» Constructia noului sediu al Bibliotecii Nationale va fi reluata in toamna acestui an si va dura 33 de luni, cladirea urmand a fi imbracata intr-o "piele" de sticla.
» Am vorbit cu mai multi arhitecti cunoscuti despre valoarea acestui proiect si in special despre virtutile arhitecturale ale invelisului de fatete transparente neregulate.
» Cele mai multe opinii sustin conceptul autorului, dar nu lipsesc argumentele dupa care adaugirile la exterior sunt inutile si depasite din punct de vedere estetic.
La inceputul lunii iulie, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, a prezentat in cadrul unei conferinte de presa proiectul de finalizare a noului sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei, cladirea de pe bulevardul Unirii inceputa in anii ’80 si cazuta in ruina dupa Revolutie, in ciuda eforturilor de finalizare. Noul proiect prezentat de ministru si realizat de firma Carpati Proiect, care a castigat licitatia organizata de minister pentru proiectarea si constructia cladirii, venea cu o noutate absoluta: reproiectarea acesteia atat in interior, cat si in exterior.
La exterior cladirea ar urma sa fie imbracata intr-o "a doua piele", de sticla cu fatete neregulate, fara ca actuala fatada sa fie complet finalizata (caramida nu va mai fi acoperita de decoratiile de stuc si de placile care imita marmura). Conceptul este argumentat de realizatorii proiectului astfel: "Am cautat solutii conceptuale si arhitecturale ale timpului nostru, de diferentiere si delimitare critica de contextul politic care a impus o imagine anacronica. In cazul Bibliotecii Nationale, urmarind indeaproape conformarea volumetrica a cladirii existente, noua fatada de sticla este o dedublare volumetrica, o «a doua piele», care lasa sa transpara deformat si critic vechea fatada a «Epocii de aur» si suprapus apar elemente de limbaj ale epocii digitale (serigrafii pe sticla cu texte din carti si imagini ale caselor care s-au demolat". Fatada transparenta apartine arhitectului Dorin stefan (cooptat de firma Carpati pentru acest proiect) si este in acest stadiu doar un concept. Desi nu au fost stabilite detalii concrete precum ce fel de sticla va fi folosita sau cum va fi ventilat spatiul intre cele doua fatade, Dorin stefan ne asigura ca tehnologia este cunoscuta si ca exista multi constructori straini si chiar romani care ar putea realiza o astfel de fatada in cele mai bune conditii.
Cu ocazia prezentarii acestui proiect, la inceputul lunii iulie, "Romania libera" scria: "La observatiile jurnalistilor ca proiectul este «cam prea altfel» si ca ar putea nemultumi opinia publica, ministrul a raspuns ca proiectul nu este final, constituind deocamdata doar o propunere, dar ca nu ar dori totusi ca infatisarea acestei cladiri sa devina obiectul unei dezbateri publice, atat timp cat exista o echipa de arhitecti platiti pentru a-si «asuma» proiectul. Ministrul considera ca, oricare ar fi proiectul propus, «unora le place jazzul», iar altora nu".
Pornind de la ideea ca dezbaterea publica, in cazul unui astfel de proiect, este nu numai dezirabila, dar chiar obligatorie, am vrut sa vedem totusi cui ii place jazzul, cui nu-i place si de ce. Am cerut parerea mai multor arhitecti romani cunoscuti despre proiectul realizat de Carpati Proiect si mai ales despre fatada dubla propusa.
PRO: Proiectul este "in tendinte" si trateaza corect trecutul comunist
Potrivit lui Augustin Ioan, cunoscut teoretician al arhitecturii romanesti, reconversii si adaugiri de acest tip se practica, se inscriu in tendintele actuale din arhitectura internationala si sunt o idee buna. Acesta a oferit exemplul cladirilor similare semnate de renumitii Herzog si de Meuron, dar si sediul Uniunii Arhitectilor, cladirea hibrid din Piata Revolutiei in cazul careia un bloc modern de sticla si otel a fost incastrat in carcasa de piatra, ruinata la revolutie. Augustin Ioan a reamintit si proiectul din anii ’90 de a acoperi Casa Poporului cu o piramida uriasa de sticla, o idee mai putin fericita si abandonata in cele din urma.
