În 2008, când un important stadion newyorkez urma să primească numele agenției de asigurări germane Allianz, nu puțini au fost americanii care s-au simțit ofensați. Motivul? Compania financiară bavareză, acceași care are drepturile de nume și pentru elegantul Allianz Arena din nordul Münchenului, avea în portofoliul ei și o perioadă foarte neagră: afaceri cu naziștii în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Printre altele, firma asigurase lagărul de exterminare de la Auschwitz, iar directorul ei fusese consilier în cabinetul lui Hitler.
Allianz nu a fost un ou de cuc, lista brandurilor sonore al căror trecut cuprinde colaborări cu regimul nazist german fiind una lungă. Vă prezentăm câțiva dintre „băieții deștepți” ai lui Hitler:
Kodak
În timpul celei de a doua conflagrații mondiale, filiala Kodak din Germania a lucrat cu prizonieri aduși din lagărele de concentrare. Câteva dintre filialele europene ale companiei au făcut și ele afaceri cu guvernul nazist.
Wilhelm Keppler, unul dintre primii finanțatorii ai Partidului Muncitoresc Național-Socialist (PMNS) din Germania și, mai târziu, important consilieri economic al lui Hitler, a avut strânse legături cu Kodak. La începutul regimului nazist, Keppler recomanda celor de la Kodak și altor câtorva companii americane să își concedieze toți angajații evrei. Pentru binele afacerii lor. (Sursa: The Nation)
Hugo Boss
Hugo Boss și-a lansat firma de vestimentație în 1924, în Metzingen, un orășel din sudul Stuttgartului, unde își are sediul și acum. Din cauza situației economice din Germania acelor ani, Boss a dat faliment. În 1931, însă, s-a înțeles cu creditorii săi, care i-au lăsat șase mașini de cusut pentru a-și reporni afacerea. În același an, Boss se înscrie în PMNS și devine membru cotizant al Schutzstaffel (SS), pași care îi aduc o îmbunătățire a situației economice a firmei sale.
Boss s-a înscris apoi în Frontul Muncitoresc German (1936), în Asociația de Protecție Aeriană a Reichului (1939) și în Sistemul de Asistență Socială al PMNS (1941). Roadele acestor eforturi n-au întârziat să apară: vânzările firmei au crescut în nouă ani (1932-1941) de la 38 260 la peste 3 300 000 de mărci, perioadă în care profiturile sale au ajuns de la 5 000 la 241 000 de mărci.
În 1934, Hugo Boss devenea furnizorul oficial al uniformelor militare naziste (Sturmabteilung, Schutzstaffel, Corpul Motorizat Național Socialist și alte organizații de partid). Pentru a putea satisface cererile tot mai mari de la sfârșitul războiului, Boss a folosit prizonieri de război și muncitori din Țările Baltice, Belgia, Franța, Italia, Austria, Polonia, Cechoslovacia și Uniune Sovietică, forțați să lucreze pentru prosperitatea companiei sa.
Nu era vorba însă doar de afaceri: conform istoricului german Henning Kober, managerii companiei Boss au fost „simpatizanți declarați ai naziștilor” și „mari admiratori ai lui Adolf Hitler”. Hugo Boss însuși avea expusă în apartamentul său o fotografie în care apărea alături de Hitler. (Sursa: New York Times)
Volkswagen
Ferdinand Porsche, omul din spatele Volkswagen și Porsche, s-a întâlnit cu Hitler, în 1934, pentru a discuta fabricarea unei „mașini a poporului”. Hitler i-a spus lui Prosche să facă mașina cu un design cât mai aerodinamic, „ca o buburuză”. Așa s-a născut modelul de Volkswagen omonim. Așadar, nu doar fabricat pentru naziști, ci botezat chiar de cel mai mare dintre ei.
