Ioan Gyuri Pascu a fost un muzician și un actor român, cunoscut, în special, pentru activitatea din grupului de umor Divertis. S-a născut la 31 august 1961 în orașul Agnita, pe atunci în regiunea Brașov, azi în Județul Sibiu. Artistul povesteşte pe site-ul propriu, că era "un copil mic, plăpînd, extrem de slab, dar și extrem de vioi".
S-a lansat în cariera muzicală în anul 1977 și de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues și reggae. A jucat în filme de lung metraj, în mai multe piese de teatru, precum Take, Ianke și Cadîr, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele. A colaborat, de asemenea, cu mai multe posturi de televiziune, printre care TVR 1, Antena 1 și Pro TV. A mai contribuit ca jurnalist sportiv și comentator de sport și a scris mai multe cărți de spiritualitate și pentru copii.
Iată biografia sa aşa cum o prezintă artistul însuşi:
Din vremea grădiniței își aduce aminte cu mindrie de costumul popular pentru echipă de dansuri și de costumul Old Shatterhand de la un carnaval. Clasele I-VIII le face la Școală Generală nr. 1 din Agnita, avînd o nemaipomenită învățătoare, doamnă Drăgan. Dintr-a treia pînă într-a opta este membru al corului școlii. Tot în clasă a treia începe studiul pianului și se înscrie la Școală Sportivă de Handbal, sport din cauza căruia cam trage chiulul la pian. Se-ntimpla în '71. Tot în '71 este făcut pionier.
Cochetează cu imitațiile din lumea muzicii, foarte apreciate de colegi și profesori. Voci imitate: Dida Drăgan și Aură Urziceanu. În clasă a cincea renunță la pian, dar nu și la handbal. Deși e foarte scund, visează să ajungă un al doilea Cristian Gâtu. Paradoxal, la una din orele de dirigenție, cînd este întrebat ce vrea să se facă atunci cînd va fi mare, răspunde, cităm: "actor". Tot într-a cincea era și cînd tatăl sau îi cumpără chitară. Învață cîteva acorduri, pe primele trei coarde, după care parchează chitară pe dulapul din sufragerie și-i da în continuare cu handbalul.
Între timp, în spatele blocului organizează cu pritenii Steaua fără nume și alte cîntări de spatele blocurilor. În clasă a șaptea scrie, regizează și joacă o întîmplare cu locotenentul Columbo, în care încearcă să îl imite pe Pețer Falk, după o ședința cu părinții. E prima încercare actoricească, în afară de montajele literar-artistice în care s-a produs recitînd. Într-a opta începe să i se schimbe vocea și fiind la sopran, în cor, trebuie să cînte cu voce de cap. În 1975 este făcut utecist. În 1976, sistemul școlar fiind în schimbare, intră fără examen la secția reală a Liceului Real-Umanist din Agnita, care va deveni Liceul Agro-Industrial care va deveni Liceul Industrial. În 1976 ia chitară de pe dulap și reîncepe studiul după o metodă de Boeru.
În '78, de 1 mai, se întîlnește cu frații Moldovan din Medias, Septimiu și Horia (gemeni), care cîntau în trupă cu Elena Carstea și care îl invită să cînte împreună la Medias. După prima vizită la Medias își da seamă cît de puține lucruri știe. De la formația din Medias află despre July Morning, Child În Time și alte melodii celebre de care habar n-avea. El știa, dintre numele mari, doar de Queen și Olivia Newton John. Cîntă cu trupă Trandafirii Negri pînă în '80. Mai cîntă și la cîteva baluri și nunți, și cu banii cistigati își cumpără prima chiatara acustică adevărată de la Reghin. Ba, mai mult, în pauzele de țigară ale bateristului, absolvent de liceu de muzică, învață singur să bată la tobe. În această perioadă scrie unul dintre cele mai frumoase cintece ale sale, Melancolie, în 1979.
În '80 dă examen la Institutul de teatru Szentgyorgy Istvan din Tg. Mureș și pică la probă eliminatorie. Șef de comisie era Constantin Codrescu. Tînărul Păscu, de numai19 ani, suferă intens dar discret. După vacanță se angajează că strungar și în octombrie este luat în armată. Nu se poate adapta la viață cazonă, dar întîlnește cîțiva TR-iști talentați: Crin Grigore, Mihai Vasile și Sandu Tulin, împreună cu care înființează trupă rock, Fundal. În această trupă, după o scurtă perioadă în care cîntă vocal și block flotte, va fi baterist și vocalist. Succese la Cântarea României.
