosovo in Romania, sustinand ca, pe viitor, actorii politici internationali vor da dovada de prudenta. "Din punctul meu de vedere, dupa acest precedent vor exista pentru o lunga perioada de timp restrictii puternice din partea actorilor internationali, chiar retinere pentru reproducerea modelului. Avem pentru prima data o modificare de frontiere fara nici una dintre conditiile OSCE si fara un sprijin serios din partea Consiliului de Securitate (…) Cat despre declaratiile partidelor politice, genul aceasta de discurs este deja «confiscat». Un discurs care sa inflameze temele nationaliste nu ajuta nimanui."
Profesorul universitar Mihail E. Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara, sustine categoric ca ceea ce s-a intamplat in Kosovo nu se poate aplica Romaniei in relatia cu maghiarii din Covasna si Harghita. "Suntem in Uniunea Europeana, suntem semnatari ai Tratatului de la Helsinki. In Romania aplicam exigentele UE in domeniu. Cand politica europeana se va schimba in relatiile cu minoritatile, atunci mai discutam. Una dintre conditiile pentru primirea noastra in NATO si UE a fost respectarea minoritatilor nationale si ne-am achitat de aceasta datorie. Am respectat standardele, iar pozitia Romaniei este consecventa in acest caz."
Pragmatic vorbind, Romania nu prea are de castigat din pozitia pe care o sustine, in opozitie cu marile puteri. "Din punct de vedere politic, Romania nu castiga aproape nimic. Exista o singura ratiune pentru care Romania poate sa scape din «pozitia» acesta, si anume cea exprimata de Nicolae Titulescu: statele mici n-au alt aparator decat legea, norma. In cazul Kosovo s-a incalcat o regula si Romania a adoptat pozitia corecta in momentul acesta. Este adevarat, pe viitor vom avea costuri. Costuri fata de partenerii europeni, costuri fata de Statele Unite si la un moment dat tara noastra va trebui sa-si schimbe parerea. In momentul in care noul stat va bate la usa UE, Romania va fi nevoita sa-i recunoasca independenta", mai considera Codita.
O atitudine rezervata in aceasta problema afiseaza si analistii politici din Republica Moldova, cu referire la conflictul transnistrean. Viorel Ciobanu, analist al Institutului de Politici Publice de la Chisinau, sustine ca nu vor fi consecinte imediate asupra crizei transnistrene. "Nimic nu poate periclita procesul de integrare europeana a Republicii Moldova." Analistul Gheorghe Cojocaru este de parere ca "Moldova trebuie sa traseze o cale logica, politica pentru a-si promova interesele internationale… cu respectarea principiilor constitutionale, in special respectarea integritatii si suveranitatii Republicii Moldova".
Autonomiile in Europa
Tinutul Secuiesc, care se intinde pe judetele Harghita, Covasna si o parte din Mures, nu poate reproduce modelul Kosovo, considera Smaranda Enache, presedinta Ligii Proeuropa. Spre deosebire de Tinutul Secuiesc, ne-a explicat Smaranda Enache, "Kosovo este rezultatul unui razboi foarte sangeros, care a necesitat interventia fortelor straine, a avut inaintea regimului Milosevici un grad de autonomie foarte mare si a suferit, in timpul lui Milosevici, un proces de purificare etnica". De aceea, presedinta Ligii Proeuropa sustine ca nu se poate face o paralela intre Kosovo si autonomia Tinutului Secuiesc, mai ales ca "toate dezbaterile pe acest subiect de la noi s-au purtat in cadru legal, cu participarea comunitatii maghiare, care, de altfel, este reprezentata la toate nivelurile". In plus, crede Smaranda Enache, "in modelele de autonomie pe care le propun maghiarii, trebuie sa li se asigure drepturi secuilor pentru a nu fi striviti de unguri si pentru a nu se crea o enclava maghiara in regiune". Conform presedintei Ligii Proeuropa, "autonomia este o forma de subsidiaritate care functioneaza in toate statele Uniunii Europene" si diversele modele de autonomie "nu pot fi exportate si aplicate intr-o alta tara". In acest sens, o eventuala autonomie a Tinutului Secuiesc este "o decizie a societatii romanesti".
