Era joi seară, 7 iunie. O bacterie teribilă ucidea zeci de persoane în Germania, iar cei cinci doctori vorbeau despre asta în timp ce cinau într-un restaurant din Houston.
Cum ar reacţiona dacă ceva asemănător s-ar întâmpla în Houston? Dacă un bolnav ar intra în restaurant cu o infecţie ucigătoare care s-ar fi răspândit rapid în organismul său? Cum şi-ar da seama de cauze şi cum ar putea opri declanşarea unei epidemii?
Conform nytimes.com, în acea noapte, unul dintre doctori, James M. Musser, expert în patologie şi medicină genomică la Methodist Hospital System, a aflat de la un medic rezident că un pacient tocmai a murit din cauza a ceea ce părea a fi antrax prin inhalare.
Întrebările erau umătoarele: era vorba despre antrax? Dacă da, era o tulpină modificată genetic în scopuri teroriste, sau era una obişnuită care trăieşte în mod normal în sol? Cât de periculoasă era?
Iar răspunsurile ar fi putut veni cu uşurinţă cu ajutorul tehnologiei de ultimă generaţie care i-ar fi ajutat pe cercetători să determine întreaga secvenţă a genomului micro-organismului suspect.
Ne aflăm la începutul unei noi ere în micro-biologie. Iar noile metode de secvenţiere rapidă a genomilor microbieni revoluţionează întregul domeniu.
Primul genom bacterial a fost secvenţiat în 1995, după 13 luni de muncă, iar asta a reprezentat un mare succes la acea vreme. În zilele noastre, cercetătorii pot secvenţia ADN-ul care formează genomul unui micro-organism în câteva zile sau, cu ultima tehnologie, chiar într-o singură zi. Ei pot determina simultan secvenţele genomilor tuturor microbilor de pe limba sau din saliva unui om. Iar costurile au scăzut de la 1 milion la o mie de dolari pentru fiecare genom.
Într-o analiză recentă, a notat că cercetătorii au publicat 1554 de secvenţieri bacteriale complete şi lucrau la alte 4800. De asemenea, ei au reuşit să secvenţieze 2675 de specii de viruşi.
„Cu ajutorul noilor tehnologii, putem să studiem până şi amprentele unor microbi”, a declarat Dr. David A. Relman, profesor de medicină, microbiologie şi imunologie la Stanford.
Cercetătorii pot determina pattenurile de apariţie ale unor boli şi pot să ia măsuri din timp împotriva epidemiilor care sunt pe cale să izbucnească. În plus, cercetătorii pot secvenţia genomii bacteriali pentru a afla cât mai multe informaţii despre originile bolii.
Pentru a studia „Moartea Neagră” care a măturat Europa în secolul 14, cercetătorii au comparat genomii bacteriei de ciumă bubonică din prezent, care diferă în funcţie de ţară. Ei au aflat că ciuma bubonică este originară din China şi este veche de 2600-2800 de ani.
Dr. Relman studiază micro-organismele nedăunătoare care trăiesc pe corpul uman sau chiar în interiorul acestuia. El a aflat, de exemplu, că bacteriile din salivă sunt diferite de bacteriile de pe dinţi, iar bacteriile de pe un dinte sunt diferite de bacteriile care trăiesc pe dintele de alături.
Un test în lumea reală
Pentru Dr. Musser şi colegii săi, adevăratul test de competenţă a venit în acea seară de iunie. Pacientul era un bărbat de 39 de ani care locuia în zona oraşului Houston. În ciuda eforturilor făcute de către personalul medical, pacientul nu a mai putut fi salvat. Boala de care suferea părea să fi fost antrax. Cercetătorii au crescut bacteria în laborator şi au observat că, pe lângă coloniile de bacterii care erau foarte asemănătoare cu antraxul, existau şi o mulţime de bacili.
După secvenţierea genomului, cercetătorii şi-au dat seama cu ce s-au confruntat. Nu fusese vorba despre antrax, ci despre o bacterie înrudită cu antraxul. Concluzia a fost că bacteria s-a dezvoltat în mod natural şi nu ar fi trebui să fie atât de periculoasă. Însă pacientul era sudor, iar sudorii sunt vulnerabili în faţa infecţiilor la plămâni din cauza particulelor de metal pe care le inhaleaza frecvent. Prin urmare, bărbatul s-a îmbolnăvit dintr-o multitudine de cauze care i-au adus, împreună, sfârşitul fatal.
Cercetătorii lucrează, în prezent, la determinarea rolului pe care fiecare specie de bacterie îl are în organismul uman. Comunităţile microbiene sunt, coform cercetărilor, absolut necesare menţinerii vieţii. Însă ce se întâmplă atunci când luăm antibiotice?
După un tratament cu antibiotice, bacteriile se întorc în organismul uman, însă „comunitatea microbiană” nu este similară cu cea existentă înainte de tratament. Iar dacă o persoană ia acelaşi antibiotic mai devreme de şase luni de la ultimul tratament, unii microbi nu se vor mai întoarce niciodată, iar flora bacteriană va fi şi mai mult perturbată.
„Totul vine cu un preţ”, a declarat Dr. Relman. „Important e să găsim echilibrul necesar”.