Vladimir Arsene, arhitect roman care conduce o firma cu sediul in New York, comenteaza "a doua piele" astfel: "A finaliza Biblioteca Nationala conform proiectului initial ar fi, dupa parerea mea, un act de incultura. Conceptul prezentat, prin care cladirea existenta se poate vedea in spatele ecranului de sticla, mi se pare mai interesant decat disimularea totala a acesteia in spatele unui perete-cortina opac. Trecutul nu poate fi sters sau ascuns, iar dialogul realizat intre imaginea contemporana si cea veche promite sa fie convingator".
si pentru Alexandru Beldiman propunerea arhitectului Dorin stefan este "singura care putea prelua inteligent ceea ce exista deja" si "un demers corect in plan simbolic" in raport cu trecutul comunist, in conditiile in care acest trecut inca ne urmareste din punct de vedere social si cultural. Alexandru Beldiman adauga ca imaginea pe care o propune proiectul trebuie sustinuta de calitatea constructiei.
Tanarul arhitect Bogdan Babici, proaspat castigator al sectiunii de arhitectura a Anualei din 2007, este de parere ca "reconversia si aducerea in contemporaneitate a structurii existente este cea mai folosita si, in acelasi timp, cea mai sincera abordare. Acest concept de «casa in casa» ar fi mai puternic sugerat daca contrastul intre vechiul volum, cu o decoratie bogata, din piatra naturala, resuscitat elegant de gradinille suspendate, ar fi amplificat de o acuratete si simplitate formala a invelisului transparent. Aceasta ar fi suficient ca acest potential mall cultural (care ar fi logic ca, pe langa functiunea de biblioteca sa detina si spatii ce ar atrage publicul pe o perioada de timp cat mai lunga) sa aiba o imagine emblematica fara a apela la contorsiuni volumetrice interpretabile stilistic, greu realizabile tehnic si neperceptibile volumetric datorita transparentei propuse". Bogdan Babici a amintit si extinderile sau reconversiile unor muzee realizate de arhitectul Norman Foster. Aceasta opinie este impartasita si de redactorul-sef al revistei de arhitectura Igloo, Bruno Andresoiu: "A prezerva arhitectura sinistra facand ceva in jurul ei este o idee buna, mai buna, in orice caz, decat a o lasa asa".
CONTRA: Maimutarim inovatia si suntem marcati in continuare de trecut
Argumentele impotriva unei carcase de sticla suprapuse peste cladirea neterminata nu sunt insa prea greu de gasit. Spre exemplu, se poate sublinia ca aceasta fatada nu joaca nici un rol functional, constituind doar un costisitor exercitiu estetic si ideologic. Poate ca "arhitectura comunista" ar inceta sa ne bantuie daca am putea sa finalizam pur si simplu aceasta cladire, asa cum a fost gandita initial, bombastic si ridicol. In fond, in ochii turistilor straini cladirea emblematica pentru Bucuresti este Casa Poporului, si nu Ateneul sau o cladire noua de sticla si otel. Aceasta este o ironie pe care suntem nevoiti sa o acceptam; este in interesul nostru sa o facem, cel putin pana cand vom construi ceva mai interesant.
Dintre arhitectii cu care am stat de vorba, Mircea Ochinciuc si-a exprimat opinia nu in calitate de presedinte al filialei bucurestene a Ordinului Arhitectilor, organizatie care nu poate emite aprecieri estetice pentru proiecte individuale, ci in calitate de arhitect si profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu". "Solutia imbracarii fatadei originale intr-o coaja de sticla este reflexul tarziu al unei mode depasite, pe cat de efemere pe atat de nereprezentative. Mai grav, este vulgarizarea unui concept tehnologic – double skin – complet neinteles si aruncat ca argument in ochii profanilor. Meritau atentia din partea proiectantilor modernele biblioteci nationale de la Paris sau Alexandria, cele universitare de la Utrecht, Delft si Cottbus, ori cele publice de la Barcelona si Denver. Invocarea exemplului lui Christo nu e deloc elocventa. Invelirea cu polipropilena a Reichstagului din Berlin si Pont Neuf de la Paris, creatii ale lui Christo, au fost experimente artistice ale anilor ’90, asa-numitele «wrapped coast», validate sau nu de istoria artelor. Reamintim ca au avut caracter de provizorat, ca orice alt happening. E cazul sa producem arhitectura de calitate, nicidecum sa mimam modernitatea amplificand kitsch-ul din vremea salamului de soia si a cafelei cu inlocuitori."