Se estimează că în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, patru din cinci muncitori de la uzinele Volkswagen erau în regim de muncă forțată, „livrați” de Heinrich Himmler, cu care Ferdinand Porsche avea o relație apropiată, direct de la Auschwitz. (Sursa: The Straight Dope)
Citește și: Inginerii „Soluției Finale”. Topf și Fiii, constructorii cuptoarelor de la Auschwitz
Bayer
În timpul Holocaustului, compania germană IG Farben a realizat pesticidul Zyklon B, folosit în camerele de gazare ale naziștilor. Complementar, compania l-a finanțat și ajutat pe Josef Mengele în „experimentele” sale făcute pe prizonierii din lagărele de concentrare.
În anii ei de glorie, IG Farben era cea mai importantă companie chimică a lumii și al patrulea concern industrial de pe glob, după General Motors, U.S. Steel și Standard Oil. La încheierea războiului, IG Farben s-a divizat în cele patru mari companii fondatoare ale sale: AGFA, BASF, Bayer și Sanofi.
În 1897, specialiștii de la Bayer AG au produs aspirina. Identitatea chimistului care a coordonat acest proiect e un subiect controversat. Oficial, inventatorul aspirinei este Felix Hoffmann. Pe de altă parte, chimistul evreu Arthur Eichengrün a spus în 1949 că el este cel care a pregătit și coordonat sinteza aspirinei, rolul lui Hoffmann fiind doar acela de a realiza sinteza inițială a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrün.
Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader, de la Departamentul de Științe Farmaceutice al Universității din Strathclyde, din Scoția, a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că, într-adevăr, el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei. Compania Bayer nu recunoaște această variantă nici până în ziua de astăzi. (Sursă: Alliance for Human Research Protection, Pharmaceutical Achievers)
Siemens
Siemens a lucrat și ea cu muncitori forțați să construiască camere de gazare în care urmau să fie uciși alături de familiile lor.
În 2001, compania a încercat să înregistreze marca „Zyklon”, pentru a o folosi la numele unei noi linii de produse, care includea printre altele și cuptoare de gaz. O săptămână mai târziu, după ce mai multe grupuri watchdog și-au manifestat indignarea, Siemens a retras aplicația, susținând că nu s-a gândit nicio clipă la o legătură între gazul Zyklon B folosit în Holocaust și linia de produse propusă. (Sursa: BBC)
Coca-Cola, dar mai ales Fanta
În cel de Al Doilea Război Mondial, Coca-Cola a jucat la două capete: a susținut trupele americane, dar nu i-a neglijat nici pe naziști, livrând băuturi carbogazoase și acestora. În 1941, însă, filiala din Germania a companiei a rămas fără sirop, componenta de bază al răcoritoarelor sale ne mai putând fi livrată din America din cauza restricțiilor de război. Așa că s-au gândit să inventeze o nouă băutură, special pentru naziști: o răcoritoare carbogazoasă cu gust de fructe, numită Fanta. (Sursa: New Statesman)
Ford
Henry Ford a fost un personaj cu atitudini antisemite destul de cunoscute în epocă, fiind cel mai faimos susținător străin al lui Hitler. În consecință, în 1938, când magnatul american a împlinit 75 de ani, el a primit de la naziști o medalie acordată „străinilor remarcabili.”
Ford a colaborat și el cu ambele tabere implecitae în conflict: a produs mașini atât pentru oamenii lui Hitler cât și pentru aliați. (Sursa: Reformed Theology)
Standard Oil
Pentu a putea decola, avioanele Luftwaffe aveau nevoie de un compus tetraetilic. Standard Oil era una dintre cele trei companii care puteau produce acest tip de combustibil. Așa că au onorat comanda naziștilor. Fără ei, forțele aeriene germane nu s-ar fi putut ridica niciodată de la sol.
După război, Standard Oil s-a divizatt în ExxonMobil, Chevron și BP (Sursa: MIT’s Thistle)
Banca Chase
Dintre numeroasele bănci care au lucrat cu naziști în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Chase a fost cea mai importantă. Șefii ei au fost extrem de cooperanți în a-și oferi serviciile Germaniei lui Hitler și au înghețat conturile clienților evrei din întreaga Europă. (Sursa: New York Times)
Sursa: 11points.com