Levente Salat, profesor de stiinta politica la Universitatea Babes-Bolyai, ne-a explicat ca exista mai multe conditii care ar favoriza declansarea unui proces de autonomie: in primul rand, trebuie sa existe un grad de concentrare teritoriala a populatiei foarte mare, apoi este necesara preexistenta unei traditii a autonomiilor (daca provincia respectiva nu o are, atunci demersul acesteia este sortit esecului). Nu in ultimul rand, este nevoie de un nivel ridicat de cultura politica, ce ar facilita functionarea politica a provinciei autonome, si, in final, contextul international trebuie sa fie favorabil. Obtinerea autonomiei a insemnat pentru cele mai multe comunitati, in viziunea Smarandei Enache, prevenirea proceselor secesioniste, evitarea radicalizarii minoritatilor, cresterea increderii intre minoritate si majoritate. Autonomiile, desi nu sunt privite niciodata fara suspiciuni, principala teama fiind ca acestea pot conduce la secesiuni, arata ca respectivele minoritati sunt destul de importante pentru statul in cauza incat sa li se dea drepturi.
Pentru a contura un tablou al autonomiilor in Europa, trebuie tinut cont in primul rand de faptul ca, dupa spusele Smarandei Enache, "toate prerogativele autonomiei nu sunt exercitate ilegal de catre o comunitate, ci vorbim de un transfer de la statul central la provincie cu acordul statului respectiv". Printre cazurile de autonomie pe care specialistii le considera reusite in Europa se numara: Catalonia (Spania), Tirolul de Sud (Italia), Scotia si Tara Galilor (Marea Britanie) si Insulele Aland (Finlanda). In opinia unanima a expertilor, bilantul autonomiilor realizate pana acum este unul pozitiv: cu doua exceptii (Irlanda de Nord si Tara Bascilor), acestea au dus la consolidarea si stabilizarea statelor din care fac parte.
Tara Bascilor
Este formata din sapte regiuni, cele aflate in sud apartin de Spania, iar cele din nord de Franta. Tara Bascilor este o regiune cu o larga autonomie, insa, conform profesorului Levente Salat, "situatia bascilor este mai complicata prin existenta unor forte politice radicale care, pe de o parte, nu sunt multumite cu actualul grad de autonomie si urmaresc, pe de alta parte, unificarea provinciilor din Spania si Franta in cadrul unui singur stat independent". Modelul promovat de liderii basci este unul care utilizeaza violenta. Dupa spusele lui Daniel Barbu, "din punct de vedere economic este bine dezvoltata, aceasta regiune profitand din plin de integrarea europeana".
Insulele Aland
Sunt autonome din punct de vedere teritorial in cadrul Finlandei si au o populatie suedeza. Insulele Aland reprezinta, conform lui Daniel Barbu, un caz de autonomie istorica: "Desi populatia este suedeza, sistemul de pace de la Versailles le-a dat Finlandei, si nu Suediei". Dupa spusele Smarandei Enache, aici autonomia are rolul de a proteja cultura si limba suedeza, dar si teritoriul – in chestiuni sociale, de exemplu". Modelul autonomiei Insulelor Aland este unul reusit, considera profesorul Levente Salat, pentru ca "este o forma de autonomie care stabilizeaza situatia – optiunile minoritatii sunt luate in considerare de catre stat si astfel ii devin loiale". Profesorul Daniel Barbu ne-a spus ca "insulele Aland sunt atat de prospere incat vor sa iasa din UE, dar nu sa se desprinda de Finlanda".
Irlanda de Nord
Reprezinta, in viziunea lui Daniel Barbu, "conflictul endemic intre doua comunitati: pe de-o parte, unionistii, care sunt protestanti, si de cealalta parte independentii, care sunt romano-catolici". Din cauza performantelor slabe ale regiunii, Daniel Barbu compara situatia din Irlanda de Nord cu cea din Bosnia. Smaranda Enache considera ca in aceasta regiune "nu exista pericol de secesiune". Ca si in Tara Bascilor, profesorul Barbu crede ca "problemele in aceasta regiune sunt alimentate de existenta unor grupuri armate inca din secolul XIX". Insa, sustine profesorul Barbu, "separarea nu este un pericol pentru aceste regiuni nu numai pentru ca sunt legate de stat din punct de vedere politic, dar si pentru ca depind de sistemul social central".
Tirolul de Sud
Este o provincie autonoma in cadrul Italiei, formata din doua provincii autonome – Bozen si Trento, care au o populatie austriaca. Conform lui Daniel Barbu, profesor de stiinta politica la Universitatea Bucuresti, Tirolul de Sud "este ocupat de o populatie diferita de cea nationala, care este investita cu largi capacitati de autoguvernare si de a legifera proprii". Datorita gradului mare de autonomie, aceasta regiune este, in opinia profesorului Barbu, "mult mai dezvoltata din punct de vedere economic decat media italiana". Profesorul Levente Salat crede ca modelul Tirolului de Sud este "un caz in care obtinerea autonomiei a asezat pe o baza mai solida si cooperanta relatiile dintre minoritate si majoritate".