Unul din preceptele curentului modernist in arhitectura este "forma urmeaza functia" ("form follows function"), care s-ar traduce printr-un primat al utilitatii asupra esteticului in arhitectura. Insa modernismul a trecut, iar arhitectura contemporana a parasit idealul dubios al unui functionalism pur, in care valoarea estetica a cladirii ar rezulta numai din masura in care aceasta reuseste sa satisfaca nevoile utilizatorilor. De la minimalism la postmodernism, orice e permis in arhitectura contemporana, atata timp cat poate fi imaginat si executat. Regula e mai degraba sa nu repeti trecutul si sa pui la bataie toata tehnologia si libertatea artistica a prezentului. Departe de a neglija aspectul utilitar al cladirilor, arhitectura contemporana internationala isi permite sa faca in acelasi timp arta pentru arta, experimentand geometrii abstracte, materiale exotice de constructie si concepte prietenoase fata de mediu.
Toate acestea se intampla, bineinteles, in societatile care isi permit arhitectura contemporana inovativa, la scara mare. Desi in Romania arhitectii abia incep sa viseze la ce fac altii, se raporteaza inevitabil la aceleasi standarde contemporane profesionale si artistice, visand la emisiunea "Megastructuri" de pe Discovery Channel. Daca se ridica la aceste standarde de originalitate si profesionalism, ramane insa de vazut. Pana atunci, vorba unui cititor de pe forumul "Romania libera": "Cum-necum, dar terminati-o odata, pana nu se darama de tot!".
Proiect fara concurs
Desi proiectul de finalizare a Bibliotecii Nationale a castigat, potrivit ministrului Adrian Iorgulescu, o licitatie publica, Ordinul Arhitectilor din Romania acuza lipsa unui concurs deschis de arhitectura, precum cel organizat in cadrul proiectului de extindere a Palatului Victoria. Presedintele OAR Romania, serban Sturdza, si presedintele OAR Bucuresti, Mircea Ochinciuc, considera ca un proiect de astfel de dimensiuni trebuie ales in urma unui concurs national sau international. Contactat telefonic, ministrul Iorgulescu ne-a explicat ca drepturile de proprietate intelectuala pentru cladirea bibliotecii apartin inca autorului initial al cladirii, institutul de proiectare care a realizat aceast proiect in 1986 si care a devenit intre timp firma Carpati Proiect.
Mircea Ochinciuc este de parere ca drepturile de autor pot apartine numai indivizilor, nu unei institutii, si ca explicatia oferita de ministru pentru absenta concursului public nu este multumitoare. "Adresez un apel insistent domnului ministru Adrian Iorgulescu, sa dispuna anularea acestei atribuiri si sa opteze pentru calea sigura a concursului de arhitectura, fie si numai la scara nationala, pentru obtinerea celei mai valoroase solutii. De vreme ce fondurile destinate finalizarii cladirii provin de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, e firesc sa respectam procedurile din domeniul investitiilor publice, uzitate in celelalte state ale Uniunii Europene. OAR Bucuresti isi declara sprijinul pentru pregatirea si organizarea concursului", spune Mircea Ochinciuc.
Potrivit Ministerului Culturii, lucrarile la cladirea de pe bulevardul Unirii vor incepe in toamna acestui an si vor dura 33 de luni, pana in anul 2010. Constructia va fi reluata cu ajutorul unui imprumut european de peste 80 de milioane de euro si va costa in total in jur de 100 de milioane.