Uniunea a guvernat alături de liberali şi ţărănişti, în CDR, dar i-a susţinut şi pe social-democraţi şi conservatori, în timpul guvernării Năstase. Cine a beneficiat de pe urma acestei participări aproape continue la actul decizional? Liderii UDMR, în primul rând, şi mai puţin etnicii maghiari.
Înfiinţată în decembrie 1989, UDMR a intrat la guvernare, prima dată, în 1996, în Convenţia Democrată, având câte doi reprezentanţi în Guvernul Ciorbea (ministrul Turismului şi ministru delegat pentru minorităţi naţionale) şi Guvernul Radu Vasile (ministrul Sănătăţii şi, din nou, ministru delegat pentru minorităţi naţionale).
Citeşte şi: UDMR, gata să guverneze alături de „TUMOAREA CANCEROASĂ A POLITICII ROMÂNEŞTI”
Între 2000 şi 2004, a susţinut guvernarea PSD+PUR, fără a avea membri în Guvern. Avea să revină în scaunele de la Palatul Victoria în 2004, alături de PNL şi PD (Alianţa „Dreptate şi Adevăr“), dobândind un post de vicepremier (Marko Bela, pe atunci preşedintele UDMR) şi trei portofolii (ministrul comunicaţiilor şi miniştrii delegaţi pentru comerţ şi, respectiv, lucrări publice şi amenajarea teritoriului). După ce democraţii au fost daţi afară din guvern, UDMR a rămas la putere alături de liberali, cu susţinerea parlamentară a PSD.
După alegerile generale din 2008, Uniunea a intrat în opoziţie, dar nu a stat acolo decât un an, în 2009 fiind cooptată la guvernare, în Guvernul Boc II (PDL, UNPR, UDMR). Şi de data aceasta, UDMR a primit un post de vicepremier (tot pentru Marko Bela) şi trei portofolii (Mediu, Cultură, Sănătate). Uniunea şi-a păstrat poziţiile şi în Guvernul Ungureanu, până la căderea acestuia, prin adoptarea moţiunii de cenzură depusă de USL.
Relaţiile UDMR cu PSD şi PC
După alegerile generale din decembrie 2012, UDMR a fost la un pas să revină iar la putere, în condiţiile în care conducerea Uniunii semnase, pe 1 octombrie 2012, un acord de colaborare cu liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu. La insistenţele liberalilor (care au susţinut că „UDMR nu a fost un partener corect“) şi ale conservatorilor, maghiarii nu au mai fost cooptaţi în Guvernul USL. Potrivit lui Kelemen Hunor, eşecul negocierilor USL-UDMR s-ar fi datorat preşedintelui fondator al PC, Dan Voiculescu. Acesta ar fi pus maghiarilor două condiţii suplimentare: 1. să susţină, la alegerile prezidenţiale din 2014, candidatul USL; 2. în caz de revizuire a Legii fundamentale, să renunţe la ideea eliminării din Constituţie a articolului 1, care prevede că România este stat naţional.
Ulterior, între conducerea Uniunii şi Voiculescu au avut loc schimburi de replici dure. Într-un interviu acordat presei maghiare, Hunor l-a catalogat pe Voiculescu drept „tumoarea canceroasă a politicii româneşti“. În replică, fondatorul PC a arătat că declaraţia lui Hunor „poate fi considerată o formă de terorism etnic“, „o instigare la ură etnică, intoleranţă şi conflict“. Totodată, Voiculescu a afirmat că poate înţelege de ce un politician care se vedea iar la guvernare şi nu a mai ajuns „este astăzi frustrat, nemulţumit“.
Rezultatele aflării UDMR la putere
Utilizarea limbii materne în administraţia publică, dezvoltarea unui sistem de şcoli în limba maghiară şi autonomia locală pe baze etnice sunt câteva dintre obiectivele asumate de UDMR. Când au demarat discuţiile despre regionalizare, liderii Uniunii au militat intens pentru formarea unei regiuni care să cuprindă Harghita, Covasna şi Mureş. În aceeaşi notă, când s-a pus problema revizuirii Constituţiei, pe lângă eliminarea sintagmei „stat naţional“ (solicitare respinsă), parlamentarii Uniunii au forţat şi reuşit să impună alte amendamente, referitoare la recunoaşterea zonelor tradiţionale ca „subdiviuni administrative ale regiunilor“ şi la înfiinţarea unor organe proprii de decizie şi executive. Amendamentele au fost declarate de Curtea Constituţională ca fiind neconforme cu actuala Lege fundamentală.
Dincolo de aceste încercări, majoritatea eşuate, altele sunt rezultatele evidente ale participării UDMR la guvernare: unii dintre liderii Uniunii au acumulat averi considerabile (Verestoy Attila şi Marko Bela, sunt doar numele cele mai cunoscute), în timp ce Harghita şi Covasna se află în topul celor mai sărace judeţe din România.
Lupta cu ANI şi DNA
Pe parcursul ultimilor ani, udemeriştii s-au mai remarcat prin ceva: lupta împotriva ANI şi a DNA. Unul dintre cei mai înverşunaţi parlamentari împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate s-a dovedit Mate Andras-Levente, liderul deputaţilor UDMR. Găsit de ANI ca fiind în conflict de interese şi trimis în judecată (pentru că şi-a angajat soţia la cabinetul europarlamentar), acesta a depus în Parlament mai multe proiecte legislative prin care ar fi fost reduse atribuţiile Agenţiei în ceea ce priveşte verificarea declaraţiilor de avere, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese.
Ţinte au devenit pentru reprezentanţii UDMR şi procurorii după ce au apărut cazuri precum Nagy Zsolt (fost ministru al Comunicaţiilor), Laszlo Borbely (fost ministru al Mediului), Marko Attila (fost secretar de stat) şi Borboly Csaba (preşedintele CJ Harghita). Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, declara, de pildă, că DNA a preluat „rolul poliţiei politice“, cu scopul evident de „a intimida liderii politici“.
Inconsecvenţă – Victor Ponta despre UDMR:
• 30 noiembrie 2011: „Vreau să ne angajăm că, pe lângă aceste culori (roşu de la PSD, galben de la PNL şi albastru de la PC – n.r.), nu vor apărea alte culori care au făcut rău României, nici portocaliul minciunii şi corupţiei, nu va fi nici negrul celor care ne-au trădat pentru grade militare nemeritate (era vorba de UNPR – n.r.). Nu cred că, după 2012, trebuie să fie nici culoarea verde a UDMR. Există două căi: UDMR să meargă în opoziţie şi PDL la DNA“.
• 9 ianuarie 2012: „UDMR trebuie să meargă împreună în opoziţie alături de PDL, pentru că au guvernat împreună“.
• 9 decembrie 2012: „Am vorbit la telefon cu preşedintele UDMR, dl. Kelemen Hunor, care mi-a confirmat faptul că UDMR este dispusă şi vom începe discuţiile pentru a avea o majoritate constituţională, o majoritate parlamentară“.
• 23 februarie 2014: „Doar USD are majoritatea necesară, extrem de fragilă, de a guverna. (…) UDMR nu a mai venit la guvernare (în 2012 – n.r.) pentru că PNL şi PC s-au opus, dar eu mi-am luat criticile de rigoare cu UDMR şi nu am nici o problemă de a le lua a doua oară“.