În '82, după armată, pleacă la mare cu prietenii din fostă formație de la Medias și este descoperit de echipă Radio Vacanță-Costinești cîntînd noaptea în Teatrul de vară. A două zi este invitat să cînte pe Terasă Radio Vacanță unde este remarcat de Teo Pețer (Compact) și Andrei Pârțos, cu care se va și împrieteni. În august '82, participă la patru spectacole ale Cenaclului Flacără, dar renunță și în octombrie 1982 intră la Serbările Scinteii Tineretului. Această a fost a treia școală adevărată pentru tînărul muzician. Intilnirile cu Liviu Tudan, Adi Ordean, Cristi Minculescu, Paul Ciuci, Ladislau Herdina , Vladi Cnejevici și mulți alți muzicieni de valoare au fost tot atîtea prilejuri de a învață și de a căpăta experiență scenica.
În '84 intră la Universitatea din Cluj la filologie, secția română-spaniolă, unde începe să joace teatru la modul cel mai serios în cadrul trupei Ars Amatoria și Fiii, condusă de domnul Ion Vartic.
În '86, în urmă unui spectacol Caragiale la Teatrul Studențesc Tei din București, îi cunoaște pe membrii trupei Divertis și în februarie '87 apare prima oară alături de ei la Izvorul Mureșului. În '87 își reia activitatea muzicală întreruptă în '85, invitat fiind de Andrei Pârțos să susțină un recital la Festivalul Stelele Cetății din Deva. Un nou început astfel, în '88 susține un recital la Primăvară Baladelor.
În octombrie '89 renunță la postul de profesor de română din comună Ulmu, Călărași, unde a stat un an și jumătate. În decembrie are un spectatol la Semenic, împreună cu Mircea Baniciu, care îl găzduiește apoi la el acasă, pînă prin preajmă revoluției. În 17 decembrie 1989, spectacolul Divertis de la Iași este întrerupt la jumătate de autorități. În februarie '90 susține un micro-recital într-un spectacol transmis în direct de la Sală Radio. Începe cu Divertis o serie de emisiuni care bulversează stilul de pînă atunci al emisiunilor de satiră și umor.
În '91 se cimentează succesul grupului Divertis.
În '92 un prieten din facultate îl convinge să facă ceva cu cîntecele sale. Și Mircea Rusu îl convinge să apăra împreună pe o casetă audio, o față unul, o față celălalt. Este prima apariție discografica numită "Ar putea fi" (7 piese) care trece destul de neobservată în umbră succesului cu Divertis.
Repere din cariera artistului:
Discografie
- Ar putea fi (1992)
- Mixed Grill (1993)
- Mașina cu jazzolină (1994)
- Casetă pentru minte, inimă și gură (1996)
- Gânduri nevinovate (1997)
- Lasă (muzică de casă) (2000)
- Stângul de a visa (2002)
- Prinde o stea (2003)
- Jocul de-a joaca (2004)
- La jumătatea vieții (2007)
- Tropa, Tropa…Europa! (cu Lian Cubleșan; 2012)
- Electromagnetic Love (2013)
Filmografie
- Cucoana Chirița (1986)
- O vară de neuitat (1994)
- Corul Pompierilor (2000) – Rusul
- Occident (2002) – Gică
- Canton (2004)
- Offset (2006) – șofer taxi și muzica
- Cartea Junglei (dublaj), – Regele Louie (2006)
- Vine poliția! (2008) – Fane Popovici
- Tablou (2008)
- Im Angesicht des Verbrechens (2010) – Bondarenko
- Dreileben III: Un minut de întuneric (2011) – Egon Scheer
- Omega Rose (2015)
Cărți
- În căutarea armoniei (2005)
- Gândirea, copilul realității și creatorul iluziei (2006)
- Viață, Adevăr, Lumină (2012)
- Purtătorul de cuvinte (2013)
- Aventurile lui Moș Crăciun (2013)
- Aventurile lui Chilli Ramirez – Poveștile lui Gyuri (2013)
