Cerută cu insistenţă de societatea civilă, susţinută de politicieni mai mult pentru imagine, în perioadele premergătoare alegerilor, după care abandonată prin sertarele Parlamentului, Legea lustraţiei are toate şansele să fie definitiv îngropată, după ce Curtea Constituţională a decis, iarăşi, că nu corespunde Legii fundamentale.
La sesizarea magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătorii constituţionali au hotărât că nici noua formă a legii, adoptată la sfârşitul lunii trecute, în absenţa parlamentarilor USL, nu este constituţională. Mai exact, actul normativ nu ar corespunde Legii fundamentale în integralitatea sa, ceea ce înseamnă că nu pot fi operate mici modificări, pe ici, pe colo, ci ar trebui regândită întreaga lege. Or, acest lucru pare aproape imposibil, în condiţiile în care şi aşa politicienii nu s-au îngrămădit să susţină lustraţia în cei 22 de ani scurşi de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara.
Şi nici nu ar fi putut proceda altfel clasa politică dacă ne uităm că şi acum găsim în structurile de conducere ale partidelor sau în funcţii publice importante personaje care ar fi intrat, într‑un fel sau altul, sub incidenţa unei legi a lustraţiei: Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Emil Boc, Teodor Meleşcanu, Adrian Severin, Theodor Stolojan etc. Lista celor care ar fi putut fi afectaţi este foarte lungă şi aproape imposibil de creionat complet, mai ales că de-a lungul timpului proiectul a cunoscut nenumărate forme, fiind adăugate sau şterse categorii de lustrabili în funcţie de cine se afla, la momentul respectiv, la putere şi cine în opoziţie.
Cum în ultima formă a legii, adoptată de parlamentarii PDL, UDMR, UNPR şi ai minorităţilor naţionale, au fost înscrişi în categoria lustrabililor şi procurorii care au făcut parte înainte de ’89 din organele represive de cercetare penală, ar fi fost afectaţi acum şi aproape 170 de magistraţi, după cum chiar Consiliul Superior al Magistraturii a estimat. Printre aceştia nu este deloc exclus să se fi regăsit chiar şi judecători constituţionali.
Faţă de situaţia din 2010, când nu erau în alianţă cu liberalii, social-democraţii nu s-au mai grăbit acum să atace Legea lustraţiei la Curtea Constituţională. Au făcut-o însă magistraţii ICCJ. Ei s-au plâns colegilor de la CCR că legea ar institui sancţiuni colective, bazate pe o formă de răspundere colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală a categoriei profesionale a procurorilor. De asemenea, a fost invocat faptul că prin modificările aduse legii după decizia CCR din 2010 nu au fost înlăturate prevederile neconstituţionale.
Verdictul de ieri al CCR era, într-un fel, previzibil, dat fiind că majoritatea juriştilor consultaţi de „România liberă” după adoptarea noii forme a legii spuneau că nu au fost înlăturate toate aspectele neconstituţionale.
Mai exact, pe 28 februarie parlamentarii puterii au decis să mai „perie” categoriile de lustrabili şi să menţină interdicţia de a ocupa o funcţie doar pentru funcţiile numite, nu şi pentru cele alese (aşa cum era în forma iniţială). Or, prin această regândire, restrângere a funcţiilor nu era rezolvată problema „instituirii unei prezumţii de vinovăţie şi unei adevărate sancţiuni colective”, sancţionată de CCR în decizia din iunie 2010. 
